Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Cei mîndri şi cei de condiţie umilă

DUPĂ ce menţionează virtuţile lui Ioan Botezătorul, Isus îşi îndreaptă atenţia spre cei mîndri şi capricioşi din jurul său. „Această generaţie“, spune el, „este asemenea copiilor care, aşezaţi pe locurile din piaţă, strigă la tovarăşii lor de joacă, spunînd: «V–am cîntat din flaut, dar n–aţi dansat; am bocit, dar nu v–aţi bătut pieptul de durere.»“

Ce vrea Isus să spună cu aceasta? Iată ce explică el: „Ioan a venit fără să mănînce şi fără să bea, dar se spune: «El are demon», Fiul omului a venit mîncînd şi bînd, dar se spune: «Iată, un om lacom şi băutor de vin, un prieten al încasatorilor de impozite şi al păcătoşilor.»“

Este imposibil să–i mulţumeşti pe oameni. Nimic nu le place. Ca nazireu, Ioan a dus o viaţă austeră, plină de abnegaţie, în conformitate cu declaraţia îngerului potrivit căreia ’el nu trebuie să bea nici vin, nici băutură tare‘. Şi totuşi oamenii spun că e demonizat. Pe de altă parte, Isus trăieşte ca şi ceilalţi, fără să ducă un trai auster, şi este acuzat de excese.

Cît de greu este să–i mulţumeşti pe oameni! Ei sînt asemenea copiilor dintre care unii refuză să danseze atunci cînd tovarăşii lor de joacă le cîntă din fluier, sau să se întristeze cînd aceştia plîng. Însă Isus spune: „Înţelepciunea se dovedeşte că este dreaptă prin lucrările ei.“ De fapt mărturia lucrărilor lor arată clar că acuzaţiile atît împotriva lui Ioan cît şi împotriva lui Isus sînt false.

Isus continuă, acuzînd mai ales oraşele Horazin, Betsaida şi Capernaum, unde el a făcut majoritatea lucrărilor sale de putere. Dacă ar fi făcut aceste lucrări în oraşele feniciene Tir şi Sidon, spune Isus, locuitorii acestor oraşe s–ar fi căit, îmbrăcîndu–se în saci şi turnîndu–şi cenuşă pe cap. Condamnînd Capernaumul, unde se pare că a fost locuinţa sa în timpul serviciului său sacru, Isus spune: „În ziua judecăţii va fi mai suportabil pentru ţinutul Sodomei decît pentru tine.“

Ce vrea să spună Isus aici? Evident el arată că, dacă în timpul zilei de judecată foştii locuitori ai Sodomei nu vor fi înviaţi, cu cît mai mult nici oamenii mîndri din Capernaum nu vor fi înviaţi. — Vezi pentru comparaţie Iuda 7; 2 Petru 2:6.

Apoi Isus îl laudă în public pe Tatăl său ceresc. El se simte îndemnat să facă aceasta, deoarece Dumnezeu ascunde preţioasele adevăruri spirituale de oamenii înţelepţi şi de intelectuali şi dezvăluie aceste lucruri minunate celor de condiţie umilă adică pruncilor, cum se spune.

În cele din urmă, Isus face această invitaţie atrăgătoare: „Veniţi la mine voi toţi cei care trudiţi şi sînteţi împovăraţi şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, fiindcă eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este blînd şi sarcina mea este uşoară.“

În ce sens oferă Isus înviorare? El face aceasta aducînd dezrobire de tradiţiile apăsătoare cu care conducătorii religioşi îi împovărează pe oameni. Dintre acestea făceau parte, de exemplu, regulamentele rigide în legătură cu respectarea sabatului. De asemenea, celor care resimt povara zdrobitoare a stăpînirii exercitate de autorităţile politice şi celor care resimt greutatea păcatelor lor, Isus le arată cum pot fi uşuraţi. El le arată tuturor acestor nefericiţi cum pot fi iertate păcatele lor şi cum se pot ei bucura de o relaţie preţioasă cu Dumnezeu.

Jugul blînd pe care îl oferă Isus înseamnă o dedicare în serviciul lui Dumnezeu, adică faptul de a putea să–i slujim cerescului nostru Tată care este îndurător şi plin de compasiune. Iar sarcina uşoară pe care Isus o oferă celor care vin la el constă din a respecta cerinţele lui Dumnezeu pentru a obţine viaţa, respectiv poruncile Sale, care nu sînt deloc apăsătoare. Matei 11:16–30; Luca 1:15; 7:31–35; 1 Ioan 5:3.

◆ În ce sens este generaţia lui Isus asemenea copiilor?

◆ În ce sens va fi mai suportabil pentru Sodoma decît pentru Capernaum?

◆ În ce fel sînt împovăraţi oamenii şi ce uşurare le oferă Isus?