Toţi creştinii adevăraţi sunt evanghelizatori
„Cântaţi lui Iehova, binecuvântaţi numele său. Anunţaţi din zi în zi vestea bună a salvării lui.“ — PSALMUL 96:2, NW.
1. Ce veste bună trebuie să audă oamenii, şi în ce fel dau Martorii un bun exemplu când răspândesc această veste?
ÎNTR-O lume în care zilnic au loc dezastre, este cu adevărat mângâietor să ştim că, potrivit promisiunilor consemnate în Biblie, în curând războaiele, criminalitatea, foametea şi oprimarea vor lua sfârşit (Psalmii 46:9; 72:3, 7, 8, 12, 16). Nu este aceasta într-adevăr o veste bună pe care toţi oamenii trebuie să o audă? Martorii lui Iehova aşa consideră. Ei sunt cunoscuţi pretutindeni pentru faptul că anunţă „veşti bune despre ceva mai bun“ (Isaia 52:7, NW). Este adevărat, mulţi Martori au fost persecutaţi pentru hotărârea lor de a anunţa vestea bună. Însă ei le doresc oamenilor numai binele. Şi câte dovezi de zel şi perseverenţă au oferit Martorii!
2. Arătaţi un motiv pentru care Martorii lui Iehova manifestă zel.
2 Zelul Martorilor lui Iehova din prezent este asemănător celui manifestat de creştinii din secolul I. Iată ce scrie pe bună dreptate despre creştinii din secolul I ziarul L’Osservatore Romano: „De îndată ce se botezau considerau că este de datoria lor să răspândească Evanghelia. Unii sclavi transmiteau Evanghelia prin viu grai“. De ce sunt Martorii lui Iehova, asemenea creştinilor din secolul I, atât de zeloşi? În primul rând deoarece vestea bună pe care o anunţă ei provine de la însuşi Iehova Dumnezeu. Ce motiv mai bun ar putea avea ca să fie zeloşi? Prin predicarea lor, ei dau curs invitaţiei psalmistului: „Cântaţi lui Iehova, binecuvântaţi numele său. Anunţaţi din zi în zi vestea bună a salvării lui“. — Psalmul 96:2, NW.
3. a) Care este al doilea motiv ce stă la baza zelului Martorilor lui Iehova? b) Ce înseamnă ‘salvarea lui Dumnezeu’?
3 Cuvintele psalmistului ne amintesc de un al doilea motiv ce stă la baza zelului Martorilor lui Iehova. Mesajul lor este un mesaj de salvare. Unii oameni lucrează în domeniul medical, social, economic şi în alte domenii contribuind astfel la îmbunătăţirea vieţii semenilor lor, iar asemenea eforturi sunt de apreciat. Însă nimic din ce ar putea face oamenii unii pentru alţii nu se poate compara cu ‘salvarea lui Dumnezeu’. Prin intermediul lui Isus Cristos, Iehova îi va elibera pe cei blânzi de păcat, de boală şi de moarte. Cei binecuvântaţi în acest fel vor trăi veşnic (Ioan 3:16, 36; Revelaţia 21:3, 4)! Astăzi, salvarea este una dintre ‘lucrările minunate’ pe care le proclamă creştinii când acţionează potrivit cuvintelor: „Istorisiţi printre neamuri slava Lui [Dumnezeu], printre toate popoarele lucrările Lui minunate. Căci DOMNUL este măreţ şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii“. — Psalmul 96:3, 4.
Exemplul oferit de Stăpân
4–6. a) Care este al treilea motiv ce stă la baza zelului Martorilor lui Iehova? b) Cum a manifestat Isus zel pentru predicarea veştii bune?
4 Al treilea motiv pentru care Martorii lui Iehova sunt zeloşi este că ei urmează exemplul lui Isus Cristos (1 Petru 2:21). Omul perfect Isus a acceptat din toată inima misiunea de a ‘aduce veşti bune celor blânzi’ (Isaia 61:1; Luca 4:17–21). Astfel, el a devenit evanghelizator, o persoană care aduce veşti bune. El a străbătut în lung şi-n lat Galileea şi Iudeea „predicând vestea bună a regatului“ (Matei 4:23). Şi, întrucât ştia că mulţi oameni urmau să reacţioneze favorabil la această veste bună, el le-a spus discipolilor: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să facă să iasă lucrători la secerişul său“. — Matei 9:37, 38.
5 Acţionând în armonie cu propria sa rugăciune, Isus i-a instruit pe alţii să fie evanghelizatori. Cu timpul, el i-a trimis pe apostoli să predice şi le-a spus: „Când vă duceţi, predicaţi, zicând: «Regatul cerurilor s-a apropiat»“. Ar fi fost oare mai practic ca ei să iniţieze programe pentru soluţionarea problemelor sociale de atunci? Sau trebuiau ei să se implice în politică pentru a lupta împotriva corupţiei foarte răspândite la vremea aceea? Nicidecum. Dimpotrivă, Isus a stabilit norma valabilă pentru toţi evanghelizatorii creştini când le-a spus continuatorilor săi: „Când vă duceţi, predicaţi“. — Matei 10:5–7.
6 Mai târziu, Isus a trimis un alt grup de discipoli ca să anunţe: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat“. Când discipolii s-au întors şi i-au vorbit despre succesul pe care îl avuseseră în turul de evanghelizare, Isus s-a bucurat foarte mult. El s-a rugat astfel: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns cu grijă aceste lucruri de cei înţelepţi şi de intelectuali şi le-ai revelat copiilor mici“ (Luca 10:1, 8, 9, 21). Discipolii lui Isus, care mai înainte munciseră din greu ca pescari, agricultori şi aşa mai departe, erau asemenea unor copii mici în comparaţie cu conducătorii religioşi ai naţiunii, care aveau o instruire superioară. Însă discipolii au fost instruiţi să proclame cea mai bună veste.
7. Cui au predicat mai întâi discipolii după înălţarea lui Isus la cer?
7 După înălţarea lui Isus la cer, discipolii săi au continuat să răspândească vestea bună a salvării (Faptele 2:21, 38–40). Cui au predicat ei mai întâi? Au mers ei la naţiunile care nu îl cunoşteau pe Dumnezeu? Nu, primul lor teritoriu a fost Israelul, un popor care îl cunoştea pe Iehova de mai bine de 1500 de ani. Aveau ei dreptul să predice într-o ţară în care Iehova era deja venerat? Bineînţeles. Iată ce le spusese Isus: „Îmi veţi fi martori atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). Israelul avea la fel de mare nevoie să audă vestea bună ca oricare altă naţiune.
8. Cum îi imită Martorii lui Iehova din prezent pe continuatorii din secolul I ai lui Isus?
8 În mod similar, azi Martorii lui Iehova predică pe tot pământul. Ei colaborează cu îngerul pe care l-a văzut apostolul Ioan şi care „avea o veste bună veşnică pentru a o declara ca ştiri îmbucurătoare celor care locuiesc pe pământ şi la orice naţiune şi trib şi limbă şi popor“ (Revelaţia 14:6). În anul 2001, ei au predicat în 235 de ţări şi teritorii, printre acestea numărându-se şi unele considerate creştine. Este greşit faptul că Martorii lui Iehova predică în zone în care există de mult biserici ale creştinătăţii? Unii spun că da, considerând că această evanghelizare este o modalitate de a „fura oile“. Însă Martorii lui Iehova îşi amintesc ce sentimente a avut Isus faţă de evreii umili din zilele sale. Deşi aceştia aveau deja o preoţie, Isus nu s-a reţinut să le spună vestea bună. Lui ‘i-a fost milă de ei, deoarece erau jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor’ (Matei 9:36). În prezent, Martorii lui Iehova întâlnesc oameni umili care nu îl cunosc pe Iehova şi nu au cunoştinţă despre Regatul său. Oare ar trebui să-i priveze Martorii pe aceşti oameni de posibilitatea de a auzi vestea bună pentru simplul fapt că o anumită religie pretinde că are autoritate asupra lor? Întrucât urmăm exemplul lăsat de apostolii lui Isus, răspunsul nostru este nu. Vestea bună trebuie predicată „în toate naţiunile“, fără excepţie. — Marcu 13:10.
Toţi creştinii din secolul I au fost evanghelizatori
9. Cine participa din congregaţia creştină din secolul I la lucrarea de predicare?
9 Cine a participat în secolul I la lucrarea de predicare? Dovezile arată că toţi creştinii erau evanghelizatori. Iată ce remarcă scriitorul W. S. Williams: „Mărturia unanimă este că toţi creştinii din Biserica timpurie . . . au predicat evanghelia“. Referitor la evenimentele din ziua Penticostei anului 33 e.n., Biblia spune: „Toţi [bărbaţi şi femei] s-au umplut cu spirit sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum îi făcea spiritul să se exprime“. Bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, sclavi şi oameni liberi, cu toţii participau la lucrarea de evanghelizare (Faptele 1:14; 2:1, 4, 17, 18; Ioel 2:28, 29; Galateni 3:28). Când, din cauza persecuţiei, mulţi creştini au trebuit să fugă din Ierusalim, „cei care fuseseră împrăştiaţi străbăteau ţara, anunţând vestea bună a cuvântului“ (Faptele 8:4). Toţi „cei care fuseseră împrăştiaţi“ depuneau mărturie, nu doar câteva persoane desemnate în acest scop.
10. Ce dublă misiune a fost dusă la îndeplinire înainte de distrugerea sistemului iudaic?
10 Aşa au stat lucrurile în toţi acei ani de început. Isus a profeţit: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Ca o împlinire a acestor cuvinte, în secolul I vestea bună a fost predicată pe scară largă înainte ca armatele romane să distrugă sistemul politic şi religios iudaic (Coloseni 1:23). De asemenea, toţi continuatorii lui Isus au dat ascultare poruncii sale: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Creştinii din secolul I nu s-au mulţumit cu faptul de a-i îndemna pe cei blânzi să creadă în Isus, lăsându-i apoi să-i slujească lui Dumnezeu cum găseau ei de cuviinţă, aşa cum fac unii predicatori din zilele noastre. Dimpotrivă, creştinii i-au învăţat cum să devină discipoli ai lui Isus, i-au organizat în congregaţii şi i-au instruit pentru ca, la rândul lor, să poată predica vestea bună şi să poată face discipoli (Faptele 14:21–23). Martorii lui Iehova din prezent urmează acest model.
11. Cine anunţă în zilele noastre cea mai bună veste pentru omenire?
11 Urmând exemplul unor creştini din secolul I ca Pavel şi Barnaba, mulţi Martori ai lui Iehova au plecat din ţara lor pentru a sluji ca misionari. Munca lor s-a dovedit cu adevărat utilă, întrucât ei nu s-au implicat în politică, nici nu s-au abătut în vreun fel de la misiunea de a predica vestea bună. Ei pur şi simplu au dat ascultare poruncii lui Isus: „Când vă duceţi, predicaţi“. Însă nu toţi Martorii lui Iehova sunt misionari. Majoritatea dintre ei au un loc de muncă sau sunt încă la şcoală. Unii au copii de care trebuie să se îngrijească. Însă toţi Martorii le împărtăşesc altora vestea bună despre care au învăţat. Tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei, cu toţii urmează cu bucurie îndemnul biblic: „Predică cuvântul, ocupă-te de aceasta cu sentimentul urgenţei în perioadă favorabilă, în perioadă dificilă“ (2 Timotei 4:2). Asemenea precursorilor lor din secolul I, ei continuă „fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“ (Faptele 5:42). Ei anunţă cea mai bună veste pentru omenire.
Prozelitism sau evanghelizare?
12. Ce este prozelitismul, şi cum a ajuns să fie considerat?
12 Cuvântul proselytos din limba greacă înseamnă „convertit“. De aici provine cuvântul românesc „prozelitism“, care se referă în principal la acţiunea de a converti. În prezent, unii consideră că prozelitismul este dăunător. Într-un document publicat de Consiliul Mondial al Bisericilor se vorbeşte chiar despre „păcatul numit prozelitism“. De ce? Iată ce se spune într-o lucrare: „Din cauza avalanşei permanente de plângeri din partea Bisericii Ortodoxe, prozelitismul a căpătat conotaţia de convertire cu forţa“. — Catholic World Report.
13. Daţi câteva exemple de prozelitism dăunător.
13 Este prozelitismul dăunător? Poate fi. Isus a spus că prozelitismul făcut de scribi şi farisei era dăunător pentru cei convertiţi de ei (Matei 23:15). Evident, „convertirea cu forţa“ este ceva greşit. De exemplu, potrivit mărturiei istoricului Iosefus, când a cucerit Idumeea, Ioan Hircan, din familia Macabeilor, le-a „permis [edomiţilor] să rămână în ţara lor cu condiţia să se circumcidă şi să respecte legile evreilor“. Dacă doreau să rămână în viaţă sub guvernarea evreilor, locuitorii Idumeii trebuiau să practice religia evreilor. Istoricii spun că, în secolul al VIII-lea e.n., Carol cel Mare i-a învins pe saxonii din nordul Europei şi, folosind metode brutale, i-a obligat să se convertească.a Dar cât de sinceri au fost saxonii sau edomiţii convertiţi în acest fel? De pildă, a fost oare regele edomit Irod — care a încercat să-l ucidă pe pruncul Isus — sincer ataşat de Legea lui Moise, scrisă sub inspiraţie divină? — Matei 2:1–18.
14. Cum exercită presiuni unii misionari ai creştinătăţii asupra oamenilor pentru a se converti?
14 Se fac şi în timpul nostru convertiri cu forţa? Într-un anumit sens, unele convertiri se încadrează în această categorie. Se spune că unii misionari ai creştinătăţii oferă burse în străinătate unor oameni care s-ar converti la religia lor. Sau poate că alţii îi determină pe unii refugiaţi înfometaţi să stea să asculte o predică pentru a primi o porţie de mâncare. Potrivit unei declaraţii făcute în 1992 la un sinod de episcopi ortodocşi, „uneori prozelitismul se face prin ademenirea cu lucruri materiale sau chiar prin diferite forme de violenţă“.
15. Fac Martorii lui Iehova prozelitism în accepţiunea modernă a cuvântului? Explicaţi.
15 Faptul de a-i forţa pe oameni să-şi schimbe religia este greşit. Cu siguranţă că Martorii lui Iehova nu procedează în acest mod.b Aşadar, ei nu fac prozelitism în accepţiunea modernă a cuvântului. În schimb, asemenea creştinilor din secolul I, ei predică vestea bună tuturor oamenilor. Cei care o acceptă de bunăvoie sunt invitaţi să asimileze mai multă cunoştinţă cu ajutorul unui studiu biblic. Aceştia învaţă să-şi pună încrederea în Dumnezeu şi în scopurile sale, încredere ce are o bază solidă, şi anume o cunoaştere exactă a Bibliei. Astfel, ei ajung să invoce numele lui Dumnezeu, Iehova, pentru a fi salvaţi (Romani 10:13, 14, 17). Acceptarea veştii bune este o chestiune de alegere personală. Nimeni nu e obligat să o facă, deoarece, altminteri, convertirea nu ar avea nici o valoare. Pentru a fi aprobată de Dumnezeu, închinarea trebuie să fie adusă din inimă. — Deuteronomul 6:4, 5; 10:12.
Evanghelizarea în timpurile moderne
16. Ce progrese au înregistrat Martorii lui Iehova în lucrarea de evanghelizare din timpurile moderne?
16 În timpurile moderne, Martorii lui Iehova predică vestea bună despre Regat ca împlinire la o scară mai mare a textului din Matei 24:14. Revista Turnul de vegherec s-a dovedit un instrument principal în lucrarea lor de evanghelizare. În 1879, când au fost publicate primele numere ale Turnului de veghere, revista avea un tiraj de aproximativ 6 000 de exemplare, într-o singură limbă. În anul 2001, adică după mai bine de 122 de ani, tirajul a ajuns la 23 042 000 de exemplare, în 141 de limbi. Această creştere a fost însoţită de un progres al activităţii de evanghelizare efectuate de Martorii lui Iehova. Comparaţi, de exemplu, cele câteva mii de ore petrecute anual în lucrarea de evanghelizare în secolul al XIX-lea cu cele 1 169 082 225 de ore dedicate lucrării de predicare pe parcursul anului 2001. Gândiţi-vă, de asemenea, la cele 4 921 702 studii biblice care au fost conduse în medie în fiecare lună. S-au depus într-adevăr eforturi uriaşe, însă cu rezultate excelente! Această lucrare a fost efectuată de 6 117 666 de proclamatori activi ai Regatului.
17. a) Ce dumnezei falşi sunt veneraţi în prezent? b) Ce trebuie să afle fiecare om, indiferent de limba, naţionalitatea sau poziţia lui socială?
17 Psalmistul spune: „Toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar DOMNUL a făcut cerurile“ (Psalmul 96:5). În prezent, lumea venerează oameni proeminenţi, naţionalismul, simbolurile naţionale, lucrurile materiale şi chiar bogăţia (Matei 6:24; Efeseni 5:5; Coloseni 3:5). Iată ce a spus cândva Mohandas K. Gandhi: „Am convingerea că . . . Europa este în prezent creştină doar cu numele. Ea se închină, de fapt, lui Mamona [bogăţiilor]“. Cert este că vestea bună trebuie să fie auzită de toţi oamenii. Fiecare om, indiferent de limbă, naţionalitate sau poziţie socială, trebuie să afle despre Iehova şi scopurile sale. Noi am dori ca toţi să dea curs invitaţiei psalmistului: „Daţi DOMNULUI slavă şi tărie. Daţi DOMNULUI slava cuvenită Numelui Său“ (Psalmul 96:7, 8)! Martorii lui Iehova îi ajută pe alţii să înveţe despre Iehova, pentru ca şi aceştia, la rândul lor, să-i aducă glorie într-un mod potrivit. Iar cei care acceptă acest ajutor se bucură de multe foloase. Care sunt câteva dintre acestea? Vom vedea în articolul următor.
[Note de subsol]
a Într-o enciclopedie se spune că, în timpul Reformei, impunerea unei anumite religii unui popor era exprimată prin motoul: Cuius regio, illius et religio (În esenţă, acesta înseamnă: „Cine stăpâneşte ţara, acela stabileşte şi religia“). — The Catholic Encyclopedia.
b La o întrunire a Comisiei Internaţionale pentru Libertatea Religioasă, ţinută în Statele Unite la 16 noiembrie 2000, un vorbitor a remarcat deosebirea dintre convertirea cu forţa şi activitatea Martorilor lui Iehova. După cum s-a afirmat cu acea ocazie, Martorii lui Iehova le predică oamenilor într-un mod care le permite acestora să spună pur şi simplu „Nu mă interesează“ şi să închidă uşa.
c Titlul complet al revistei este Turnul de veghere anunţă Regatul lui Iehova.
Puteţi să explicaţi?
• De ce sunt Martorii lui Iehova evanghelizatori zeloşi?
• De ce predică Martorii lui Iehova chiar şi în ţările unde există de mult biserici ale creştinătăţii?
• De ce se poate spune că Martorii lui Iehova nu fac prozelitism în accepţiunea modernă a cuvântului?
• Ce progrese au înregistrat Martorii lui Iehova în lucrarea de evanghelizare din timpurile moderne?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]
Isus a fost un evanghelizator zelos şi i-a instruit şi pe alţii să facă aceeaşi lucrare
[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]
Toţi membrii congregaţiei creştine din secolul I participau la lucrarea de evanghelizare
[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]
Faptul de a-i forţa pe oameni să-şi schimbe religia este greşit