Capitolul 3

Cine este Dumnezeu?

 1. De ce este omenirea aşa de încurcată asupra chestiunii că cine este Dumnezeu?

OMUL în tot trecutul lui n–avut o lipsă aşa de mare de Dumnezeu şi de ajutorul său ca în ziua de azi. Însăşi viaţa omului depinde de cunoştinţa lui despre Dumnezeu. Faptul curios în ziua de azi este confuzia adîncă despre Dumnezeu, pentrucă atîţia dumnezei sînt adoraţi în multe ţări. Pe cînd Biblia ne spune apriat că numai un singur Dumnezeu adevărat există. — 1 Corinteni 8:5, 6.

 2. (a) Este cuvîntul „Dumnezeu“ numele personal al Dumnezeului adevărat? (b) Care este numele lui personal?

² Acest singur Dumnezeu adevărat se deosebeşte pe sine însuşi de toţi dumnezeii falşi prin faptul că îşi dă un nume personal. În felul acesta el stă separat de toţi ceilalţi. Unele persoane vor întreba: Dar nu este numele lui „Dumnezeu“? Nu pentruca cuvîntul acesta nu reprezintă un nume. „Dumnezeu“ este numai un titlu dat unei persoane, ca de exemplu „Rege“ sau „Preşedinte“ sau „Jdecător.“ Numele personal alui Dumnezeu ni să face cunoscut în Biblie, Cuvîntul său scris pentru noi; Şi numele acesta este „Iehova“. Aproape în toate traducerile Biblice numele acesta apare în Psalmul 83:18, (sau 19), unde citim: „Ca toţi oameni să ştie că numai tu singur, al căruia nume este Iehova; Tu esţi cel Preaînalt peste tot pămîntul.“ În toate traducerile Biblice numele acesta să găseşte în Apocalipsa 19:1–6, ca expresie, sau exclamaţie de elogie, sau de laudă, combinată în forma „Aliluia“, şi care înseamnă: „lăudaţi pe Iah“. Sufixul „Iah“ este o prescurtare a numelui „Iehova“. Enciclopedia Catolică, Volumul 8, pagina 329, zice despre aceste Nume Divin: „Iehova este numele propriu alui Dumnezeu în Vechiul Testament“. O altă traducere Catolică recentă numită „Biblia Ierusalimului“ de regulă întrebuinţează numele „Yahweh“, şi tot la fel alte traduceri. De ce?

 3. (a) Cum ni să reprezintă numele lui Dumnezeu în Scripturile Evraice? (b) De ce nu este posibil să ştim pronunţarea exactă în Evreieşte din vechime a numelui lui Dumnezeu?

³ În limba Evraică în care au fost scrise cele dintîi treizeci şi nouă de cărţi Biblice, numele lui Dumnezeu a fost reprezentat în mii de locuri prin patru litere Evraice, anume YHWH. Pe vremile antice limba Evraică era scrisă în întregime fără vocale; Şi cititorul era obligat să suplinească vocalele cuvintelor în cursul citirii. Problema este că noi în ziua de azi nu ştim precis că chiar ce vocale erau suplinite pe atunci între aceste patru consoane YHWH. Mulţi savanţi moderni cred că numele lui Dumnezeu pe atunci era pronunţat „Yahweh“. Însă forma „Iehova“ a fost uzată de multe secole de timp şi este bine cunoscută între toţi studenţii Bibliei.

 4. (a) De ce sînt clericii cari ne învaţă să nu folosiue numele liu Dumnezen fiindæă nu–i ştim pronunţarea exactă, lipsiţi de cinste şi neconsecvenţi în aceasta învăţătură? (b) Ce este mult mai important decît pronunţarea numelui lui Dumnezeu? (c) De ce este important ca să folosim numele lui Dumnezeu, în vederea Faptelor 15:14?

⁴ Din cauza acestei nesiguranţe cu privire la pronunţarea exactă a numelui personal alui Dumnezeu, unii clerici sînt de părere să nu folosim deloc acest Nume Divin, ci să zicem numai „Dumnezeu“ sau „Domnul“. Însă clericii aceştia deloc nu obiectează la uzarea numelor lui „Isus“ şi „Ieremia“; Nume ale căror pronunţare este cu totului diferită de formele Evraice „Yeshua“ şi „Yirmiah“. Punctul principal nu este forma pronuntării acestui Nume Divin, fie aceasta „Yahweh“ „Iehova“ sau orice altă formă de pronunţare obişnuită în fiecare limbă. Greşala serioasă să face numai dacă nu întrebuinţăm acest Nume Divin. Pentruce? Pentrucă cei ce nu–l întrebuinţează nu vor fi identificaţi cu aceia pe cari Dumnezeu i–a ales din lume ca „poporul pentru numele sau“. (Fapte 15:14) Nouă ni să cere nu numai ca să cunoaştem numele personal alui Dumnezeu; Ci totodată să-l onorăm şi să-l lăudăm în faţa altor popoare întocmai cum a făcut Fiul lui Dumnezeu cînd a fost aici pe pămînt. — Matei 6:9; Ioan 17:6, 26.

CALITĂŢILE LUI DUMNEZEU ŞI PENTRUCE TREBUIE SĂ NE ÎNCHINĂM NUMAI LUI

 5. De ce este imposibil ca omul să fi văzut vreodată pe Dumnezeu?

⁵ Dar ce ne spune Biblia însăşi despre Dumnezeu? Ne spune că „Dumnezeu Este Un Spirit“. (Ioan 4:24) Un spirit nu este compus din carne şi sînge sau alte substanţe materiale ce pot fi văzute sau descoperite prin simţurile umane. (1 Corinteni 15:44, 50) Ochii omeneşti niciodată n–au văzut pe Dumnezeu. (Ioan 1:18) El este ceva cu tolului superior lucrurilor ce pot fi detectate de ochii umani. Maiestatea munţilor, strălucirea soarelui, şi gloria cerurilor împodobite cu atîtea stele sînt nimic în comparaţie cu persoana lui Dumnezeu. — Isaia 40:25, 26.

 6. (a) Cum ne descrie Biblia calităţile personale ale lui Dumnezeu, în Apolipsa 15:3, 4? (b) Avut–a Dumnezeu un început?

⁶ Cerurile cîntă şi reflectă despre el zicînd: „Mari şi minunate sînt lucrurile tale Atotputernice Iehova Dumnezeu. Drepte şi adevărate sînt căile tale, Împărate al veciniciei. Cine nu va avea o frică adevărată despre tine, şi nu-ţi va proslăvi Numele, căci numai tu singur eşti sfînt şi credincios“. (Apocalipsa 15:3, 4) În calitatea lui de Creatorul tuturor lucrurilor, Iehova Dumnezeu, Împăratul veciniciei, a existat mult mai înainte de toate. El este „din vecinicie în vecinicie“, ce înseamnă că el niciodată n–avut început şi niciodată nu va avea sfîrşit. — 1 Timotei 1:17; Psalm 90:2.

 7. (a) După Apocalipsa 4:11, de ce este cu drept ca noi să ne închinăm numai lui Iehova? (b) Prin ce mijloc a îndeplinit Dumnezeu crearea tuturor lucrurilor?

⁷ Din aceasta chestiune de drept şi de fapt, tuturora ni să cuvine să-i aducem toată adoraţia şi închinarea noastră. Ori de cîte ori considerăm operele lui creatore, ni să cuvine să-i zicem: „Iehova Dumnezeul nostru, tu singur eşti vrednic să primeşti slava, onoarea, şi puterea, pentrucă ti ai creat toate lucrurile; Şi pentrucă toate aceste există şi au fost create numai din bunăvoinţa ta“. (Apocalipsa 4:11) Dumnezeu n–a întocmit creaţia acestor lucruri cu unelte cum lucrează oamenii; Ci el a făcut aceasta prin spiritul sfînt, care este forţa lui activă invizibilă. (Genesa 1:2; Psalm 104:30) Adecă, laşi spirit sfînt prin care el mai tîrziu a înfăptuit scrierea Biblie pentruca noi să-i cunoaştem scopul şi voinţa pentru oameni aici pe pămînt. — 2 Petru 1:21.

 8. (a) De ce sîntem noi răspunzători faţă de Dumnezeu? (b) La ce trebuie să ne gîndim cu toată seriozitatea?

⁸ Şi fiindcă toate lucrurile au fost create „din bunăvoinţa lui,“ înseamnă că toate aceste trebuie să servească şi să îndeplinească scopul lui Dumnezeu. Iehova a informat pe cel dintîi om şi femeie, Adam şi Eva, despre scopul acesta, socotindu–i responsabili de îndeplinirea acestui scop. Dar sîntem noi în ziua de azi responsabili lui Dumnezeu? Desigur că sîntem. El este Sursa vieţii noastre. Acest fapt este necontestabil nu numai pentru că noi ne coborîm dela perechea umană originală care primise viaţă dela Dumnezeu; Dar şi pentrucă viaţă noastră zilinică depinde de soare, aer, ploaie, şi alimente de cari Iehova ne permite să beneficiem. (Psalm 30:9; Matei 5:45) Dar în ce măsură ne trăim noi vieţile în armonie cu scopul lui Dumnezeu? Nouă ni să cuvine să fim serioşi despre aceasta fiindcă viaţă noastră eternă este în joc.

 9. (a) În ce chip trebuie să ne temem de Dumnezeu? (b) De ce trebuie să fim bucuroşi că Iehova este atotputernic?

⁹ Ce fel de frică ni se cuvine să avem faţă de Dumnezeu care nu ne va permire să ne răzvrătim contra voinţii lui, pentrucă voinţa lui este totdeauna dreaptă. În afacerile noastre ordinare nu ne temem noi să riscăm anumite lucruri care ne pot pricinui felurite dureri, sau chiar pierderea vieţii? Cu mult mai mult trebuie să ne temem să pricinuim vreo neplăcere „Atotputernicului Dumnezeu Iehova“. Însă cu toate aceste noi sîntem fericiţi ca să ştim că el este atotputernic, pentrucă „Iehova-şi întinde privirile peste tot pămîntul; Şi el sprijineşte pe aceia ale căror inimi sînt întregi faţă de el“. (2 Cronici 16:9; Vezi şi Isaia 40:29–31) Şi noi acum sîntem asiguraţi că Iehova-şi întrebuinţează puterea în scopuri bune şi pentru binele acelora cari iubesc ce este bun şi drept. „Dumnezeu este dragoste“. — 1 Ioan 4:8.

10. Ce sînt calităţile lui Iehova de cari sîntem fericiţi că el este Dumnezeul nostru?

¹⁰ Aşadar că Iehova nu este un Dumnezeu asupritor. „Toate căile lui sînt dreptate“. (Deuteronom 32:4) Adevărat că el este „un Dumnezeu care cere o devotare exclusivă“, dar el totodată este „un Dumnezeu îndurător şi iertător, încet la mînie, plin de dragoste, adevăr şi bunătate“. (Exodul 20:5; 34:6) „El ştie bine întocmirea noastră; Îşi aminteşte că sîntem ţărînă“. (Psalm 103:14) Ce fericiţi sîntem că avem ca Judecător, Legiuitor, şi Domnitor Suprem un Dumnezeu aşa de compatimitor. — Isaia 33:22.

11. Chiar dacă nu înţelegem motivele vreunei legi alui Dumnezeu, totuşi ce ne va acţiona ca să ne supunem?

¹¹ „La Iehova este înţelepciunea, puterea, sfatul, şi priceperea; Toate sînt ale lui“. (Iov 12:13) Evidenţa înţelepciunii lui să vede în toate operele lui creatore, în cer şi pe pămînt. Aşadar că din ce motive s–ar putea îndoi cineva despre înţelepciunea lui Dumnezeu? Biblia ne arată că toate poruncile şi solicitările lui sînt spre binele nostru, avînd în vedere numai viaţă eternă pentru noi. Dar trebuie să admitem că din pricina cunoştinţelor şi experienţelor noastre limitate, noi de multe ori nu apreciem pe deplin importanţa vreunei legi alui Dumnezeu; Şi că în actualitate, cum lucrează ea spre binele nostru. Însă cu toate aceste trebuie să ştim şi să credem cu toată puterea noastră că Dumnezeu posedă cunoştinţe şi experienţe mult mai mari decît noi şi că tot ce face este pentru binele nostru etern; Numai în chipul acesta vom fi acţionaţi din toată inima să-i dăm toată ascultarea. — Psalm 19:7–11; Mica 6:8.

ESTE DUMNEZEU O „TREIME“?

12. (a) Ce învaţă crezurile bisericeşti despre Dumnezeu, ca de exemplu, crezul lui Atanasie? (b) Ce întrebări trebuie să ne punem cu privire la aceste învăţături?

¹² Deşi cuvîntul „Treime“ nu apare în Biblie, multe religii ale Creştinătăţii învaţă că Dumnezeu există în formă de „Treime“. Consiliul Universal al bisericilor recent a zis că toate religiile cari fac parte din acest Consiliu trebuie să propage credinţa că avem „un Dumnezeu, Părinte, Fiu, şi Spirit Sfînt“, anume: un Dumnezeu în trei persoane. Toţi ceice propagă învăţătura aceasta admit că este „o taină“ sau „un mister“. Crezul lui Atanasie care fusese întocmit pe la secolul al optulea al erei noastre zice că: Tatăl, Fiul, şi Duhul (Spiritul) Sfînt, toţi trei compun aceiaşi substanţă, toţi trei sînt eterni (adecă, fără început), toţi trei snt atotputernici. Crezul acesta zice că în „Treime niciunul nici altul nu este mai înainte sau mai la urmă; niciunul nu este mai mare sau mai mic decît ceilalţi“. Este acesta un raţionament drept? Dar mai important: Este aceasta în armonie cu Biblia?

13. După Enciclopedia Nouă Catolică, crezut–au prorocii Evrei şi Creştinii primitivi în „Treime“?

¹³ Doctrina aceasta a fost necunoscută prorocilor Evrei şi apostolilor Creştini. Enciclopedia Nouă Catolică (ediţia 1967, vol. 14. pagina 306) zice şi admite că „doctrina Sfintei Treimi nu este învăţată în Vechiul Testament“. Şi mai mult, admite că doctrina aceasta datează cam trei sute de ani după moartea lui Isus Cristos. Şi că Creştinii primi cari au fost conduşi şi învăţaţi direct de Isus n–au crezut că Dumnezeu este un fel de „Treime“.

14. Cum ne arată Isus faptul că el n–a fost egal cu Tatăl său?

¹⁴ Cu toată siguranţa că Isus Cristos în viaţa lui aici pe pămînt n–a fost egal, cu Tatăl său, fiindcă el a zis că despre anumite lucruri, nici el, nici îngerii din cer, ci numai singur el ştie. (Marcu 13:32) Pe lîngă aceasta, Isus aici pe pămînt s–a rugat Tatălui său cerîndu–i ajutorul ori de cîte ori a fost pus la încercare. (Luca 22:41, 42) Apoi Isus a mai zis: „Tatăl este mai mare decît mine“. (Ioan 14:28) Din aceste motive Isus a vorbit despre Tatăl său numindu–l „Dumnezeul meu“ şi „singurul Dumnezeu adevărat“. — Ioan 20:17; 17:3.

15. Cum ştim faptul că Isus n–a fost egal cu Dumnezeu chiar nici după învierea lui din morţi şi înălţarea lui la cer?

¹⁵ După moartea lui, Dumnezeu l–a înviat, predîndu–i sau înzestrîndu–l cu o glorie mai mare decît Isus avuse înainte. Însă Isus în viaţa lui aşa de glorioasă după învierea lui, totuşi n–a fost egal cu Tatăl său. Dar cum ştim noi aceasta? Noi ştim aceasta pentrucă citim în Scripturile inspirate şi scrise după învierea şi înalţarea lui Isus, că: „Dumnezeu este capul lui Cristos“. (1 Corinteni 11:3) Biblia mai zice apriat că Isus va domni ca regele autorizat alui Dumnezeu pînă cînd el va pune pe toţi duşmanii lui sub picioarele lui; Şi atunci „Fiul însuşi se va supune aceluia care i–a supus toate lucrurile; Pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi“. (1 Corinteni 15:28) Negreşit că Isus chiar nici după învierea şi înălţarea lui n–a fost egal cu Tatăl său.

16. (a) Declaraţia lui Isus că: „Eu şi Tatăl meu sîntem una“ indică ea şi ne învaţă ea despre o „Treime“? (b) Ce este însemnătatea adevărată a acelei expresii alui Isus?

¹⁶ Însă, n–a zis Isus că „Eu şi Tatăl una sîntem“? Desigur că a zis. (Ioan 10:30) Dar declaraţia aceasta nici măcar că sugerează idea unei „Treimi“. în primul rînd să notăm bine că aici este vorba numai despre două persoane că sînt „una“, nu despre trei persoane. Şi prin aceasta Isus nu contrazice Scripturile citate mai sus, pentrucă mai trziu el ne desluşeşte însemnătatea acestei expresii în rugăciunea lui cu privire la urmaşii lui ca ei la fel „să fie una întocmai cum noi sîntem una“. (Să notăm bine că nu „unul Dumnezeu“ compus din atîtea persoane, ci „una“) Adecă faptul că Isus este în deplină unire, sau armonie cu Tatăl său. Şi el să roagă pentruca urmaşii lui la fel să fie în deplină armonie cu Tatăl său, cu Isus, şi ei între ei să fie şi să lucreze împreună în deplină armonie.

17. De ce nu ne învaţă Ioan 1:1 nimic despre vreo „Treime“?

¹⁷ Dar ce vom zice despre declaraţia scrisă la Ioan 1:1, care vorbeşte despre Isus ca „Cuvîntul“ zicînd: „La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu“? Nu este aceasta o dovadă despre „Treime“? Absolut nu. În primul rînd să luăm bine seama că nu trei, ci numai două persoane sînt menţionate. În acelaşi capitol, versul 2, ni să spune că el, (Cuvîntul) era“ „la început cu Dumnezeu“, şi versul 18 ne spune că: „Nimeni n–a văzut vreodată pe Dumnezeu,“ pe cînd adevărul este că Isus Cristos a fost văzut de oameni aici pe pămînt. Din aceste motive bune, şi în deplină armonie cu textul Grec, unii traducători predau versul acesta în felul următor: „Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era divin,“ sau „un dumnezeu“, care va să zică că Cuvîntul era un puternic ca Dumnezeu. Aceasta parte Biblică este în armonie cu toate părţile Biblice; şi aceasta nu învaţă nicinu ne prezintă idea unei „Treimi“.

18. Cum ne arată textul Biblic despre evenimentul ce avuse loc în ziua Pentecostară din anul 33 e.n., că spiritul sfînt nu este o persoană?

¹⁸ Iar cît despre „Spiritul Sfînt“ aşa–numit „a treia Persoană a Treimii“, am arătat mai sus că spiritul nu este o persoană, ci este forţa activă alui Dumnezeu. (Judecători 14:6) Ioan Botezătorul a declarat că Isus va boteza cu spirit sfînt întocmai cum Ioan a botezat cu apă. Adecă, apa nu este o persoană, şi nici spiritul sfînt nu este o persoană. (Matei 3:11) Declaraţia aceasta din partea lui Ioan a fost împlinită la timpul cînd Dumnezeu a cauzat ca Fiul său Isus Cristos să reverse spirit sfînt peste apostolii şi ucenicii lui în ziua Pentecostară a anului 33, e.n. cînd „toţi să umpluseră de spirit sfînt“. Fost–au ei „umpluţi“ de o persoană? Absolut nu, ci ei fuseseră umpluţi de forţa activă alui Dumnezeu. — Fapte 2:4, 33.

19. Aşadar că, este „Treimea“ o învăţătură biblică? (b) În ce ţară veche credeau păgînii în mai multe treimi de dumnezei?

¹⁹ Aşacă, ce ne arată faptele aceste că este „Treimea“? Nici cuvîntul nici idea despre ea nu există în Biblie, care este Cuvîntul scris alui Dumnezeu. Doctrina aceasta nu- purcede dela Dumnezeu. Un lucru de mare însemnătate este că cartea „Viaţa şi Istoria Babilonică“, (De Sir E. A. Wallis Budge, ediţia 1925, paginele 146, 147) arată că în Babilonul antic popoarele păgîne aveau aşa fel de credinţe; De fapt ei să închinau şi adorau mai multe treimi de dumnezei.

ÎNCHINAREA LUI DUMNEZEU „ÎN SPIRIT ŞI ADEVĂR“

20. După Romani 12:2, cum putem da lui Dumnezeu devotarea noastră exclusivă?

²⁰ Ca să putem iubi şi respecta pe cineva întîi trebuie să-l cunoaştem aşa cum este. Ca să putem da lui Dumnezeu devotarea exclusivă de care el este vrednic, întîi trebuie să-i studiem Cuvîntul şi să ne „convingem pe deplin că chiar ce este bunăvoinţa perfectă şi acceptabilă alui Dumnezeu“. (Romani 12:2) Lucrul principal nu este că oare cum doresc unii oamenii să se închine lui Dumnezeu; Ci că chiar cum voieşte Dumnezeu ca oamenii să i se închine.

21. După cuvintele Fiului lui Dumnezeu, ce fel de închinare pretinde Dumnezeu?

²¹ Ceremoniile religioase socotite de unii oameni ca „mijloace de ajutor la închinare“ desigur că sînt lucruri frumoase în ochii acelora cari le întrebuinţează; Dar cum apar aceste lucruri în ochii lui Dumnezeu? Toţi ceice doresc să fie aprobaţi şi plăcuţi înaiutea lui Dumnezeu trebuie să se conformeze edevărului acestuia. Însuşi Fiul lui Dumnezeu ne spune că: „închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în spirit şi adevăr“. (Ioan 4:23) De exemplu, este întrebuinţarea de chipuri şi icoane o „închinare în spirit şi adevăr“? Este acest fel de închinare plăcută înaintea lui Dumnezeu?

22. (a) La Exodul 20:4, 5, ce zice Biblia despre icoane religioase? (b) Cum ne arată Cuvîntul lui Dumnezeu că chipurile şi icoanele n–au loc la închinarea adevărată?

²² În una din cele Zece Porunci scrise la Exodul 20:4, 5; 20:5, 5, însuşi Dumnezeu ne spune: „Să nu-ţi faci vreun chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru . . . Nici să nu te închini înaintea acestor lucruri, nici să nu le serveşti“. (Biblia Catolică dela Ierusalim) Unele persoane socotesc şi cred că aceste chipuri sau icoane religioase sînt numai nişte „mijloace de ajutor“ la închinarea lui Dumnezeu pe cari ei le pot vedea şi pipăi. Însă Dumnezeu a inspirat pe apostolul Pavel să ne scrie că: „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere“. (2 Corinteni 5:7) În chestiunea aceasta Dumnezeu este foarte franc; Şi ne spune pe faţă că întrebuinţarea de chipuri şi icoane n–are loc în închinarea adevărată; Şi că acest fel de serviciu religios este „o minciună“. (Isaia 44:14–20; Psalm 115:4–8) Chiar dacă cineva ar zice că cinstea dată acestor chipuri şi icoane este mai mică decît aceea dată lui Dumnezeu; Însuşi Dumnezeu ne spune că el nu va avea nicio parte de cinstea şi de închinarea făcută prin „mijlocirea“ de chipuri şi de icoane. — Isaia 42:8.

23. Ce trebuie să ne întrebăm cînd privim înăuntrul locuinţelor noastre?

²³ Apostolul Ioan ne spune cu toată dragostea şi zice: „Păziţi–vă de idoli“. (1 Ioan 5:21) Priveşte bine în jurul locuiniţii tale, şi întreabă-te pe tine însuţi că nu cumva eşti tu vinovat de aceasta închinare falsă? (Deuteronom 7:25) Dacă noi voim să dobîndim binecuvîntările eterne promise de Iehova Oumnezeu; Noi ne vom aduce viaţa şi felul nostru de închinare în deplină unire cu bunăvoinţa lui. — 1 Corinteni 10:14.

24. Ce trebuie să facem ca să ne apropiem de Dumnezeu?

²⁴ Deci să înaimtăm cu învăţătura noastră despre maiestatea şi scopurile iubitoare ale lui Iehova, şi noi vom creşte în dragostea noastră pentru el. Să nu ne permitem ca nici o singură zi să treacă fără ca să-i mulţămim pentru atîtea lucruri bune primite prin dragostea şi bunătatea lui. Şi dupăcum învăţăm tot mai mult despre el ni să cuvine să ne impresionăm asupra inimilor noastre importanţa credincioşiei datorită lui care este Dumnezeul Suprem al universului. Numai prin aceasta ascultare şi supunere iubitoare putem intra în calea care duce la viaţă eternă. — Efeseni 4:23, 24; Psalm 104:33–35.