1, 2. a) Ce invitaţie plină de căldură li se face tuturor celor ce vor să practice închinarea curată? b) Ce anume ne poate ameninţa serios spiritualitatea?

CA DISCIPOLI ai lui Isus, noi cunoaştem foarte bine invitaţia sa plină de căldură: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora. . . . Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Creştinilor li s-au promis, de asemenea, „perioade de înviorare de la persoana lui Iehova“ (Faptele 3:19). Fără îndoială că aţi simţit voi înşivă înviorarea care provine din învăţarea adevărurilor biblice, meditarea la minunata speranţă prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicarea în viaţă a principiilor lui Iehova.

² Totuşi, unii închinători ai lui Iehova se simt din când în când obosiţi pe plan afectiv. Uneori, aceste perioade de descurajare sunt scurte. Alteori, sentimentele de oboseală persistă. Cu trecerea timpului, unii ajung să simtă că responsabilităţile creştine nu mai sunt o sarcină înviorătoare, cum a promis Isus, ci o povară. Aceste sentimente negative pot pune serios în pericol prietenia cu Iehova.

Modul de viaţă creştin nu este împovărător

 5. Ce aparentă contradicţie există referitor la statutul de discipol creştin?

⁵ Este adevărat, pentru a fi creştini trebuie să depunem eforturi susţinute (Luca 13:24). De fapt, Isus a spus: „Cine nu-şi poartă stâlpul de tortură şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu“ (Luca 14:27). La prima vedere, s-ar părea că aceste cuvinte contrazic afirmaţia lui Isus despre sarcina uşoară şi înviorătoare. Dar nu există nici o contradicţie între cele două afirmaţii.

 6, 7. De ce se poate spune că forma noastră de închinare nu este împovărătoare?

⁶ Deşi ne obosesc pe plan fizic, munca grea şi eforturile asidue ne pot aduce înviorare şi satisfacţie dacă sunt făcute cu un scop nobil (Eclesiastul 3:13, 22). Şi ce scop ar putea fi mai nobil decât acela de a le împărtăşi semenilor noştri minunatele adevăruri biblice? În plus, eforturile pe care le depunem pentru a trăi conform înaltelor norme morale ale lui Dumnezeu sunt nesemnificative în comparaţie cu foloasele de care avem parte (Proverbele 2:10–20). Chiar şi atunci când suntem persecutaţi, noi considerăm că este o onoare să suferim pentru Regatul lui Dumnezeu. — 1 Petru 4:14.

⁷ Sarcina lui Isus este cu adevărat înviorătoare, mai ales când o comparăm cu întunericul spiritual în care se află cei ce rămân sub jugul religiei false. Dumnezeu are o iubire tandră faţă de noi şi nu ne cere nimic peste puterile noastre. „Poruncile sale nu sunt împovărătoare“ (1 Ioan 5:3). Creştinismul adevărat, aşa cum este prezentat în Scripturi, nu e împovărător. Aşadar, forma noastră de închinare nu ne oboseşte şi nici nu ne descurajează.