5, 6. a) De ce nu se poate referi expresia „regatul cerurilor“ din această ilustrare la guvernul ceresc al lui Cristos? b) La ce se referă şi ce reprezintă atunci ilustrările despre Regat?

⁵ Isus a spus această parabolă pe ţărmul Mării Galileei, nu departe de casa în care locuia. Erau de faţă discipolii săi precum şi o mare mulţime de oameni curioşi. Isus a început astfel: „Regatul cerurilor a ajuns să se asemene cu un om care a semănat sămînţă excelentă în ogorul său. În timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul său şi a semănat neghină în mijlocul grîului şi a plecat. Cînd firul a răsărit şi a produs rod, a apărut şi neghina“. — Matei 13:24–26.

⁶ O scurtă privire asupra altor ilustrări privitoare la Regat, consemnate în Matei capitolul 13, ne ajută să înţelegem că expresia „regatul cerurilor“, aşa cum este folosită în aceste ilustrări, nu se poate referi la guvernul sau la regatul mesianic ceresc cu numărul complet al membrilor săi. Ne-am putea oare închipui ca Isus Cristos să accepte în regatul său ceresc „neghina“, „aluatul răutăţii“ (versetul 33; 1 Corinteni 5:8) sau pe oamenii răi, asemănători „peştilor“ inutilizabili (versetele 47–50)? Imposibil! Aceste ilustrări trebuie, prin urmare, să se refere la diferitele împrejurări, bune şi rele, legate de alegerea viitorilor asociaţi ai lui Cristos pentru „regatul cerurilor“. Parabola grîului şi neghinei ilustrează mai ales împrejurările care vor exista pe pămînt printre cei care afirmă că sînt chemaţi să domnească cu Cristos în regatul său. Această situaţie avea să fie tolerată pentru un timp, înainte de a fi curmată de „secerişul“ simbolic.

SEMĂNAREA „SEMINŢEI EXCELENTE“

9. Ce este „ogorul“? De ce a semănat Isus în el „sămînţa excelentă“?

⁹ Isus, „gospodarul“ din parabolă, a „semănat sămînţă excelentă în ogorul său“, avînd în vedere strîngerea din lume a unui anumit număr de „sfinţi“ sau de „fii ai regatului“. Conform cuvintelor lui Isus, ogorul reprezintă „lumea“ [greceşte ko’smos], adică lumea omenirii. Din timpul serviciului pămîntesc al lui Isus încoace omenirea a devenit un „ogor cultivat“, un ogor religios potrivit pentru semănarea şi cultivarea „seminţei excelente“ adică a „fiilor regatului“ (1 Corinteni 3:9). Isus a pregătit cu zel partea evreiască a „ogorului“ în timpul celor trei ani şi jumătate ai serviciului său pămîntesc (Matei 9:35–38). Apoi, de la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n., el a semănat „sămînţa excelentă“, mai întîi printre evrei, şi în final în lume sau în întreg ogorul“. — Faptele 1:8.

10. Ce progrese a făcut lucrarea de însămînţare printre evrei şi prozeliţi?

¹⁰ Lămurind semnificaţia „seminţei excelente“, Isus a spus: „Aceasta reprezintă pe fiii regatului“. Primii dintre aceşti „fii ai regatului“ născuţi de spirit şi unşi au fost apostolii fideli ai lui Isus şi cei circa o sută de alţi discipoli, bărbaţi şi femei, care au primit darul spiritului sfînt la sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., în Ierusalim (Faptele 1:13–15; 2:1–4). În aceeaşi zi, aproximativ 3.000 de alţi evrei şi prozeliţi au fost adăugaţi la adunarea creştină nou întemeiată (Faptele 2:5–11, 41). Iehova a binecuvîntat această lucrare de însămînţare şi a „continuat să le alăture zilnic pe cei care erau salvaţi“, astfel încît, în curînd, „numărul bărbaţilor [probabil fără a pune la număr şi femeile] a ajuns cam la cinci mii“. Puţin mai tîrziu, raportul adaugă: „Cei ce credeau în Domnul continuau să fie adăugaţi, mulţimi de bărbaţi cît şi de femei“ (Faptele 2:47; 4:4; 5:14). Această acţiune de însămînţare înainta rapid printre evrei şi prozeliţi.

11. Cum înainta semănatul printre samariteni şi neevrei?

¹¹ După ce s-a îngrijit ca sămînţa să fie semănată printre samariteni (Faptele, cap. 8). Semănătorul Isus, prin intermediul spiritului sfînt, a extins lucrarea de însămînţare asupra naţiunilor sau asupra neiudeilor necircumcişi (Faptele cap. 10; 13:1–5, 46, 47). În cîteva decenii au fost înfiinţate adunări creştine în Africa de Nord pînă la Marea Neagră şi din Babilonia pînă în Italia, dacă nu chiar şi mai spre vest (Faptele 2:5–11; 1 Petru 5:13; Romani 15:24; Coloseni 1:5, 6, 23). Ca urmare a semănatului plin de zel ‘firele au răsărit şi au produs rod’. — Matei 13:26.