„Jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine.“ — MATEI 11:29.

 1, 2. a) Ce momente din viaţă vă aduc înviorare? b) Ce trebuie să facă cineva ca să aibă parte de înviorarea promisă de Isus?

CÂT de înviorător este un duş rece la sfârşitul unei zile călduroase sau un somn bun după o călătorie lungă şi obositoare! La fel este şi când ni se ia o povară grea sau când păcatele şi greşelile ne sunt iertate (Proverbele 25:25; Faptele 3:19). Înviorarea pe care o aduc asemenea acţiuni ne bucură şi ne revitalizează, dându-ne putere să facem mai mult.

² Toţi cei care se simt împovăraţi şi obosiţi pot veni la Isus, fiindcă tocmai acest lucru a promis el: înviorare. Dar pentru a găsi înviorarea atât de dorită trebuie să fim dispuşi să facem ceva. ‘Luaţi jugul Meu asupra voastră, a zis Isus, şi veţi găsi odihnă [înviorare, NW] pentru sufletele voastre’ (Matei 11:29). Ce este acest jug? Cum aduce el înviorare?

Un jug bun

 3. a) Ce fel de juguri erau folosite în timpurile biblice? b) Cu ce sens figurativ este asociat jugul?

³ Trăind într-o naţiune de agricultori, Isus şi cei care îl ascultau ştiau foarte bine ce este un jug. În esenţă, un jug este o bârnă lungă de lemn, cu două adâncituri în latura de dedesubt care se fixează pe ceafa a două animale de tracţiune — de obicei boi —, care sunt înjugate împreună ca să tragă un plug, o căruţă sau o altă sarcină (1 Samuel 6:7). Dar existau şi juguri pentru oameni. Acestea erau făcute din bârne sau pari simpli, purtaţi pe umeri şi având o sarcină ataşată la fiecare capăt. Cu ajutorul lor, lucrătorii puteau căra sarcini grele (Ieremia 27:2; 28:10, 13). Fiind asociat cu poverile şi cu munca grea, jugul este deseori folosit în Biblie ca simbol al stăpânirii şi al controlului. — Deuteronomul 28:48; 1 Împăraţi 12:4; Faptele 15:10.

 4. Ce simbolizează jugul pe care Isus îl oferă celor care vin la el?

⁴ Ce este, aşadar, jugul pe care Isus îi invită să îl ia asupra lor pe toţi cei care vin la el pentru înviorare? Să ne aducem aminte că el a spus: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine“ (Matei 11:29). Cine învaţă este discipol. Aşadar, a lua jugul lui Isus înseamnă pur şi simplu a deveni discipol al său (Filipeni 4:3). Însă lucrul acesta nu pretinde doar cunoaşterea învăţăturilor sale, ci şi acţiuni care să fie în armonie cu acestea: efectuarea lucrării pe care a făcut-o el şi faptul de a trăi aşa cum a trăit el (1 Corinteni 11:1; 1 Petru 2:21). Faptul de a lua jugul lui Isus pretinde şi supunere benevolă faţă de autoritatea lui Isus şi faţă de cei cărora el le-a conferit autoritate (Efeseni 5:21; Evrei 13:17). El înseamnă faptul de a deveni creştin dedicat şi botezat şi de a accepta toate privilegiile şi responsabilităţile care decurg din această dedicare. Acesta este jugul pe care Isus îl oferă tuturor celor care vin la el pentru odihnă şi înviorare. Vreţi să acceptaţi acest jug? — Ioan 8:31, 32.

 5. De ce faptul de a lua jugul lui Isus nu este o experienţă aspră?

⁵ Dar nu există o contradicţie între termenul „înviorare“ şi expresia „a lua un jug asupra ta“? În realitate, nu, deoarece Isus a zis că jugul său este „bun“. Acest cuvânt înseamnă blând, plăcut, agreabil (Matei 11:30; Luca 5:39; Romani 2:4; 1 Petru 2:3). Întrucât era tâmplar de meserie, Isus făcuse, desigur, pluguri şi juguri şi ştia ce formă să dea unui jug care să se potrivească bine, astfel încât să dea randament maxim într-un mod cât mai confortabil. Poate că el căptuşea jugurile cu pânză sau cu piele. Multe juguri sunt confecţionate în felul acesta ca să nu roadă prea mult ceafa animalului. Tot aşa, jugul figurativ pe care ni-l oferă Isus este „bun“. Chiar dacă statutul de discipol al său implică anumite obligaţii şi responsabilităţi, acesta nu este nici aspru, nici apăsător, ci înviorător. Nici poruncile lui Iehova, Tatăl său Ceresc, nu sunt împovărătoare. — Deuteronomul 30:11; 1 Ioan 5:3.

 6. Ce se pare că a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Luaţi jugul Meu asupra voastră“?

⁶ Mai este ceva care face ca jugul lui Isus să fie „bun“, sau uşor de purtat. Când a spus: „Luaţi jugul Meu asupra voastră“, poate că el a avut în vedere unul dintre cele două tipuri de jug. Dacă s-a gândit la un jug dublu, adică jugul la care sunt legate două animale de tracţiune ca să tragă o sarcină, atunci el ne-a invitat să intrăm cu el în acelaşi jug. Ce binecuvântare ar fi să îl avem alături pe Isus ca să tragă sarcina împreună cu noi! Pe de altă parte, dacă s-a gândit la bârna jugului folosit de lucrătorul obişnuit, Isus ne-a oferit mijlocul prin care putem să facem mai uşoară şi mai lesne de manevrat orice sarcină pe care trebuie să o purtăm. În fiecare din aceste cazuri, jugul său este o sursă de înviorare veritabilă deoarece el ne asigură în felul următor: „Căci Eu sunt blând şi smerit cu inima“.

 7, 8. Ce greşeală fac unii când se simt apăsaţi?

⁷ Ce trebuie deci să facem dacă simţim că sarcina pe care o purtăm şi care este alcătuită din problemele vieţii devine insuportabilă şi că suntem apăsaţi la maximum? Cu toate că grijile vieţii cotidiene sunt cele care le cauzează poveri, unii pot considera în mod greşit că jugul care reprezintă statutul de discipol al lui Isus Cristos este prea greu sau îi solicită prea mult. Gândind astfel, unele persoane încetează să mai vină la întrunirile creştine sau nu mai participă la predicare, considerând, poate, că vor obţine o oarecare uşurare. Aceasta este însă o greşeală gravă.

⁸ Noi apreciem faptul că jugul oferit de Isus este „bun“. Dar, dacă nu îl punem în mod corespunzător, el ar putea să ne roadă. În cazul acesta, ar trebui să privim mai de aproape jugul de pe umerii noştri. Dacă, dintr-un motiv oarecare, jugul este stricat sau nu este pus corect, atunci folosirea lui nu numai că va pretinde eforturi mai mari din partea noastră, dar ne va şi cauza unele dureri. Cu alte cuvinte, dacă activităţile teocratice încep să ne pară o povară, trebuie să verificăm dacă modul în care ne achităm de ele este cel corect. Ce mobiluri stau la baza activităţii noastre? Suntem pregătiţi în mod corespunzător când mergem la întruniri? Suntem pregătiţi din punct de vedere fizic şi mintal când lucrăm în ministerul de teren? Suntem în relaţii bune, strânse cu ceilalţi membri ai congregaţiei? Şi, mai presus de toate, în ce relaţii este fiecare dintre noi cu Iehova Dumnezeu şi cu Fiul său, Isus Cristos?

 9. De ce trebuie ca jugul de creştin să nu fie niciodată o povară insuportabilă?

⁹ Când acceptăm din toată inima jugul oferit de Isus şi învăţăm să îl purtăm corect, nu avem niciodată motive ca el să ni se pară o povară insuportabilă. De fapt, dacă ne imaginăm că Isus este cu noi în acelaşi jug, nu este greu să vedem cine poartă în realitate cea mai mare parte din povară. Situaţia este identică cu aceea a unui copilaş care se sprijină de mânerul căruciorului său, crezând că el îl împinge înainte, când, în realitate, părintele lui este cel care face aceasta. În calitate de Tată iubitor, Iehova Dumnezeu ne cunoaşte foarte bine limitele şi slăbiciunile şi ne satisface necesităţile prin intermediul lui Isus Cristos. „Dumnezeul meu vă va satisface din plin toate necesităţile conform bogăţiei sale, în glorie, prin intermediul lui Cristos Isus“, a spus Pavel. — Filipeni 4:19, NW; compară cu Isaia 65:24.

10. Ce a constatat o creştină care ia în serios calitatea de discipol?

¹⁰ Mulţi creştini dedicaţi au ajuns să aprecieze acest lucru din proprie experienţă. Să luăm cazul lui Jenny. Ea constată că faptul de a sluji ca pionier auxiliar în fiecare lună şi de a presta o muncă laică pretenţioasă, cu normă întreagă o solicită foarte mult. Însă ea simte că, în realitate, pionieratul o ajută să-şi păstreze echilibrul. Cea mai mare bucurie din viaţa ei trepidantă este lucrarea prin care îi ajută pe oameni să înveţe adevărul biblic şi faptul că îi vede schimbându-şi modul de viaţă ca să obţină aprobarea lui Dumnezeu. Ea subscrie din toată inima la ceea ce se spune în următorul proverb: „Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“. — Proverbele 10:22.

O sarcină uşoară

11, 12. Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Sarcina Mea este uşoară“?

¹¹ Pe lângă promisiunea referitoare la un jug „bun“, Isus ne dă următoarea asigurare: „Sarcina Mea este uşoară“. Un jug „bun“ face deja munca mai uşoară. Dar, dacă sarcina este şi ea mai uşoară, munca este cu adevărat o plăcere. Ce a vrut însă Isus să spună prin cuvintele de mai sus?

¹² Să vedem ce ar face un ţăran când ar vrea să schimbe munca pe care o fac animalele sale, şi anume în loc să are ogorul, să tragă căruţa. În primul rând, el ar dezlega plugul şi ar lega animalele la căruţă. Ar fi absurd să lege animalele şi la plug, şi la căruţă. În mod asemănător, Isus nu le-a zis oamenilor să pună sarcina lui peste cea pe care ei o purtau deja. Iată ce le-a spus el discipolilor săi: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni“ (Luca 16:13). În felul acesta, Isus le oferea oamenilor o alegere. Vor continua ei oare să poarte sarcina grea pe care o aveau sau preferau să o dea jos şi să accepte ceea ce le oferea el? Isus i-a îmbiat plin de iubire: „Sarcina Mea este uşoară“.

13. Ce sarcini purtau oamenii din timpul lui Isus, şi care a fost rezultatul?

¹³ În timpul lui Isus, oamenii se luptau cu sarcinile grele impuse de conducătorii romani asupritori şi de conducătorii religioşi ipocriţi şi formalişti (Matei 23:23). În tentativa de a-i înlătura pe romani de la putere, unii au încercat să facă ei înşişi schimbări, amestecându-se în luptele politice şi cunoscând un sfârşit tragic (Faptele 5:36, 37). Alţii s-au hotărât să-şi îmbunătăţească soarta, angrenându-se total în preocupări materialiste (Matei 19:21, 22; Luca 14:18–20). Când Isus le-a arătat calea de a scăpa de poveri, invitându-i să devină discipoli ai săi, nu toţi au fost dispuşi să accepte. Cu toate că sarcina pe care o purtau era grea, ei au ezitat să o dea jos şi să ia sarcina lui Isus (Luca 9:59–62). Ce greşeală fatală!

14. Cum ne pot împovăra grijile vieţii şi dorinţele materialiste?

¹⁴ Dacă nu suntem atenţi, şi noi putem să facem azi aceeaşi greşeală. Faptul de a deveni discipoli ai lui Isus ne scuteşte de strădaniile pentru realizarea aceloraşi idealuri şi aspiraţii ca oamenii lumii. Deşi trebuie încă să muncim din greu ca să ne procurăm cele necesare vieţii, noi nu ne axăm viaţa pe aceste lucruri. Cu toate acestea, grijile vieţii şi atracţia pe care o exercită bunurile materiale pot avea o influenţă puternică asupra noastră. Dacă ne lăsăm stăpâniţi de ele, aceste dorinţe pot chiar înăbuşi adevărul pe care l-am acceptat cu atâta entuziasm (Matei 13:22). Putem deveni atât de angrenaţi în realizarea acestor dorinţe, încât responsabilităţile noastre creştine ajung nişte obligaţii obositoare pe care vrem să le terminăm cât mai repede şi cât mai uşor. Fără îndoială că, dacă lucrăm având o asemenea atitudine, nu ne-am putea aştepta ca serviciul nostru pentru Dumnezeu să ne aducă înviorare.

15. Ce avertisment a dat Isus privitor la dorinţele materialiste?

¹⁵ Isus a precizat că, pentru a avea mulţumire în viaţă, nu trebuie să ne zbatem ca să ne îndeplinim toate dorinţele, ci să ne asigurăm că avem lucrurile care sunt mai importante în viaţă. Iată sfatul său: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?“ Apoi, atrăgând atenţia asupra păsărilor cerului, el a spus: „Ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte“. Şi, referindu-se la crinii de pe câmp, a zis: „Ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia“. — Matei 6:25–29.

16. Ce a demonstrat experienţa cu privire la consecinţele preocupărilor materialiste?

¹⁶ Ce putem învăţa din aceste exemple practice simple? Este bine ştiut faptul că cu cât cineva se zbate mai mult să-şi îmbunătăţească starea materială, cu atât se adânceşte mai mult în preocupări lumeşti şi cu atât mai grea devine povara de pe umerii săi. Lumea este plină de oameni întreprinzători care au suferit consecinţele succesului lor material: li s-a destrămat familia, şi-au distrus căsnicia, şi-au ruinat sănătatea şi multe altele (Luca 9:25; 1 Timotei 6:9, 10). Albert Einstein, laureat al premiului Nobel, a spus cândva: „Am dispreţuit întotdeauna bunurile materiale, succesul de suprafaţă, publicitatea şi luxul. Am convingerea că un mod de viaţă simplu şi modest este lucrul cel mai bun pentru fiecare“. Această declaraţie nu face altceva decât să repete sfatul simplu al apostolului Pavel: „Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig“. — 1 Timotei 6:6.

17. Ce mod de viaţă recomandă Biblia?

¹⁷ Există însă un aspect important pe care nu trebuie să-l scăpăm din vedere. Deşi „un mod de viaţă simplu şi modest“ oferă multe avantaje, el singur nu aduce mulţumire. Prin forţa împrejurărilor, mulţi oameni duc o viaţă simplă şi totuşi nu sunt mulţumiţi sau fericiţi. Biblia nu ne îndeamnă să renunţăm la bucuriile materiale şi să ducem o viaţă de pustnic. Ea pune accentul pe devoţiunea sfântă, nu pe mulţumire cu ceea ce avem. Numai când le manifestăm pe amândouă, posedăm „un mijloc de mare câştig“ (NW). Ce câştig? În aceeaşi scrisoare, Pavel spune mai departe că cei care ‘nu-şi pun încrederea în nesiguranţa bogăţiilor, ci în Dumnezeu, îşi strâng pentru viitor, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce ceea ce este cu adevărat viaţă’. — 1 Timotei 6:17–19.

18. a) Cum poate cineva să găsească adevărata înviorare? b) Cum trebuie să considerăm schimbările pe care e necesar, poate, să le facem?

¹⁸ Dacă învăţăm să dăm jos propria sarcină grea pe care poate că o purtăm şi să luăm sarcina uşoară pe care ne-o oferă Isus, vom fi învioraţi. Mulţi care şi-au reorganizat viaţa în aşa fel încât să poată participa mai mult la serviciul pentru Regat au găsit calea spre o viaţă plină de fericire şi mulţumire. Desigur, pentru ca cineva să facă astfel de schimbări este nevoie de credinţă şi curaj; şi poate că întâlneşte obstacole în calea sa. Dar Biblia ne aminteşte următoarele: „Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine priveşte la nori nu va secera“ (Eclesiastul 11:4). În realitate, odată ce am hotărât să trecem la fapte, multe lucruri nu mai sunt chiar atât de grele. Se pare că cea mai mare greutate este aceea de a lua o hotărâre. S-ar putea să obosim luptându-ne cu gândul de a accepta o sarcină dificilă sau împotrivindu-ne acestui gând. Dacă ne încingem mintea pentru această sarcină şi o acceptăm, am putea rămâne surprinşi văzând că ea este, în definitiv, o binecuvântare. Iată ce ne-a îndemnat psalmistul: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este DOMNUL!“ — Psalmul 34:8; 1 Petru 1:13.

„Înviorare pentru sufletele voastre“

19. a) La ce ne putem aştepta pe măsură ce condiţiile mondiale se înrăutăţesc? b) De ce anume putem fi siguri în timp ce suntem sub jugul lui Isus?

¹⁹ Iată ce le-a amintit apostolul Pavel discipolilor din secolul I e.n.: „În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri“ (Faptele 14:22). Lucrul acesta este valabil şi azi. Pe măsură ce condiţiile mondiale continuă să se deterioreze, presiunile la care sunt supuşi toţi cei decişi să trăiască în dreptate şi devoţiune sfântă vor fi tot mai mari (2 Timotei 3:12; Apocalipsa 13:16, 17). Totuşi, ne simţim la fel ca Pavel când a spus: „Suntem întristaţi [presaţi, NW] în toate felurile, dar nu la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi“. De ce? Deoarece noi ne bazăm pe Isus Cristos, care ne dă puterea ce depăşeşte normalul (2 Corinteni 4:7–9). Acceptând din toată inima să fim discipoli ai săi, ne vom bucura de împlinirea promisiunii lui: „Veţi găsi odihnă [înviorare, NW] pentru sufletele voastre“. — Matei 11:29.

Ştiţi să explicaţi?

◻ Ce este jugul bun oferit de Isus?

◻ Ce trebuie să facem dacă simţim că jugul nostru devine o povară?

◻ Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Sarcina Mea este uşoară“?

◻ Cum putem să ne îngrijim ca sarcina noastră să rămână uşoară?