Cînd omul se apropie de Isus şi îi cade la picioare, demonii care îl stăpînesc îl determină să ţipe: „Ce am eu de–a face cu tine, Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te pun sub jurămînt pe Dumnezeu să nu mă chinui.“

„Numele meu este legiune, deoarece sîntem mulţi“, vine răspunsul. Demonii nu mai pot de bucurie cînd văd suferinţele celor pe care ei reuşesc să pună stăpînire, evident delectîndu–se cînd se îngrămădesc asupra lor cu un spirit de gaşcă, manifestat cu laşitate. Dar cînd sînt faţă în faţă cu Isus, ei îl imploră să nu–i trimită în abis. Aici vedem din nou marea putere pe care o are Isus şi cu care îi poate învinge chiar şi pe acei demoni răi. Lucrul acesta ne mai dezvăluie că demonii şi Satan Diavolul, conducătorul lor, ştiu ce judecată le rezervă Dumnezeu: aruncarea lor în abis.