„Dumnezeu este iubire“

„Cine nu iubeşte n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.“ — 1 IOAN 4:8.

 1–3. a) Ce afirmaţie face Biblia cu privire la iubire, una dintre calităţile lui Iehova, şi în ce sens este unică această afirmaţie? b) De ce afirmă Biblia că „Dumnezeu este iubire“?

TOATE calităţile lui Iehova sunt remarcabile, perfecte şi atrăgătoare. Însă cea mai atrăgătoare dintre toate este iubirea. Nici o altă calitate nu ne apropie atât de mult de Iehova. Din fericire, iubirea este şi calitatea sa dominantă. De unde ştim aceasta?

² Despre iubire, Biblia spune ceva ce nu menţionează despre nici o altă calitate fundamentală a lui Iehova. Scripturile nu spun că Dumnezeu este putere, dreptate sau înţelepciune. El posedă aceste calităţi şi, de fapt, este sursa lor. Cu privire la iubire însă, în 1 Ioan 4:8 se spune ceva mai mult: „Dumnezeu este iubire“. Da, iubirea este o trăsătură de profunzime a lui Iehova; este însăşi esenţa sau natura Sa. Am putea să ne gândim în felul următor: Iehova acţionează în virtutea puterii sale. Dreptatea şi înţelepciunea îi dirijează modul de acţiune. Însă iubirea îl motivează să acţioneze; ea echilibrează întotdeauna celelalte calităţi ale sale.

³ Deseori se spune că Iehova este însăşi personificarea iubirii. Astfel, dacă vrem să învăţăm despre iubire, trebuie să învăţăm despre Iehova. Să analizăm, aşadar, câteva faţete ale iubirii neasemuite a lui Iehova.

Cel mai mare act de iubire

 4, 5. a) Care este cel mai mare act de iubire din toată istoria? b) De ce putem spune că Iehova şi Fiul său sunt uniţi prin cea mai puternică legătură de iubire care a existat vreodată?

⁴ Iehova a dat dovadă de iubire în multe feluri, însă una dintre dovezile sale de iubire este cu totul excepţională. Despre ce este vorba? Iehova l-a trimis pe Fiul său ca să sufere şi să moară pentru noi. Putem spune cu toată certitudinea că acesta este cel mai mare act de iubire din toată timpurile. De ce putem afirma acest lucru?

⁵ În Biblie, Isus este numit „întâiul născut din toată creaţia“ (Coloseni 1:15). Gândiţi-vă: Fiul lui Iehova a existat înainte de crearea universului fizic. Aşadar, cât timp au fost împreună Tatăl şi Fiul? Unii oameni de ştiinţă estimează că Universul are o vechime de 13 miliarde de ani. Totuşi, chiar dacă această cifră estimativă ar fi corectă, ea nu ar fi suficientă ca să arate de când există Fiul întâi-născut al lui Iehova! Dar ce a făcut el în tot acest timp? Fiul a slujit cu bucurie ca ‘maestru’ pe lângă Tatăl său (Proverbele 8:30; Ioan 1:3). Iehova şi Fiul său au lucrat împreună pentru a crea toate lucrurile. Ce momente plăcute şi emoţionante au petrecut ei împreună! De aceea, cine s-ar încumeta să măsoare profunzimea legăturii care a existat pe parcursul unei perioade de timp atât de îndelungate? Este cât se poate de limpede că Iehova Dumnezeu şi Fiul său sunt uniţi prin cea mai puternică legătură de iubire care a existat vreodată.

 6. Cum şi-a exprimat Iehova sentimentele faţă de Fiul său când acesta s-a botezat?

⁶ Cu toate acestea, Iehova şi-a trimis Fiul pe pământ pentru a se naşte şi a trăi ca om. Faptul acesta a însemnat că pentru câteva decenii Iehova a trebuit să renunţe la prezenţa unică a Fiului său iubit în cer. Cu profund interes, el a observat din cer cum a crescut Isus până când a devenit un adult perfect. La vârsta de aproximativ 30 de ani, Isus s-a botezat. Cu acea ocazie, Tatăl său a vorbit personal din cer: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:17). Ce mulţumit trebuie să fi fost Tatăl când a văzut că Isus a împlinit cu fidelitate tot ceea ce fusese profeţit, tot ceea ce se aştepta de la el! — Ioan 5:36; 17:4.

 7, 8. a) Ce a trebuit să suporte Isus în 14 nisan 33 e.n., şi ce trebuie să fi simţit Tatăl său ceresc văzând toate acestea? b) De ce a permis Iehova ca Fiul său să sufere şi să moară?

⁷ Dar ce a simţit Iehova în ziua de 14 nisan a anului 33 e.n. când Isus a fost trădat, iar apoi arestat de o gloată furioasă? Ce a simţit când Isus a fost batjocorit, scuipat şi lovit cu pumnii, când a fost biciuit, iar tot spatele i-a fost zdrenţuit? Ce a simţit când Fiului său i s-au bătut cuie în mâini şi în picioare, când a fost lăsat să atârne pe stâlpul de lemn în faţa oamenilor care îl insultau? Ce a simţit Tatăl când Fiul său iubit a strigat către el în timp ce se zbătea în chinurile morţii? Ce a simţit Iehova când Isus şi-a dat ultima suflare şi când, pentru prima dată de la facerea tuturor lucrurilor, Fiul său drag nu mai exista? — Matei 26:14–16, 46, 47, 56, 59, 67; 27:26, 38–44, 46; Ioan 19:1.

⁸ Iehova Dumnezeu are sentimente, iar durerea pe care i-a pricinuit-o moartea Fiului său nu poate fi exprimată în cuvinte. Ceea ce se poate explica este motivul pentru care a permis el să se întâmple toate acestea. De ce a consimţit Tatăl să se supună atâtor suferinţe? Iehova ne spune ceva extraordinar în Ioan 3:16 — un verset biblic atât de important încât a fost numit Evanghelia în miniatură. Aici se spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. Aşadar, ceea ce l-a motivat pe Dumnezeu ar putea fi exprimat printr-un singur cuvânt: iubirea. Niciodată nu a fost arătată o iubire mai mare decât aceasta.

Cum ne asigură Iehova de iubirea sa

 9. Ce ar vrea Satan să credem despre modul în care ne priveşte Iehova, dar ce asigurare ne dă Iehova?

⁹ Totuşi, apare o întrebare importantă: Ne iubeşte Dumnezeu pe fiecare dintre noi? Unii acceptă ideea că Dumnezeu îi iubeşte pe oameni în general, aşa cum se spune în Ioan 3:16, numai că în inima lor ei se gândesc: Pe mine Dumnezeu nu m-ar putea iubi niciodată. Adevărul este că Satan Diavolul vrea cu tot dinadinsul să ne facă să credem că Iehova nu ne iubeşte şi nu ne apreciază. În schimb, oricât de lipsiţi de valoare sau de nedemni de a fi iubiţi ne-am simţi, Iehova ne asigură că fiecare slujitor fidel al său este valoros în ochii lui.

10, 11. Cum arată ilustrarea lui Isus despre vrăbii că suntem preţioşi în ochii lui Iehova?

¹⁰ Să analizăm, de exemplu, cuvintele lui Isus consemnate în Matei 10:29–31. Ilustrând valoarea discipolilor săi, Isus a spus: „Nu se vând două vrăbii pentru o monedă de mică valoare? Totuşi, nici una dintre ele nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui vostru. Ba chiar şi perii capului vă sunt toţi număraţi. De aceea, nu vă temeţi: Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“. Să vedem ce înţelegeau prin aceste cuvinte ascultătorii lui Isus din secolul I.

¹¹ În zilele lui Isus, vrăbiile erau cele mai ieftine păsări care se vindeau ca hrană. Cu o monedă de mică valoare se puteau cumpăra două vrăbii. Mai târziu însă Isus a spus, conform cu Luca 12:6, 7, că un om putea să cumpere cu două monede nu patru, ci cinci vrăbii. A cincea vrabie era oferită în plus ca şi cum n-ar fi valorat nimic. Probabil că aceste vrăbii nu aveau valoare în ochii oamenilor, dar cum le considera Creatorul lor? Isus a spus: „Nici una dintre ele [nici măcar cea oferită în plus] nu este uitată înaintea lui Dumnezeu“. Acum începem să înţelegem ce a vrut să spună Isus. Dacă Iehova consideră valoroasă o simplă vrăbiuţă, cât de valoros trebuie să fie pentru el un om! După cum a explicat Isus, Iehova ştie absolut totul despre noi. Chiar şi firele de păr ne sunt numărate!

12. De ce putem fi siguri că Isus nu a exagerat când a spus că ne sunt numărate chiar şi firele de păr de pe cap?

¹² Unii ar putea crede că Isus a exagerat cu această afirmaţie. Dar să ne gândim la speranţa învierii. Cât de bine trebuie să ne cunoască Iehova ca să ne poată crea din nou! Pentru el suntem atât de preţioşi, încât el ştie chiar şi cel mai mic detaliu legat de noi, inclusiv complexul nostru cod genetic şi toate amintirile şi experienţele acumulate de-a lungul vieţii. În comparaţie cu aceasta, numărarea firelor de păr de pe capul nostru — a căror medie este de aproximativ 100 000 — ar fi o nimica toată. Ce cuvinte frumoase foloseşte Isus pentru a ne asigura că Iehova se interesează de fiecare dintre noi!

13. Cum reiese din relatarea despre regele Iosafat că Iehova caută ce este bun în noi chiar dacă suntem imperfecţi?

¹³ Biblia dezvăluie un alt lucru care ne asigură de iubirea lui Iehova, şi anume că el caută şi apreciază ce este bun în noi. Să ne gândim, de pildă, la bunul rege Iosafat. Când regele a săvârşit un act nechibzuit, profetul lui Iehova i-a spus: „Din cauza aceasta mânia DOMNULUI este peste tine“. Ce atenţionare serioasă! Însă Iehova mai avea ceva de zis. Iată ce a spus el în continuare: „Totuşi s-au găsit la tine lucruri bune“ (NW) (2 Cronici 19:1–3). Prin urmare, deşi îndreptăţită, mânia nu l-a împiedicat pe Iehova să vadă la Iosafat şi ‘lucrurile bune’. Nu este încurajator să ştim că Dumnezeul nostru caută ce este bun în noi chiar dacă suntem imperfecţi?

Un Dumnezeu „gata să ierte“

14. Ce sentimente apăsătoare am putea avea când păcătuim, dar ce trebuie să facem pentru a fi iertaţi de Iehova?

¹⁴ Când greşim, dezamăgirea, ruşinea şi sentimentul de vinovăţie ne pot face să credem că nu am putea fi niciodată vrednici să-i slujim lui Iehova. Să ne amintim totuşi că Iehova este ‘gata să ierte’ (Psalmul 86:5). Într-adevăr, dacă ne căim de păcatele noastre şi ne străduim din răsputeri să nu le mai repetăm, ne putem bucura de iertarea lui Iehova. Să vedem cum descrie Biblia această minunată faţetă a iubirii divine.

15. Cât de mult „depărtează“ Iehova păcatele noastre?

¹⁵ David a folosit o comparaţie foarte sugestivă pentru a arăta felul în care iartă Iehova: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi“ (Psalmul 103:12, sublinierea noastră). Cât de departe este răsăritul de apus? Cele două puncte sunt diametral opuse; ele nu se pot întâlni niciodată. Un biblist afirmă că această expresie înseamnă „cât mai departe posibil; mai departe decât ne-am putea imagina“. Cuvintele inspirate ale lui David sugerează că Iehova „depărtează“ foarte mult păcatele pe care le iartă, mai mult decât ne-am putea noi imagina.

16. De ce putem fi siguri că, din momentul în care ne iartă păcatele, Iehova ne consideră curaţi?

¹⁶ Aţi încercat vreodată să scoateţi o pată de pe o haină deschisă la culoare? Probabil că oricât de mult v-aţi străduit să o îndepărtaţi, pata a rămas vizibilă. Să observăm ce spune Iehova despre capacitatea sa de a ierta: „Dacă păcatele voastre sunt ca stacojiul, vor fi făcute albe ca zăpada; dacă sunt roşii precum pânza carmin, vor deveni ca lâna“ (Isaia 1:18, NW). „Stacojiul“ se referă la un roşu-aprins.a „Carminul“ era una dintre cele mai intense culori cu care se vopseau materialele textile. Prin propriile eforturi, nu am putea îndepărta niciodată stigmatul păcatului. Însă Iehova poate face albe ca zăpada sau ca lâna nevopsită păcatele care sunt asemenea stacojiului sau a carminului. Aşadar, odată ce Iehova ne iartă păcatele pe care le-am făcut, nu avem de ce să credem că vom purta stigmatul acestora tot restul vieţii.

17. În ce sens aruncă Iehova păcatele noastre înapoia sa?

¹⁷ Într-un emoţionant cântec de recunoştinţă pe care l-a compus după ce a fost vindecat de o boală ucigătoare, Ezechia i-a spus lui Iehova: „Ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele“ (Isaia 38:17, sublinierea noastră). Iehova este prezentat aici luând păcatele celui ce s-a căit şi aruncându-le în spatele Său, ca să nu le mai vadă şi să nu mai ţină seama de ele. Potrivit unei lucrări de referinţă, ideea transmisă de aceste cuvinte mai poate fi redată astfel: „Ai făcut ca şi cum [păcatele mele] n-ar fi existat“. Ce mângâiere!

18. Cum arată Mica faptul că, atunci când iartă, Iehova înlătură definitiv păcatele?

¹⁸ Într-o promisiune de restabilire, profetul Mica şi-a exprimat convingerea că Iehova îşi va ierta poporul penitent: „Care Dumnezeu este ca Tine, care . . . treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? . . . Şi vei arunca în adâncimile mării toate păcatele lor“ (Mica 7:18, 19, sublinierea noastră). Imaginaţi-vă ce au însemnat aceste cuvinte pentru evreii din timpurile biblice. Mai putea fi recuperat ceva ce fusese aruncat „în adâncimile mării“? Cuvintele lui Mica dau de înţeles că Iehova îndepărtează definitiv păcatele pe care le iartă.

‘Compasiunea tandră a Dumnezeului nostru’

19, 20. a) Care este semnificaţia verbului ebraic tradus prin „a manifesta îndurare“ sau „a avea milă“? b) Potrivit Bibliei, ce putem învăţa despre compasiunea lui Iehova gândindu-ne la sentimentele unei mame faţă de copilul ei nou-născut?

¹⁹ Compasiunea este o altă faţetă a iubirii lui Iehova. Ce înseamnă de fapt compasiune? În Biblie, compasiunea şi îndurarea sunt prezentate ca fiind strâns legate. Există mai multe cuvinte ebraice şi greceşti care transmit ideea de compasiune. De exemplu, verbul ebraic rachám este tradus deseori prin „a manifesta îndurare“ sau „a avea milă“. În ebraică, acest cuvânt, pe care Iehova îl aplică la sine, este apropiat ca sens de termenul care înseamnă „uter“ şi transmite ideea de „compasiune maternă“.

²⁰ Pentru a ilustra compasiunea lui Iehova, Biblia descrie sentimentele pe care le are o mamă faţă de copilul ei. În Isaia 49:15 citim: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă [ebraică, rachám; compasiune, NW] de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita“. Cu greu ne-am putea imagina o mamă care ar uita să-şi hrănească sau să-şi îngrijească copilul nou-născut. Un sugar este complet neajutorat; zi şi noapte el are nevoie de atenţia mamei. Din nefericire însă, mai ales în aceste „timpuri critice“ neglijarea copiilor de către mamele lor nu mai este ceva neobişnuit (2 Timotei 3:1, 3). „Totuşi“, declară Iehova, „Eu nu te voi uita“. Compasiunea tandră pe care o are Iehova pentru slujitorii săi este infinit mai puternică decât cel mai tandru sentiment natural pe care ni-l putem imagina: compasiunea pe care o simte în mod normal o mamă faţă de copilul ei nou-născut.

21, 22. Cu ce s-au confruntat israeliţii în Egiptul antic, şi cum a reacţionat Iehova la strigătele lor?

²¹ În ce fel manifestă Iehova compasiune, asemenea unui părinte iubitor? Această calitate se poate observa din felul în care a tratat cu Israelul antic. La sfârşitul secolului al XVI-lea î.e.n., milioane de israeliţi erau sclavi sub dominaţia opresivă a Egiptului antic (Exodul 1:11, 14). În suferinţa lor, israeliţii au strigat către Iehova după ajutor. Cum a reacţionat Dumnezeul compasiunii?

²² Inima lui Iehova a fost mişcată. El a spus: „Am văzut apăsarea poporului Meu care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate . . . căci îi cunosc durerile“ (Exodul 3:7). Iehova nu putea să rămână indiferent la suferinţele sau la strigătele după ajutor ale poporului său. El este un Dumnezeu al empatiei. Iar empatia, sau capacitatea de a simţi durerea altora, se află într-o strânsă legătură cu compasiunea. Însă Iehova nu numai că a simţit compasiune pentru poporul său, ci a şi trecut la acţiune în favoarea lui. În Isaia 63:9 se spune: „El i-a răscumpărat în dragostea şi în îndurarea [compasiunea, NW] Lui“. „Cu mână tare“, Iehova i-a eliberat pe israeliţi din Egipt (Deuteronomul 4:34). Mai târziu, el le-a furnizat hrană în mod miraculos şi i-a condus într-o ţară roditoare pe care le-a dat-o în stăpânire.

23. a) Cum ne asigură cuvintele psalmistului că Iehova este profund interesat de fiecare dintre noi? b) În ce fel ne ajută Iehova?

²³ Iehova manifestă compasiune faţă de poporul său nu numai ca grup. Iubitorul nostru Dumnezeu este profund interesat de fiecare dintre noi. El cunoaşte foarte bine toate suferinţele noastre. Psalmistul a spus: „Ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“ (Psalmul 34:15, 18). Cum ne ajută Iehova ca persoane individuale? El nu înlătură neapărat cauza suferinţelor noastre. Însă a luat numeroase măsuri pentru a veni în sprijinul celor ce strigă către el după ajutor. Cuvântul său oferă sfaturi practice care pot fi de mare ajutor. În congregaţie, Iehova ne pune la dispoziţie supraveghetori calificaţi spiritualiceşte, care se străduiesc să reflecte compasiunea sa când îi ajută pe alţii (Iacov 5:14, 15). Fiind ‘Ascultătorul rugăciunii’, Iehova le dă „spirit sfânt celor care i-l cer“ (Psalmul 65:2; Luca 11:13). Toate aceste daruri sunt expresii ale „compasiunii tandre a Dumnezeului nostru“. — Luca 1:78.

24. Cum veţi răspunde la iubirea lui Iehova?

²⁴ Nu-i aşa că este emoţionant să medităm la iubirea Tatălui nostru ceresc? În articolul precedent ni s-a reamintit cum îşi manifestă Iehova în mod iubitor puterea, dreptatea şi înţelepciunea spre binele nostru. Iar în articolul de faţă am văzut cum şi-a manifestat şi continuă să-şi manifeste Iehova în mod direct iubirea faţă de omenire — şi faţă de fiecare dintre noi — prin acţiuni remarcabile. Acum, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Cum voi reacţiona eu la iubirea lui Iehova? Fie ca şi noi să-l iubim cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată forţa noastră (Marcu 12:29, 30)! Fie ca modul în care ne trăim viaţa să reflecte în fiecare zi dorinţa noastră sinceră de a ne apropia şi mai mult de Iehova! Şi fie ca Iehova, Dumnezeul care este iubire, să se apropie tot mai mult de noi — pentru eternitate! — Iacov 4:8.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• De unde ştim că iubirea este calitatea dominantă a lui Iehova?

• De ce se poate spune că, trimiţându-şi Fiul să sufere şi să moară pentru noi, Iehova a înfăptuit cel mai mare act de iubire din toate timpurile?

• Cum ne asigură Iehova că ne iubeşte pe fiecare dintre noi?

• Cum descrie Biblia în mod sugestiv iertarea pe care o acordă Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

„Dumnezeu . . . l-a dat pe Fiul său unic-născut“

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

„Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“

[Provenienţa fotografiei]

© J. Heidecker/VIREO

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Putem învăţa despre compasiunea lui Iehova gândindu-ne la sentimentele unei mame faţă de copilul ei nou-născut