„Să înlăturăm şi noi orice balast“

„Sînt atît de tristă şi de descurajată“, se plîngea Mary. Referindu–se la sarcina responsabilităţilor creştine, această creştină a adăugat: „Văd prieteni care se simt epuizaţi. Şi eu simt oboseala şi stresul. Vă rog, ajutaţi–mă să înţeleg motivul.“

TE SIMŢI şi tu stresat, prea obosit pentru a te mai îngriji cum se cuvine de responsabilităţile teocratice? Ţi se pare uneori că serviciul creştin este o sarcină grea, o povară insuportabilă? Mulţi creştini fideli trec prin perioade de descurajare, deoarece sîntem în permanenţă înconjuraţi de forţe negative care ne pot diminua bucuria. A fi în prezent creştin adevărat constituie într–adevăr o mare dificultate. De aceea poate că, uneori, unii consideră serviciul creştin drept o sarcină grea.

Căutarea cauzei

Scripturile arată clar că Iehova nu ne–a supus unor cerinţe neraţionale. Apostolul Ioan a spus că «poruncile lui Dumnezeu nu sînt grele» (1 Ioan 5:3). Isus le–a spus, de asemenea, continuatorilor săi: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:29, 30). Este limpede că voinţa lui Iehova nu este să ne simţim supraîncărcaţi sau împovăraţi în serviciul pe care îl efectuăm pentru el.

Atunci cum ar putea ajunge un creştin fidel să–şi considere responsabilităţile creştine drept o povară? Probabil că este vorba de mai mulţi factori. Observaţi următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Să înlăturăm şi noi orice balast . . . şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne este pusă în faţă“ (Evrei 12:1, NW). Cuvintele lui Pavel arată că un creştin poate că îşi ia, uneori, asupra sa sarcini inutile. Aceasta nu înseamnă neapărat păcate grave. Dar un creştin poate face greşeli în gîndire, fapt care îi complică foarte mult viaţa făcîndu–i–o deosebit de grea pentru alergarea în cursa care ne–a fost pusă în faţă.

O concepţie echilibrată despre lucrurile materiale

Să luăm, de exemplu, chestiunea muncii laice. În multe ţări condiţiile economice nu îi pot oferi creştinului altă alternativă decît un loc de muncă cu multe ore. Deseori însă, oamenii îşi iau mai mult de lucru doar pentru a avea succes în viaţă sau pentru a–şi cumpăra lucruri scumpe. Reevaluîndu–şi necesităţile reale, unii creştini au considerat că este înţelept să facă modificări în situaţia lor de angajaţi. Aşa s–a petrecut cu Debbie şi soţul ei, ambii Martori ai lui Iehova. Iată ce spune ea: „Situaţia noastră financiară s–a schimbat şi nu mai aveam efectiv nevoie să lucrez cu normă întreagă. Dar îmi venea greu să renunţ la ea.“ În scurt timp, Debbie a început să simtă stresul de a avea prea mult de lucru. Iată ce explică ea: „Sîmbăta era singura mea zi pentru munca în gospodărie. Deseori nu aveam pur şi simplu chef să ies în serviciul de teren. Mă simţeam vinovată din cauza aceasta şi am început să am mustrări de conştiinţă; totuşi, îmi iubeam meseria! În cele din urmă, a trebuit să fiu realistă. Nu aveam decît o singură soluţie. Mi–am dat demisia.“ Fireşte că o schimbare de asemenea proporţii poate să nu fie posibilă pentru unii. Totuşi, o examinare atentă a programului tău de lucru poate să–ţi dezvăluie necesitatea de a face unele schimbări.

Pot exista şi alte căi de a ne elibera de poveri inutile. Ce–ar fi să reducem frecvenţa călătoriilor noastre de plăcere, a activităţilor sportive sau a altor forme de distracţie, inclusiv a timpului petrecut în faţa televizorului? Şi chiar după ce am realizat un echilibru în aceste domenii, poate că sînt necesare schimbări permanente pentru a păstra acest echilibru.

Un punct de vedere rezonabil este esenţial

Un punct de vedere rezonabil în aceste chestiuni ne va ajuta să ne adaptăm noilor condiţii pe măsură ce acestea apar. Astfel, putem păstra o atitudine pozitivă faţă de serviciul nostru. — Efeseni 5:15-17; Filipeni 4:5.

Te simţi stresat să ţii pasul cu alţii în serviciul lui Dumnezeu? Şi lucrul acesta îţi poate spori neliniştea şi frustrarea. Deşi exemplul bun al altora te poate, cu siguranţă, încuraja să faci mai mult, un punct de vedere raţional te va ajuta să–ţi fixezi obiective realiste în concordanţă cu propriile tale condiţii şi deprinderi. Scripturile ne spun: „Fiecare să–şi cerceteze fapta lui şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce–l priveşte pe el şi nu cu privire la alţii. Căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.“ — Galateni 6:4, 5.

Obiceiurile şi tradiţiile locale ne pot şi ele spori poverile. În timpul lui Isus, oamenii erau epuizaţi de străduinţele de a satisface numeroasele reguli şi tradiţii religioase concepute de oameni. Astăzi poporul lui Iehova este eliberat de tradiţiile religioase false (compară cu Ioan 8:32). Şi totuşi, un creştin ar putea deveni inutil preocupat de obiceiurile locale. De exemplu, uneori, evenimente cum ar fi căsătoriile sînt însoţite de obiceiuri foarte complicate. Poate că aceste obiceiuri nu sînt ceva greşit, ba pot fi chiar inedite şi interesante. Dar s–ar putea ca creştinii să nu aibă timp sau mijloace financiare pentru a respecta toate aceste lucruri, iar eforturile de a le satisface, totuşi, ar putea adăuga alte poveri inutile.

Gîndeşte–te ce s–a întîmplat cînd Isus a vizitat o femeie pe nume Marta. În loc să tragă foloase depline din înţelepciunea divină a lui Isus, „Marta . . . era distrasă de grija multor îndatoriri“. Ea era împovărată de multe lucruri mărunte (Luca 10:40, NW). Însă Isus i–a propus cu amabilitate ca ea să simplifice pregătirea meselor, ca să tragă foloase din învăţătura predată de el (Luca 10:41, 42). Lucrul acesta ilustrează pregnant că gîndirea sănătoasă şi un punct de vedere raţional te vor ajuta să realizezi echilibrul cuvenit în serviciul creştin. — Iacov 3:17.

O gîndire sănătoasă se cere şi cînd îţi alegi prietenii. Proverbe 27:3 ne previne astfel: „Piatra este grea şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o aduce nebunul este mai grea decît amîndouă.“ Indiscutabil că asociaţii tăi apropiaţi exercită o puternică influenţă asupra modului tău de a gîndi. Faptul că umbli în compania celor care găsesc numaidecît greşeli şi îi critică pe alţii din congregaţie poate semăna descurajare şi o mentalitate negativă în tine (1 Corinteni 15:33). Dacă sesizezi că aşa stau lucrurile, atunci cîteva schimbări înţelepte referitoare la cei cu care te asociezi ţi–ar putea uşura sarcina.

Umblă modest cu Dumnezeu

În Mica 6:8, NW, găsim următoarea idee stimulatoare pentru gîndirea noastră: „Ce îţi cere Iehova în schimb decît . . . să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ Modestia este definită drept recunoaşterea propriilor limite. Cei care nu–şi recunosc limitele se pot supraîncărca cu prea multe sarcini. Aceasta s–a întîmplat şi cu creştini maturi, chiar supraveghetori, fapt care a dus la descurajări, frustrări şi pierderea bucuriei. Kenneth, un bătrîn creştin, a recunoscut următoarele: „Am văzut cum mă cuprindea deprimarea şi mi–am spus: «N–am să las să mi se întîmple aşa ceva.» Astfel, am redus din sarcinile pe care le aveam şi m–am axat pe ceea ce puteam să fac.“

Chiar şi modestul profet Moise a avut greutăţi în ce priveşte cunoaşterea propriilor limite. Iată de ce Ietro, socrul său, l–a ajutat pe Moise să–şi dea seama de munca imensă pe care încerca să o facă de unul singur. „Ce faci tu acolo cu poporul?“, l–a întrebat Ietro. „Ce faci tu nu este bine. Vei fi epuizat . . . căci lucrul este peste puterile tale şi nu–l vei putea face singur. . . . Alege din tot poporul oameni capabili, . . . să aducă înaintea ta toate lucrurile însemnate, iar ei să le judece pe cele mai mici. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.“ Moise a început imediat să dea o parte din lucrarea sa altora, fiind astfel uşurat de ceea ce devenea o sarcină insuportabilă. — Exod 18:13-26.

Cu o altă ocazie Moise i–a spus lui Iehova: „Eu singur nu sînt în stare să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.“ Din nou răspunsul primit a fost să–i delege pe alţii cu această sarcină. Aceasta poate fi şi soluţia pentru greutăţile tale dacă te simţi supraîncărcat cu prea multe însărcinări. — Numeri 11:14-17.

Iehova ne ajută să purtăm sarcina

Isus a zis că jugul său este bun şi sarcina sa este uşoară, dar nu fără greutate. Jugul pe care Isus ne–a invitat să–l luăm asupra noastră nu este un jug al leneviei, ci un jug al unei dedicări complete făcute de noi lui Dumnezeu în calitate de discipoli ai lui Isus Cristos. Iată de ce o mare parte din greutăţi sau presiuni vin îndată ce devenim creştini veritabili (Matei 16:24-26; 19:16-29; Luca 13:24). Pe măsură ce condiţiile mondiale se înrăutăţesc, presiunile se înteţesc. Totuşi, avem motive să fim siguri de concepţia noastră, deoarece invitaţia lui Isus sugerează că alţii ar putea intra sub jugul său împreună cu el şi că el îi va ajuta.a Astfel, cît timp urmăm îndrumarea lui Cristos, sarcina noastră va rămîne suportabilă deoarece el ne va ajuta.

Dumnezeu se îngrijeşte de cei care îl iubesc şi el ocroteşte inima şi puterea mintală a tuturor celor care, prin rugăciune, îşi aruncă povara asupra sa (Psalm 55:22; Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:6, 7). „Binecuvîntat să fie Iehova, care ne poartă zilnic sarcina, adevăratul Dumnezeu al salvării noastre“, a spus psalmistul (Psalm 68:19, NW). Da, să fii sigur că Dumnezeu îţi va purta şi ţie zilnic sarcina dacă înlături orice balast şi alergi cu perseverenţă în cursa care îţi este pusă în faţă.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Bătrînii înţelepţi sînt dispuşi să dea şi altora o parte din însărcinări şi să ajute la purtarea sarcinilor