Să participăm cu bucurie la seceriş!

„Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului să facă să iasă lucrători la secerişul său.“ — MATEI 9:37, 38.

 1. Ce anume ne ajută să perseverăm în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu?

NE AMINTIM de ziua când ne-am botezat ca slujitori ai lui Iehova de parcă ar fi fost ieri, chiar dacă acest eveniment a avut loc acum câţiva ani sau cu mai mulţi ani în urmă. Noi ne-am dedicat viaţa lui Iehova şi de aceea faptul de a-l lăuda pe Dumnezeu a devenit principalul nostru obiectiv. Străduindu-ne să cumpărăm orice moment oportun ca să-i ajutăm pe alţii să audă şi poate chiar să accepte mesajul despre Regat, serviciul pe care i-l aducem cu bucurie lui Iehova a ajuns activitatea cea mai importantă pentru noi (Efeseni 5:15, 16). Chiar şi azi, constatăm că timpul zboară când suntem ocupaţi, ‘având multe de făcut în lucrarea Domnului’ (1 Corinteni 15:58). Deşi ne confruntăm cu probleme, bucuria pe care o simţim când facem voinţa lui Iehova ne stimulează să perseverăm. — Neemia 8:10.

 2. Ce ne ajută să participăm cu bucurie la secerişul spiritual?

² Noi, creştinii, luăm parte la un seceriş spiritual. Isus Cristos a comparat strângerea oamenilor în vederea vieţii veşnice cu un seceriş (Ioan 4:35–38). Întrucât participăm la această activitate, va fi încurajator să discutăm despre bucuria care i-a animat pe primii secerători creştini. Vom analiza, de asemenea, trei factori care ne ajută să participăm cu bucurie la secerişul din prezent: 1) mesajul nostru de speranţă, 2) succesul căutărilor noastre şi 3) atitudinea noastră care promovează pacea.

Trimişi ca secerători

 3. Ce anume le-a adus bucurie continuatorilor din secolul I ai lui Isus?

³ Cât de mult s-a schimbat viaţa primilor secerători — îndeosebi a celor 11 apostoli fideli ai lui Isus — din ziua în care s-au dus la un munte din Galileea în anul 33 e.n. pentru a-l întâlni pe înviatul Cristos (Matei 28:16)! După cât se pare, cu acea ocazie au fost prezenţi „peste cinci sute de fraţi“ (1 Corinteni 15:6). Misiunea pe care le-a încredinţat-o Isus avea să le răsune în urechi. Iată ce le-a spus el: „Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Deşi au fost aspru persecutaţi, ei au simţit multă bucurie în lucrarea de seceriş văzând că, în multe locuri, se înfiinţau noi congregaţii de continuatori ai lui Cristos. După un timp, ‘vestea bună era predicată în toată creaţia de sub cer’. — Coloseni 1:23; Faptele 1:8; 16:5.

 4. Când şi în ce împrejurări au fost trimişi discipolii lui Cristos?

⁴ Mai înainte, în timp ce era în Galileea, Isus îi convocase pe cei 12 apostoli şi îi trimisese cu misiunea expresă de a declara: „Regatul cerurilor s-a apropiat“ (Matei 10:1–7). El însuşi „a făcut turul tuturor oraşelor şi satelor [din Galileea], predând în sinagogile lor, predicând vestea bună a regatului şi vindecând tot felul de boli şi tot felul de infirmităţi“. Lui Isus i-a fost milă de mulţimi „deoarece erau jupuite şi aruncate încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor“ (Matei 9:35, 36). Adânc mişcat, el le-a spus atunci discipolilor: „Da, secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Stăpânul secerişului [Iehova Dumnezeu] să facă să iasă lucrători la secerişul său“ (Matei 9:37, 38). În Iudeea, cu şase luni înainte de încheierea ministerului său pământesc, Isus a făcut aceeaşi apreciere cu privire la nevoia de lucrători la seceriş (Luca 10:2). În ambele ocazii, el şi-a trimis continuatorii să lucreze ca secerători. — Matei 10:5; Luca 10:3.

Mesajul nostru de speranţă

 5. Ce fel de mesaj anunţăm noi?

⁵ Noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, răspundem cu bucurie la apelul pentru mai mulţi lucrători la seceriş. Un factor care ne aduce multă bucurie este acela că le prezentăm celor descurajaţi şi deprimaţi un mesaj de speranţă. Ce privilegiu este pentru noi, aşa cum a fost şi pentru discipolii din secolul I ai lui Isus, să le anunţăm vestea bună — un adevărat mesaj de speranţă — celor ‘jupuiţi şi aruncaţi încoace şi încolo asemenea unor oi fără păstor’!

 6. La ce activitate au luat parte apostolii în secolul I?

⁶ Pe la mijlocul secolului I, apostolul Pavel participa din plin la predicarea veştii bune. Fără îndoială, lucrarea sa de secerător a fost eficientă. Iată ce le-a scris el creştinilor din Corint în jurul anului 55 e.n.: „Vă fac deci cunoscută, fraţilor, vestea bună pe care v-am anunţat-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi“ (1 Corinteni 15:1). Apostolii şi alţi creştini din secolul I erau secerători zeloşi. Deşi Biblia nu ne spune câţi apostoli au supravieţuit evenimentelor marcante ce au culminat cu distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n., ştim că, aproximativ 25 de ani mai târziu, apostolul Ioan îşi continua activitatea de predicare. — Revelaţia 1:9.

7, 8. Ce mesaj de speranţă anunţă slujitorii lui Iehova, fiind mai conştienţi ca oricând că trăiesc într-o epocă decisivă?

⁷ Apoi au urmat secolele de dominaţie a clerului creştinătăţii, apostatul ‘om al nelegiuirii’ (2 Tesaloniceni 2:3). Însă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, cei care se străduiau să trăiască potrivit învăţăturilor creştinismului timpuriu şi-au însuşit mesajul de speranţă, proclamând Regatul. De fapt, începând cu primul ei număr (iulie 1879), revista de faţă a inclus în titlul ei cuvintele „Vestirea Prezenţei lui Christos“, iar ulterior „Vestitorul Împărăţiei lui Iehova“ şi „Anunţă Regatul lui Iehova“.

⁸ Regatul lui Dumnezeu, încredinţat lui Isus Cristos, a fost instaurat în 1914. Astăzi noi proclamăm mesajul de speranţă fiind mai conştienţi ca oricând că trăim într-o epocă decisivă. De ce? Deoarece printre binecuvântările pe care le va aduce Regatul lui Dumnezeu se numără şi iminentul sfârşit al actualului sistem nelegiuit (Daniel 2:44). Ar putea exista vreun mesaj mai bun? Şi ar putea exista vreo bucurie mai mare decât aceea de a participa la proclamarea Regatului înainte de izbucnirea ‘marelui necaz’? — Matei 24:21; Marcu 13:10.

Căutări încununate de succes

 9. Ce poruncă le-a dat Isus discipolilor, şi cum au reacţionat oamenii la mesajul despre Regat?

⁹ Un alt factor care contribuie la bucuria noastră ca secerători este succesul pe care-l avem în căutarea viitorilor discipoli creştini ce ni se vor alătura la seceriş. Aproximativ în 32 e.n., Isus le-a poruncit discipolilor următoarele: „În orice oraş sau sat intraţi, cercetaţi cine este merituos în locul acela“ (Matei 10:11). Reacţia oamenilor la mesajul despre Regat a arătat că nu toţi erau merituoşi. Cu toate acestea, discipolii lui Isus au predicat cu zel vestea bună oriunde puteau fi găsiţi oameni.

10. Cum i-a căutat Pavel pe cei merituoşi?

¹⁰ După moartea şi învierea lui Isus, discipolii săi au continuat să-i caute cu zel pe cei merituoşi. În Atena, Pavel a discutat cu iudeii în sinagogile lor şi cu oamenii care erau în piaţă. Când a depus mărturie la Areopagul atenian, „unii oameni i s-au alăturat şi au devenit credincioşi; printre aceştia erau şi Dionisie, judecător la tribunalul Areopagului, şi o femeie pe nume Damaris, şi alţii împreună cu ei“. Oriunde a mers, Pavel a fost un exemplu în privinţa predicării „în public şi din casă în casă“. — Faptele 17:17, 34; 20:20.

11. Ce metode de predicare s-au folosit în trecut?

¹¹ Pe parcursul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, creştinii unşi au participat plini de curaj la lucrarea de căutare a celor merituoşi. Iată ce se spunea într-un articol intitulat „Unşi ca să predice“, publicat în Zion’s Watch Tower (Turnul de veghere al Sionului) din iulie/august 1881: „Predicarea veştii bune . . . ajunge la «cei blânzi» — cei care au posibilitatea şi doresc să asculte — pentru a se forma dintre ei corpul lui Cristos, comoştenitorii săi“. Deseori, slujitorii lui Dumnezeu care participau la seceriş îi abordau pe oameni când aceştia ieşeau de la biserică şi le dădeau tracte ce conţineau mesaje biblice menite să le stârnească interesul celor merituoşi. După ce a fost reanalizată eficienţa acestei metode de predicare, Turnul de veghere din 15 mai 1903, ediţia engleză, i-a îndemnat pe secerători să distribuie tracte „din casă în casă, duminica dimineaţa“.

12. Cum ne-am sporit eficienţa în lucrarea noastră de predicare? Exemplificaţi.

¹² În ultimii ani, ne-am extins ministerul abordându-i pe oameni nu numai la locuinţele lor, dar şi în alte locuri. Această metodă s-a dovedit foarte eficientă în ţările unde, fie din cauza situaţiei economice, fie din cauza activităţilor recreative, mulţi oameni nu sunt acasă când îi vizităm. Observând că, după ce se bucurau de o zi de relaxare pe litoral, mulţi turişti plecau de obicei cu autocarul, o Martoră din Anglia şi partenera ei şi-au adunat tot curajul ca să urce în autocare pentru a le prezenta pasagerilor revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Într-o lună au oferit 229 de reviste. Iată ce ne spun ele: „Nu ne sperie mărturia pe litoral sau în teritorii comerciale şi nici vreo altă încercare cu care ne-am putea confrunta, deoarece ştim că Iehova este întotdeauna cu noi“. Ele au stabilit un traseu cu reviste şi au iniţiat un studiu biblic. De asemenea, amândouă au slujit ca pioniere auxiliare.

13. Ce modificări în privinţa ministerului se impun acum în unele zone?

¹³ Martorii lui Iehova continuă să-i caute pe cei merituoşi, însă în unele zone poate că se impune o reanalizare a ministerului nostru. Deşi mulţi vestitori obişnuiesc să participe la lucrarea din casă în casă duminica dimineaţa, în unele zone se constată că faptul de a-i vizita pe oameni acasă la primele ore ale dimineţii este mai puţin eficient deoarece e posibil ca locatarii să se odihnească. Modificându-şi programul, mulţi Martori îi vizitează pe oameni mai târziu în cursul zilei, probabil după întrunirile creştine. Iar această căutare este într-adevăr încununată de succes. Anul trecut numărul proclamatorilor Regatului a crescut la nivel mondial cu 2,3%. Această creştere îl onorează pe Stăpânul secerişului, iar nouă ne produce bucurie.

Să păstrăm pacea în timp ce participăm la seceriş

14. Cu ce atitudine prezentăm noi mesajul, şi de ce?

¹⁴ Un alt motiv de a fi bucuroşi în timp ce participăm la seceriş are legătură cu atitudinea noastră care promovează pacea. „Când intraţi în casă“, a spus Isus, „salutaţi-i pe cei din ea; şi, dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea“ (Matei 10:12, 13). Salutul evreiesc şi termenul biblic corespondent din limba greacă transmit ideea de „Toate cele bune“. Aceasta este atitudinea cu care îi abordăm pe oameni când le predicăm vestea bună. Avem speranţa că vor reacţiona favorabil la mesajul despre Regat. Celor care fac aşa li se oferă posibilitatea de a se împăca cu Dumnezeu dacă se căiesc de păcatele lor, se întorc şi fac voinţa sa. Apoi, pacea cu Dumnezeu duce la viaţă veşnică. — Ioan 17:3; Faptele 3:19; 13:38, 48; 2 Corinteni 5:18–20.

15. Cum ne putem păstra o atitudine paşnică atunci când oamenii reacţionează nefavorabil la predicarea noastră?

¹⁵ Cum ne putem păstra pacea când oamenii reacţionează nefavorabil? Iată ce a spus Isus: „Dacă [acea casă] nu este merituoasă, pacea voastră să se întoarcă peste voi“ (Matei 10:13). Relatarea lui Luca despre trimiterea celor 70 de discipoli cuprinde şi următoarea afirmaţie a lui Isus: „Dacă este acolo un prieten al păcii, pacea voastră se va odihni asupra lui. Dar, dacă nu este, ea se va întoarce la voi“ (Luca 10:6). Noi le prezentăm oamenilor vestea bună cu un spirit prietenos şi paşnic, aşa cum se şi cuvine. Indiferenţa, critica sau remarcele nepoliticoase ale unui locatar nu fac altceva decât să permită mesajului de pace pe care îl proclamăm să se ‘întoarcă la noi’. Însă nici una dintre acestea nu ne răpeşte pacea, care este un rod al spiritului sfânt al lui Iehova. — Galateni 5:22, 23.

Un obiectiv excelent pentru lucrătorii la seceriş

16, 17. a) Care este obiectivul nostru când facem vizite ulterioare? b) Cum îi putem ajuta pe oamenii care pun întrebări referitoare la Biblie?

¹⁶ Ca lucrători la seceriş, avem bucuria de a contribui la strângerea oamenilor în vederea vieţii veşnice. Şi ce bucurie simţim când cineva căruia îi predicăm reacţionează favorabil, doreşte să cunoască mai multe lucruri şi se dovedeşte a fi „un prieten al păcii“! Probabil că pune multe întrebări referitoare la Biblie şi considerăm că este imposibil să-i răspundem la toate la o singură vizită. Întrucât ar putea fi nepotrivit să stăm prea mult la prima vizită, ce este de făcut? Putem să ne stabilim un obiectiv asemănător celui care a fost recomandat cu aproximativ 60 de ani în urmă.

¹⁷ „Toţi Martorii lui Iehova ar trebui să fie pregătiţi să conducă studii biblice model.“ Această afirmaţie apărea în cea de-a treia broşură cu instrucţiuni dintr-o serie intitulată Model Study (Studiu-model), publicată în perioada 1937–1941. Iată ce se spunea în continuare: „Toţi vestitorii [Regatului] trebuie să fie conştiincioşi în a-i ajuta prin toate mijloacele posibile pe oamenii bunăvoinţei care au manifestat interes pentru mesajul despre Regat. Trebuie făcute vizite ulterioare la aceste persoane pentru a le răspunde la întrebări . . . , iar apoi trebuie iniţiat un studiu-model . . . cât mai repede cu putinţă“. Da, obiectivul nostru când efectuăm vizite ulterioare este să iniţiem un studiu biblic, pe care să-l ţinem apoi cu regularitate.a Dacă manifestăm o atitudine prietenoasă şi un interes plin de iubire faţă de persoana respectivă, ne vom simţi îndemnaţi să ne pregătim bine şi să conducem studiul în mod eficient.

18. Cum îi putem ajuta pe cei interesaţi să devină discipoli ai lui Isus Cristos?

¹⁸ Cu ajutorul cărţii Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică şi al unor broşuri, cum este Ce pretinde Dumnezeu de la noi?, putem conduce studii biblice eficiente şi, astfel, putem să-i ajutăm şi noi pe cei ce manifestă interes să devină discipoli. De asemenea, dacă ne străduim să-l imităm pe Marele Învăţător, Isus Cristos, probabil că cei care studiază Biblia vor trage foloase observând pacea, bucuria şi sinceritatea noastră, precum şi respectul pe care îl avem pentru normele şi principiile lui Iehova. Când îi ajutăm răspunzându-le la întrebări, să facem tot posibilul să-i învăţăm cum pot, la rândul lor, să le răspundă celor ce le pun întrebări (2 Timotei 2:1, 2; 1 Petru 2:21). Ca secerători spirituali, evident putem fi bucuroşi că, în anul de serviciu trecut, la nivel mondial au fost conduse în medie 4 766 631 de studii biblice. Bucuria noastră este şi mai mare dacă ne numărăm printre secerătorii care conduc studii biblice la domiciliu.

Să continuăm să participăm cu bucurie la seceriş

19. În ce fel a oferit secerişul motive întemeiate de bucurie pe parcursul ministerului lui Isus şi în perioada imediat următoare?

¹⁹ Secerişul a oferit motive întemeiate de bucurie pe parcursul ministerului lui Isus şi în perioada imediat următoare. Mulţi oameni de atunci au acceptat vestea bună. Bucuria a fost mare îndeosebi la Penticosta din anul 33 e.n., deoarece, cu acea ocazie, aproximativ 3 000 de oameni au ascultat îndrumările lui Petru, au primit spiritul sfânt al lui Iehova şi au devenit membri ai Israelului spiritual, naţiunea lui Dumnezeu. De fapt, numărul lor a continuat să crească, iar bucuria abunda în timp ce „Iehova continua să li-i adauge zilnic pe cei care erau salvaţi“. — Faptele 2:37–41, 46, 47; Galateni 6:16; 1 Petru 2:9.

20. Ce anume ne face să fim plini de bucurie în lucrarea de seceriş?

²⁰ Pe vremea aceea s-a adeverit următoarea profeţie consemnată de Isaia: „Tu [Iehova] înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii“ (Isaia 9:3). Deşi în prezent am putea spune că ‘poporul înmulţit’ al celor unşi este complet, ne bucurăm foarte mult să vedem că numărul celorlalţi secerători creşte an de an. — Psalmul 4:7; Zaharia 8:23; Ioan 10:16.

21. Ce vom analiza în articolul următor?

²¹ Cu siguranţă, avem motive întemeiate să continuăm să participăm cu bucurie la seceriş. Mesajul nostru de speranţă, căutarea celor merituoşi şi atitudinea noastră care promovează pacea — toţi aceşti factori ne aduc bucurie în timp ce slujim ca secerători. Însă mulţi reacţionează nefavorabil la eforturile noastre. Şi apostolul Ioan a întâmpinat această problemă. El a fost exilat pe insula Patmos ‘pentru că vorbea despre Dumnezeu şi depunea mărturie despre Isus’ (Revelaţia 1:9). Aşadar, cum ne putem păstra bucuria când ne confruntăm cu persecuţii sau opoziţie? Ce anume ne poate ajuta să mergem înainte în pofida atitudinii insensibile a multor oameni cărora le predicăm? Următorul articol va oferi răspunsuri biblice la aceste întrebări.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce este secerişul spiritual?

• Ce fel de mesaj proclamăm noi?

• De ce are succes lucrarea noastră de căutare de noi discipoli?

• Cum putem păstra pacea când participăm la seceriş?

• De ce continuăm să participăm cu bucurie la seceriş?

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 12, 13]

Predicare în secolul I şi în secolul al XX-lea

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Asemenea lui Pavel, secerătorii din prezent se străduiesc să ajungă la oameni în orice loc

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Să proclamăm vestea bună cu un spirit prietenos