Ogorul care produce grîu şi neghină

„Explică–ne ilustrarea despre neghina din ogor“. — Matei 13:36.

1, 2. a) Pe ce fapte referitoare la semănat se poate conta? b) Ce ilustrare se bazează pe aceste două fapte?

„SEMĂNATUL şi secerişul“ constituie unul din ciclurile despre care Iehova a zis în inima sa că nu vor înceta „toate zilele cît va dura pămîntul“ (Geneza 8:21, 22). În raport cu acest fapt, apostolul Pavel a anunţat următorul principiu fundamental: „Ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera“. — Galateni 6:7.

² Bazîndu-se pe această realitate, agricultorul din antichitate, care lucrase din greu, semănînd grîu de bună calitate în perioada însămînţărilor, era convins că la timpul potrivit va avea parte de seceriş. Seceratul era urmarea logică a semănatului. Astfel atunci cînd muncitorii săi veniră mai tîrziu să-l informeze că ogorul său nu producea numai grîu ci şi o anumită varietate de neghină, el a fost sigur că devenise victima unui act de rea voinţă. El ştia că semănase grîu şi nu neghină. Această nouă situaţie pretindea o decizie. Angajaţii săi îi sugerară ideea unei acţiuni imediate. Ei doreau să smulgă neghina, dar înţeleptul gospodar le-a temperat zelul. El le-a recomandat să se reţină de la această acţiune, de teamă să nu vatăme grîul odată cu smulgerea neghinei. Atît grîul cît şi neghina trebuia să crească împreună. Sezonul secerişului urma să ofere suficient timp pentru a separa grîul adevărat de cel fals.

 3. Ce evenimente importante legate de Regat a ilustrat Isus? Cărei epoci urma să-i fie caracteristică lucrarea de separare?

³ Această ilustrare a fost folosită de Isus pentru a înfăţişa unele evenimente ce urmau să survină în cadrul lucrării începute de el pe pămînt. Acea lucrare de însămînţare era destinată să producă recolta de creştini adevăraţi, chemaţi să fie asociaţi cu el în guvernul ceresc sau în „regatul cerurilor“. Dar Isus a prevăzut că duşmanul, Satan Diavolul, îşi va îndrepta atacul împotriva acestei semănături de calitate, în aşa fel încît ogorul să nu producă numai „grîu“, adică adevăraţi creştini, ci să producă şi „neghină“ sau creştini falşi. Ambelor categorii urma să li se permită să crească împreună pînă la timpul secerişului, cînd trebuia să aibă loc lucrarea de separare. Această acţiune de separare urma să fie o altă caracteristică a „zilelor din urmă“, sau a „încheierii sistemului de lucruri“. — Matei 13:24–30, 36–43; vezi şi Matei 24:3; 2 Timotei 3:1.

 4. De ce prezintă interes pentru noi această ilustrare?

⁴ Ţi-ar face oare plăcere să vezi sfîrşitul prezentului sistem rău de lucruri? Vei fi tu personal interesat de sfîrşitul acestui seceriş? Ilustrarea lui Isus nu ne oferă oare printre altele şi cheia unei mai bune înţelegeri a istoriei creştinismului în decursul secolelor? Să vedem.

PARABOLA DESPRE GRÎU ŞI NEGHINĂ

5, 6. a) De ce nu se poate referi expresia „regatul cerurilor“ din această ilustrare la guvernul ceresc al lui Cristos? b) La ce se referă şi ce reprezintă atunci ilustrările despre Regat?

⁵ Isus a spus această parabolă pe ţărmul Mării Galileei, nu departe de casa în care locuia. Erau de faţă discipolii săi precum şi o mare mulţime de oameni curioşi. Isus a început astfel: „Regatul cerurilor a ajuns să se asemene cu un om care a semănat sămînţă excelentă în ogorul său. În timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul său şi a semănat neghină în mijlocul grîului şi a plecat. Cînd firul a răsărit şi a produs rod, a apărut şi neghina“. — Matei 13:24–26.

⁶ O scurtă privire asupra altor ilustrări privitoare la Regat, consemnate în Matei capitolul 13, ne ajută să înţelegem că expresia „regatul cerurilor“, aşa cum este folosită în aceste ilustrări, nu se poate referi la guvernul sau la regatul mesianic ceresc cu numărul complet al membrilor săi. Ne-am putea oare închipui ca Isus Cristos să accepte în regatul său ceresc „neghina“, „aluatul răutăţii“ (versetul 33; 1 Corinteni 5:8) sau pe oamenii răi, asemănători „peştilor“ inutilizabili (versetele 47–50)? Imposibil! Aceste ilustrări trebuie, prin urmare, să se refere la diferitele împrejurări, bune şi rele, legate de alegerea viitorilor asociaţi ai lui Cristos pentru „regatul cerurilor“. Parabola grîului şi neghinei ilustrează mai ales împrejurările care vor exista pe pămînt printre cei care afirmă că sînt chemaţi să domnească cu Cristos în regatul său. Această situaţie avea să fie tolerată pentru un timp, înainte de a fi curmată de „secerişul“ simbolic.

7, 8. a) Cine este „Fiul omului“ b) Ce altă profeţie menţionează pe „fiul omului“ şi pe creştinii simbolizaţi prin „sămînţa excelenţă“?

⁷ Însuşi Isus a explicat mai tîrziu semnificaţia simbolică a „gospodarului“ sau a „omului care a semănat“, a „ogorului“, a „seminţei excelente“, a „duşmanului“ şi a „neghinei“. Relatarea spune: „După ce a dat drumul mulţimii, a intrat în casă. Şi discipolii au venit la el şi i-au zis: ‘Explică–ne ilustrarea neghinei din ogor’. Ca răspuns, el le-a zis: ‘Cel ce seamănă sămînţa excelentă este Fiul omului; ogorul este lumea; cît despre sămînţa excelentă, ea reprezintă fiii regatului; iar neghina reprezintă pe fiii celui rău, şi duşmanul care a semănat-o este Diavolul’“. — Matei 13:36–39.

⁸ Isus s-a identificat el însuşi sa „Fiul omului“ (Matei 8:20; 25:31; 26:64). Să observăm, de altfel, că într-o viziune a lui Daniel în legătură cu Regatul, Isus a fost numit în mod profetic „fiul omului“. Această profeţie spune: „Lui [„fiului omului“] i-au fost. date domnia, demnitatea şi regatul, pentru ca toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile să-i servească. Domnia lui este o domnie pe durată indefinită, care nu va trece, şi regatul său [un regat care] nu va fi distrus“. Indicînd că Fiul omului urma să aibă asociaţi care să domnească împreună cu el, viziunea profetică mai spune: „Iar regatul, domnia şi grandoarea regatelor de sub toate cerurile au fost date poporului sfinţilor Dumnezeului Suprem. Regatul lor este un regat de durată indefinită, şi toate domniile le vor servi şi-i vor asculta“. — Daniel 7:13, 14, 27.

SEMĂNAREA „SEMINŢEI EXCELENTE“

 9. Ce este „ogorul“? De ce a semănat Isus în el „sămînţa excelentă“?

⁹ Isus, „gospodarul“ din parabolă, a „semănat sămînţă excelentă în ogorul său“, avînd în vedere strîngerea din lume a unui anumit număr de „sfinţi“ sau de „fii ai regatului“. Conform cuvintelor lui Isus, ogorul reprezintă „lumea“ [greceşte ko’smos], adică lumea omenirii. Din timpul serviciului pămîntesc al lui Isus încoace omenirea a devenit un „ogor cultivat“, un ogor religios potrivit pentru semănarea şi cultivarea „seminţei excelente“ adică a „fiilor regatului“ (1 Corinteni 3:9). Isus a pregătit cu zel partea evreiască a „ogorului“ în timpul celor trei ani şi jumătate ai serviciului său pămîntesc (Matei 9:35–38). Apoi, de la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n., el a semănat „sămînţa excelentă“, mai întîi printre evrei, şi în final în lume sau în întreg ogorul“. — Faptele 1:8.

10. Ce progrese a făcut lucrarea de însămînţare printre evrei şi prozeliţi?

¹⁰ Lămurind semnificaţia „seminţei excelente“, Isus a spus: „Aceasta reprezintă pe fiii regatului“. Primii dintre aceşti „fii ai regatului“ născuţi de spirit şi unşi au fost apostolii fideli ai lui Isus şi cei circa o sută de alţi discipoli, bărbaţi şi femei, care au primit darul spiritului sfînt la sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., în Ierusalim (Faptele 1:13–15; 2:1–4). În aceeaşi zi, aproximativ 3.000 de alţi evrei şi prozeliţi au fost adăugaţi la adunarea creştină nou întemeiată (Faptele 2:5–11, 41). Iehova a binecuvîntat această lucrare de însămînţare şi a „continuat să le alăture zilnic pe cei care erau salvaţi“, astfel încît, în curînd, „numărul bărbaţilor [probabil fără a pune la număr şi femeile] a ajuns cam la cinci mii“. Puţin mai tîrziu, raportul adaugă: „Cei ce credeau în Domnul continuau să fie adăugaţi, mulţimi de bărbaţi cît şi de femei“ (Faptele 2:47; 4:4; 5:14). Această acţiune de însămînţare înainta rapid printre evrei şi prozeliţi.

11. Cum înainta semănatul printre samariteni şi neevrei?

¹¹ După ce s-a îngrijit ca sămînţa să fie semănată printre samariteni (Faptele, cap. 8). Semănătorul Isus, prin intermediul spiritului sfînt, a extins lucrarea de însămînţare asupra naţiunilor sau asupra neiudeilor necircumcişi (Faptele cap. 10; 13:1–5, 46, 47). În cîteva decenii au fost înfiinţate adunări creştine în Africa de Nord pînă la Marea Neagră şi din Babilonia pînă în Italia, dacă nu chiar şi mai spre vest (Faptele 2:5–11; 1 Petru 5:13; Romani 15:24; Coloseni 1:5, 6, 23). Ca urmare a semănatului plin de zel ‘firele au răsărit şi au produs rod’. — Matei 13:26.

SEMĂNAREA NEGHINEI

12, 13. Cine este „duşmanul“? În ce sens a semănat el neghină „în timp ce oamenii dormeau“?

¹² Dar se urzea ceva în ascuns. De aceea parabola lui Isus spune: „Pe cînd oamenii dormeau, duşmanul său [al Semănătorului] a venit şi a semănat neghină printre grîu şi a plecat. Cînd firul a răsărit şi a produs rod, a apărut şi neghina“ (Matei 13:25, 26). Isus l-a identificat pe „duşmanul“ care a provocat acea stricăciune în timp ce oamenii dormeau, arătînd că el era Diavolul. În Biblie „somnul“ poate simboliza moartea sau somnolenţa spirituală (Matei 9:24; Romani 13:11; 1 Tesaloniceni 5:6). După ce a vorbit despre ‘sfîrşitul alergării’ sale, Pavel le-a vorbit astfel bătrînilor adunării creştine din Efes: „Ştiu că după plecarea mea vor intra între voi lupi asupritori care nu vor trata turma cu delicateţe şi din mijlocul vostru se vor ridica oameni care vor vorbi lucruri denaturatea pentru a-i atrage pe discipoli de partea lor. De aceea menţineţi-vă treji“. — Faptele 20:24–31.

¹³ Realităţile istorice arată că, „în timp ce oamenii dormeau“, Satan „a venit şi a semănat neghină printre grîu“. Cînd apostolii care, toţi laolaltă, formau o piedică în faţa apostaziei au început să adoarmă în moarte, mulţi bătrîni creştini nu s-au mai menţinut treji (2 Tesaloniceni 2:3, 6–8). Ajungînd în stare de aţipire spirituală, ei nu i-au protejat pe „fiii regatului“ de „lupii asupritori“ care au început să apară între ei. Aceştia erau „neghina“ semănată printre „sămînţa excelentă“. Referindu-se la apropiata încheiere a perioadei apostolice, Ioan, care a murit ultimul dintre apostoli, a scris: „Acesta este ceasul din urmă, şi după cum aţi auzit că anticristul vine, iată că de acum au apărut mulţi anticrişti, fapt din care cunoaştem că este ceasul din urmă. Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau de-ai noştri; căci dacă ar fi fost de-ai noştri ar fi rămas cu noi. Dar ei au ieşit ca să se poată scoate în evidenţă că nu toţi sînt de-ai noştri“. — 1 Ioan 2:18, 19.

14. Despre ce soi de neghină a vorbit Isus?

¹⁴ Isus a declarat: „Neghina reprezintă pe fiii celui rău“ (Matei 13:38). În cartea sa Natural History of the Bible, H. B. Tristram face un comentariu asupra tipului de neghină la care se face referire în această parabolă. El scrie: „Neghina“ [zizania] este aceeaşi cu arabul zawdn, din care derivă numele grecesc al plantei ce poartă azi denumirea ştiinţifică de Lolium temulentum sau neghina ameţitoare. ... Aceasta este un fel de plantă în genul secarei, fiind singura specie din familia ierboaselor ale cărei seminţe sînt otrăvitoare. Zawan derivă din zan, care înseamnă a voma, efectul consumării neghinei ameţitoare constînd în greţuri violente, convulsii şi diaree, sfîrşitul fiind adesea moartea. Planta care are frunza mai mare decît cele mai multe din ierburile sălbatice, se aseamănă în toate privinţele cu grîul, pînă în momentul apariţiei spicului“.

15. a) Este „neghina“ un grîu degenerat? b) De aceea, ce nu i se poate imputa „Fiului omului“?

¹⁵ Trebuie reţinut că „neghina“ nu este o formă degenerată a grîului, aşa cum au crezut unii talmudişti evreib precum şi alţii. Sămînţa de grîu nu se transformă niciodată în neghină. Acest lucru ar fi contrar legii neschimbătoare a lui Iehova: „Să dea pămîntul iarbă, vegetaţie purtînd sămînţă, pomi roditori care să producă rod, potrivit cu soiurile lor“ (Geneza 1:11, 12). Această realitate ştiinţifică îl scuteşte pe „Fiul omului“, Cristos Isus, „semănătorul seminţei excelente“, de orice răspundere legată de cele întîmplate în „ogorul său“. „Sămînţa excelentă“ pe care a semănat-o el nu va produce niciodată o recoltă de neghină. Ea poate produce numai „grîu“ sau adevăraţi „fii ai regatului“. Ceea ce a apărut mai tîrziu în „ogorul“ său a fost urmarea directă a semănării deliberate şi răutăcioase de către duşmanul său a „neghinei“ sau a „fiilor celui rău“.

16. De ce interes istoric este parabola despre „grîu“ şi „neghină“?

¹⁶ Astfel pilda lui Isus despre „grîu“ şi „neghină“ explică în mare măsură istorica creştinismului în decursul secolelor. Realităţile istorice arată că după moartea apostolilor Satan a introdus în adunările creştinilor adevăraţi multă „neghină“, „lupi asupritori“ şi „anticrişti“, după cum au prezis Isus, Pavel, Petru, Ioan şi Iuda (Faptele 20:29; 2 Petru 2:1–3; 1 Ioan 2:18; Iuda 4). Aşa cum a spus Isus, „cînd firul a răsărit şi a produs rod a apărut şi neghina“. — Matei 13:26.

17. Mai ales cînd a devenit vizibilă „neghina“?

¹⁷ Această neghină a devenit vizibilă îndeosebi în secolul al doilea şi al treilea, cînd pretinşii părinţi ai Bisericii au început să înveţe doctrine nescripturale ca nemurirea sufletului, focul iadului şi treimea. Mulţi dintre aceştia au fost mai mult filozofi decît adevăraţi supraveghetori creştini, fideli învăţăturilor Bibliei. Punctul culminant a fost atins în prima parte a secolului al patrulea, cînd împăratul păgîn Constantin a unit acest creştinism apostat cu religia păgînă a Romei. Un astfel de creştinism fals, cu variantele sale romano-catolică, ortodoxă rusă, ortodoxă greacă şi protestantă a produs o uriaşă recoltă de „neghină“, nu numai în secolele trecute ci chiar în timpul prezent.

„LĂSAŢI-LE SĂ CREASCĂ ... ÎMPREUNĂ“

18. În armonie cu parabola lui Isus, ce alte evenimente urmau să aibă loc?

¹⁸ Această situaţie i-a neliniştit pe „sclavii“ ‘Fiului omului’. Parabola lui Isus continuă astfel: „Sclavii gospodarului s-au apropiat şi i-au zis: ‘Stăpîne, nu ai semănat sămînţă excelentă în ogorul tău? Cum, se face atunci, că are şi neghină?’ El le-a spus: ‘Un duşman, un om, a făcut lucrul acesta’. Ei i-au zis: ‘Vrei dar să mergem şi s-o strîngem?’ El le-a răspuns: ‘Nu, ca nu cumva adunînd neghina să smulgeţi şi grîul cu ea. Lăsaţi-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriş; şi la timpul secerişului le voi spune secerătorilor: „Adunaţi întîi neghina şi legaţi-o în snopi pentru a fi arsă şi apoi strîngeţi grîul în magazia mea“’“. — Matei 13:27–30.

19. De ce erau îngrijoraţi „sclavii gospodarului“?

¹⁹ Isus nu explică dacă „sclavii“ îngrijoraţi (versetul 27) sînt identici cu „secerătorii“ (versetul 30). Dacă sînt, înseamnă că îngerii s-au mîhnit văzînd cum creştea „neghina“ în ogorul Stăpînului lor (Matei 13:39). Aceşti sclavi au întrebat dacă pot plivi imediat neghina care îi simboliza pe „fiii celui rău“ (Matei 13:38). Ei s-au temut că aceşti creştini falşi sau această „neghină“, semănată cu răutate de „duşman“, adică de Diavol, ar putea să sufoce adevăratul „grîu“ sau pe adevăraţii „fii ai regatului“.

20. Ce răspuns le-a dat „gospodarul“ „sclavilor săi“? Cum a confirmat istoria spusele sale?

²⁰ Dar „gospodarul“, adică „Fiul omului“, nu i-a autorizat pe „sclavii“ săi să meargă să smulgă „neghina“ sau pe pseudo-creştini, pentru a-i separa de „grîu“, de adevăraţii creştini. El a zis: „Lăsaţi-le să crească împreună pînă la seceriş“. Astfel s-a întîmplat că adevăratul şi falsul creştinism au crescut împreună în „ogorul“ sau „lumea“ omenirii. Totuşi „timpul secerişului“ trebuia să vină. Cînd? Şi în ce măsură te priveşte personal faptul acesta?

[Note de subsol]