Capitolul 13

Cum e cu focul gheenei?

“Să presupunem“ — ar putea să spună cineva — „că termenul ‘hades’ nu este întrebuinţat într-adevăr, niciodată în Biblie ca denumire pentru un loc de chin al focului. Nu vorbeşte Biblia, însă despre un ‘foc al iadului’?“

In multe traduceri ale Scripturilor creştine greceşti (cunoscute ca „Noul Testament“) se întîlneşte, într-adevăr, expresia „focul iadului“ sau „iadul cu foc“.

In aceste cazuri, denumirea de „iad“ este o treducere a cuvîntului grecesc génna (gheena). Este „gheena“, însă, denumirea unui loc al chinului focului? Mulţi comentatori ai creştinătăţii răspund cu „da“ la această întrebare. Ei ştiu însă precis că sufletul nu este nemuritor. Ei ştiu de asemenea, că, după Biblie, nemurirea nu este un blestem, care vine asupra celor răi, pentru ca ei să poată fi chinuiţi veşnic, ci că ea este o răsplată, care se dă numai acelora, pe care Dumnezeu îi socoteşte vrednici să o primească (Romani 2:6, 7; 1 Corint. 15:53, 54).

Alţi comentatori ai creştinătăţii suştin că gheena nu este un loc de chin veşnic al focului. In opera The New Bible Commentary (pagina 779) se spune, spre exemplu: „‘Gheena’ este forma greacă a denumirii pentru valea Hinom de la Ierusalim, în care a fost menţinut permanent un foc, pentru a arde gunoiul oraşului. Aceasta este o reprezentare expresivă pentru nimicirea definitivă.“

Ce corespunde aşadar, realităţii? Noi putem să descoperim foarte bine aceasta, dacă întrebăm noi înşine Biblia.

Expresia „gheena“ se întîlneşte în Scripturile creştine greceşti de douăsprezece ori. O dată o foloseşte ucenicul Iacob, şi de unsprezece ori apare în exprimări, care se atribuie lui Isus Christos şi care stau în legătură cu o centinţă penală. Aceste texte sună:

„Dar eu vă spun că ori şi cine se mînie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii, şi ori cine, va zice fratelui său „Prostule“, va cădea sub pedeapsa Tribunalului Suprem; dar oricine-i va zice: „Nebun mîrşav“ (şi prin aceasta îl judecă pe nedrept pe fratele său ca fiind abject), va cădea sub pedeapsa focului gheenei“ (Matei 5:22).

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să nimicească atît sufletul cît şi trupul în gheenă“ (Matei 10:28).

„Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi“ (Luca 12:5).

„Vai de voi, cărturarii şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să fecaţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sînteţi voi înşivă. Lupi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?“ (Matei 23:15, 33).

„Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Si dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine să intri în împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge“ (Marcu 9:43–48; vezi şi alte pasaje care sună în mod asemănător din Matei 5:29, 30; 18:8, 9).

“Ei bine, limba este un foc. Limba constituie printre membrele noastre o lume de nedreptăţi, pentru că ea murdăreşte tot trupul şi incendiază roata vieţii naturale, iar ea este incendiată de către gheenă (adică, falsa întrebuinţare a limbii acţionează tot aşa de nimicitor ca şi gheena; limba poate să influenţeze întregul mediu de viaţă, în care ajunge omul la naşterea sa, astfel încît în cele din urmă, acesta, merită judecata gheenei)“ (Iacob 3:6).

In aceste texte, este adusă gheena, într-adevăr, în legătură cu focul, dar în nici unul nu este vorba de suferinţe sau de o existenţă în continuare, conştientă, după moarte. Dimpotrivă! După Matei 10:28, Isus accentuează că Dumnezeu poate să „nimicească“ în gheenă nu numai trupul, ci întregul om, sufletul. Totuşi, de ce fel este această nimicire? Răspunsul la această întrebare îl primim, dacă examinăm cu exactitate cuvîntul „gheena“.

GHEENA — VALEA HINOM

Expresia „gheena“ în Scripturile greceşti creştine se trage din cele două cuvinte ebraice „gaj“ şi „hinnom“, „Valea Hinom“. Această vale era aşezată la sud-sud-vest de Ierusalim. In zilele necredincioşilor regi iudei Ahaz şi Manase, s-a practicat în valea Hinom un cult idolatru scîrbos, din care făcea parte şi jertfirea de copii (2 Cron. 28:1, 3; 33:1, 6; Ierem. 7:31; 19:2, 6). Mai tîrziu regele temător de Dumnezeu, Iosia, a înlăturat idolatria, care a fost practicată acolo şi a făcut valea „nepotrivită pentru închinare“ (2 Regi 23:10).

După tradiţie, valea Hinom a devenit după aceea un loc de descărcare a gunoiului. Biblia confirmă aceasta, căci, spre exemplu, în Ieremia 31:40 valea Hinom este numită evident „valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa“. Există şi o poartă numită „poarta unde se aruncă cenuşa“ şi care, după cît se pare, ducea spre capătul de răsărit al văii Hinom, unde aceasta se unea cu valea Chedron (Neemia 3:13, 14).

Că se obişnuieşte ca gheena să se aducă în legătură cu locul de descărcare a gunoiului unui oraş, se confirmă prin cuvintele lui Isus Christos. El a zis, cînd a vorbit despre gheenă: . . . „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge“ (Marcu 9:48). Cuvintele sale înseamnă evident că în locul de descărcare a gunoiului oraşului ardea permanent un foc, care era înteţit, adăugîndu-i-se eventual pucioasă. Pe resturile, care n-au fost mistuite de foc, s-au înmulţit viermii şi larvele de insecte care se hrăneau din acestea.

Merită, de asemenea, să dăm atenţie faptului că Isus, prin ceea ce a spus despre gheenă, n-a adus o idee complet străină de Scripturile ebraice. Deja în aceste scrieri redactate timpuriu, soarta celor nelegiuţi este descrisă aproape cu aceleaşi cuvinte.

In Isaia 66:24 se profeţeşte despre oamenii, care se bucură de favoarea lui Dumnezeu spunîndu-se că ei vor „ieşi realmente şi vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva mea (a lui Dumnezeu); căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice carne“. Aceste cuvinte se referă chiar la o nimicire îngrozitoare, nu la o chinuire. Ceea ce rămîne nu sînt suflete conştiente sau „spirite eliberate de trup“ ci „trupuri moarte“. Textul biblic arată că nu oamenii, ci larvele de insecte sau viermii sînt in viaţă. Nu se spune nimic despre un „suflet nemuritor“.

Si în profeţia lui Ieremia valea Hinom este adusă în legătură cu nimicirea oamenilor necredincioşi. „De aceea, iată vin zile, zice Iehova cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici valea Ben-Hinom, ci se va numi valea Măcelului! In locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului; îi voi face să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mîna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pămîntului“ (Ieremia 19:6, 7).

Cuvintele cu care Ieremia s-a referit la valea Hinom, nu dau nici un punct de sprijin pentru un chin după moarte. Ele se referă mai curînd la o nimicire completă, care se ilustrează prin faptul că „trupurile moarte“ vor fi mîncate de păsările cerului şi de animalele sălbatice.

UN SIMBOL AL NIMICIRII

După mărturia Bibliei, gheena sau valea Hinom era, de asemenea, simbol potrivit pentru nimicire, nu însă, pentru un chin al focului veşnic. Joseph E. Kokjohn a confirmat aceasta în revista catolică ‘Commonweal’ după cum urmează:

„Cel din urmă loc de pedeapsă este evident Gheena, Valea Hinom, un loc, unde au fost aduse, în trecut jertfe umane zeilor păgîni, care, însă, deja în timpurile biblice a devenit locul de descărcare al gunoiului la marginea oraşului Ierusalim. Mirosul urît, fumul şi focul de acolo, aduceau aminte locuitorilor, în mod permanent, ceea ce s-a întîmplat cu lucrurile, care-şi îndepliniseră scopul lor — ele au fost nimicite“.

Că prin gheenă se simbolizează nimicirea veşnică, rezultă din alte texte biblice. Apostolul Pavel a scris în scrisoarea sa către creştinii din Tesalonic că aceia care le-ar pricinui strîmtorare, „vor suferi ca pedeapsă judecătorească o nimicire veşnică de la faţa lui Dumnezeu şi de la gloria puterii sale“ (2 Tesaloniceni 1:6–9).

Din mărturia Bibliei reiese, aşadar, clar că, aceia, care în conformitate cu sentinţa lui Dumnezeu nu vor merita viaţă, nu vor fi chinuiţi veşnic, într-un foc literal, ci vor suferi „nimicire veşnică“. Ei nu vor primi nicăieri viaţă. Focul gheenei este, aşadar, pur şi simplu, un simbol pentru desăvîrşirea şi temeinicia acestei nimiciri.

Este remarcabil faptul că Isus Christos a spus conducătorilor religioşi de atunci: „Serpi, pui de năpîrci, cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?“ (Matei 23:33).

Pentru ce a spus el aceasta? Pentru că acei conducători religioşi erau făţarnici. Ei se străduiau după prestigiu şi doreau să li se vorbească cu titluri pompoase, dar nu le păsa de aceia, pe care aveau datoria să-i sprijinească spiritual. Ei îi împovărau pe alţii, prin prescripţii tradiţionale, cu sarcini grele şi lăsau neluate în seamă dreptatea, mila şi credincioşia. Ei erau învăţători de dogme false şi puneau tradiţiile umane mai presus de autoritatea Cuvîntului lui Dumnezeu (Matei 15:3–6; 23:1–32).

Observi tu printre conducătorii religioşi ai zilelor noastre, înainte de toate printre aceia ai creştinătăţii ceva asemănător? Se prezintă ei mai bine decît conducătorii religioşi ai iudeilor, care au trăit pe timpul cînd Isus a activat pe pămînt? In nici un caz, căci conducătorii religioşi ai creştinătăţii au reprezentat fals pe Dumnezeu şi „vestea bună despre Domnul nostru Isus“. De aceea, dacă ei nu încetează a răspîndi învăţături false, sînt în primejdie de a suferi „pedeapsa judecătorească a nimicirii veşnice“.

Adevărul despre gheenă poate să ne ajute să cunoaştem că noi nu ar trebui să avem de-a face cu religia falsă. Nu numai ei, după cum a arătat Isus, ci chiar şi sprijinitorii învăţăturilor false religioase se găsesc în primejdie. Isus Christos a spus că un prozelit al cărturarilor şi fariseilor devine, un ‘fiu al gheenei, de două ori mai rău decît ei înşişi’ (Matei 23:15). Oamenii care aderă în continuare la învăţăturile false religioase nu pot, din această cauză, să conteze pe aceea că vor scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu.

Cu toate că aceasta ar trebui să ne dea imboldul să medităm serios asupra punctului nostru de vedere, totuşi aceasta este pentru noi o garanţie plină de mîngîiere. Cum aşa? Deoarece conştiinţa ne spune că Iehova Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită nelegiuirea gravă. Oamenii, care nu sînt dispuşi să se supună legilor sale drepte, şi aceia care nu renunţă la felul lor rău de comportare, nu vor mai putea să tulbure mult pacea celor drepţi.

[Legenda schiţei de la pagina 59]

(Pentru aşezarea textului în pagină vezi publicaţia)

PLANUL IERUSALIMULUI (PRIMUL VEAC)

TERITORIUL TEMPLULUI

VALEA HINOM (GHEENA)