Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Isus îi mustră pe farisei

ISUS argumentează astfel: dacă el expulzează demonii datorită puterii lui Satan, atunci Satan este dezbinat împotriva lui însuşi. „Sau faceţi ca pomul să fie excelent şi rodul său excelent“, spune el în continuare, „sau faceţi ca pomul să fie putred şi rodul lui putred; fiindcă după rodul său se cunoaşte pomul.“

Este o nebunie să se pretindă că rodul bun pe care îl produce Isus — expulzarea demonilor — se datoreşte faptului că el îi slujeşte lui Satan. Dacă rodul este excelent, pomul nu poate fi putred. În schimb, roadele putrede ale fariseilor — acuzaţiile lor absurde şi opoziţia lor neîntemeiată faţă de Isus — dovedesc că ei înşişi sînt putrezi. „Progenitură de vipere“, exclamă Isus, „cum puteţi spune lucruri bune, dacă sînteţi răi? Fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura.“

Întrucît cuvintele noastre reflectă starea inimii noastre, noi putem fi judecaţi pe baza a ceea ce spunem. Isus confirmă acest lucru: „Eu vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii de orice cuvînt nefolositor pe care îl spun; fiindcă prin cuvintele tale vei fi declarat drept şi prin cuvintele tale vei fi condamnat.“

În pofida tuturor lucrărilor puternice făcute de Isus, scribii şi fariseii îi prezintă această cerere: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine.“ Chiar dacă aceşti oameni din Ierusalim nu au văzut personal miracolele lui, există dovezi vizibile şi incontestabile cu privire la ele. Iată de ce Isus le spune conducătorilor iudei: „O generaţie rea şi adulteră continuă să caute un semn, dar nu i se va da nici un alt semn decît semnul lui Iona, profetul.“

Explicînd ce vrea să spună, Isus continuă: „Aşa cum Iona a fost trei zile şi trei nopţi în pîntecele peştelui uriaş, tot la fel şi Fiul omului va fi trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.“ După ce a fost înghiţit de peşte, Iona a ieşit din el ca şi cum ar fi fost înviat; deci Isus profeţeşte că el însuşi va muri şi va fi adus la viaţă în a treia zi. Însă chiar şi atunci cînd Isus va fi înviat ulterior, conducătorii iudei vor respinge „semnul lui Iona“.

De aceea, Isus afirmă că bărbaţii din Ninive, care s–au căit la predicarea lui Iona se vor scula în timpul judecăţii şi îi vor condamna pe iudeii care îl resping. În mod asemănător el face o paralelă cu regina din Şeba, care a venit de la marginile pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon şi care a rămas uimită de ceea ce a văzut şi a auzit. „Dar iată“, remarcă Isus, „că aici este ceva superior lui Solomon.“

Apoi el prezintă o ilustrare cu privire la un om din care iese un spirit necurat. Însă acest om nu umple locul rămas gol cu lucruri bune, astfel că şapte spirite mai rele vin acolo şi pun stăpînire pe el. „Aşa va fi şi cu această generaţie rea“, spune Isus. Naţiunea Israel a fost purificată şi a cunoscut reforme — lucru care se poate compara cu plecarea temporară a unui spirit necurat. Dar respingerea profeţilor lui Dumnezeu de către această naţiune — atitudine care a atins punctul culminant cînd naţiunea s–a opus lui Cristos însuşi — dezvăluie că starea ei este mai rea decît la început.

În timp ce Isus vorbeşte, mama sa şi fraţii săi sosesc şi se opresc alături de mulţime. Atunci cineva îl atenţionează: „Iată că mama ta şi fraţii tăi stau afară şi caută să–ţi vorbească.“

„Cine este mama mea şi cine sînt fraţii mei?“ întreabă Isus. Întinzînd mîna spre discipolii săi, el spune: „Iată mama mea şi fraţii mei! Fiindcă oricine face voinţa Tatălui meu care este în cer, acela îmi este frate şi soră şi mamă.“ Prin această atitudine Isus arată că oricît de puternice ar fi legăturile de familie, totuşi cele care îl leagă de discipolii săi sînt şi mai puternice. — Matei 12:33–50; Marcu 3:31–35; Luca 8:19–21.

◆ De ce se poate spune cu privire la farisei că nici pomul, nici rodul nu erau excelente?

◆ Care era „semnul lui Iona“ şi în ce sens a fost el respins?

◆ Prin ce anume s–a asemănat naţiunea Israel cu un om din care a ieşit un spirit necurat?

◆ Cum a accentuat Isus importanţa legăturilor sale strînse cu discipolii săi?