Secerişul din „timpul sfîrşitului“

„Secerişul este încheierea sistemului de lucruri“. — Matei 13:39.

 1. De ce secerişul anunţat de Isus ne oferă un dublu motiv de bucurie?

UN BUN seceriş este întotdeauna un motiv de bucurie şi recunoştinţă. Este timpul strîngerii roadelor unei munci îndelungate şi grele. Secerişul prezis în parabola „grîului“ şi „neghinei“ urma să ofere un dublu motiv de bucurie pentru toată omenirea. De ce? Nu numai pentru că el înseamnă strîngerea numărului necesar de „fii ai regatului“ sau de „sfinţi“ care să fie asociaţi cu Cristos în guvernarea sa de durată indefinită, asigurînd astfel un guvern demn de încredere pentru pămînt, ci şi pentru că acest „seceriş“ este dovada că noi trăim la „încheierea sistemului de lucruri“ şi în zorii unei ordini noi şi drepte. — Daniel 7:14, 27; Matei 13:38, 39; 2 Petru 3:13.

„SYNTE’LEIA“ ŞI „TELOS“

 2. De ce este mai exactă traducerea cuvîntului grecesc synte’leia prin „încheiere“ decît prin „sfîrşit“? Cărei perioade menţionate în Daniel îi corespunde această synte’leia?

² Isus nu a spus că „secerişul“ este „sfîrşitul lumii“, cum ne-ar face să credem unele traduceri ale Bibliei (Authorized Version; American Standard Version; The Jerusalem Bible.) Asemenea traduceri nu fac nici o distincţie între cele două cuvinte greceşti synte’leia şi telos. Lămurind sensul cuvîntului synte’leia, lucrarea Expository Dictionary of New Testament Words a lui W. E. Vine face afirmaţia: „Cuvîntul nu sugerează ideea unui sfîrşit ci a unei succesiuni de evenimente care evoluează spre un punct culminant stabilit“. Aşadar cînd Isus a spus că „secerişul este încheierea sistemului de lucruri“, el se referea la o perioadă de activitate care urma să aibă un început şi un sfîrşit. Potrivit cu Matei 13:30, Isus s-a referit la „timpul secerişului“, avînd evident în vedere o perioadă de timp şi anume perioada pe care Daniel a numit-o „timpul sfîrşitului“ (Daniel 12:4). De altfel, atunci cînd s-a realizat versiunea greacă Septuaginta, traducătorii au utilizat în redarea acestui verset cuvîntul synte’leia.

 3. Cu ce este pus în legătură „timpul secerişului“? Ce înseamnă cuvîntul telos? La ce se referă el în Matei 24:14?

³ Acelaşi cuvînt este folosit şi în Matei 24:3, în întrebarea adresată lui Isus de către discipoli: „Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri, şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii [synte’leia] sistemului de lucruri?“ „Timpul secerişului“ are deci legătură cu prezenţa invizibilă a lui Cristos ca Secerător. Răspunzînd întrebării discipolilor săi, Isus a enumerat conflicte între naţiuni, lipsă de alimente, epidemii, mari cutremure de pămînt, nelegiuire şi un climat general de teamă. (Vezi şi relatările paralele din Matei 24, Marcu 13, şi Luca 21). Apoi, arătînd că „timpul secerişului“ va ajunge la sfîrşit, el a adăugat: „Şi această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul [telos]“ (Matei 24:14). Cuvîntul telos înseamnă „sfîrşit“, cu sensul de terminare, încetare (...) ultima parte, isprăvire, încheiere, în special a ultimelor lucruri, actul final al dramei universale“.a

 4. Cînd a început „încheierea“ sau „timpul sfîrşitului“? Astfel ce se poate spune despre „seceriş“?

⁴ Evenimentele istoriei moderne din 1914 încoace, ca o împlinire a profeţiilor Bibliei, indică faptul că prezentul sistem de lucruri a înaintat considerabil în „timpul sfîrşitului“ sau în încheierea (synte’leia) sa. Reluînd din nou cuvintele lui W.E. Vine, noi sîntem martori ai unei „succesiuni de evenimente care evoluează spre un punct culminant stabilit“ sau sfîrşit [telos]. De aceea, „secerişul“ din pildele lui Isus trebuie să fie în curs; de fapt trebuie să se apropie de punctul său culminant. Sînt oare observabile din 1914 încoace evenimentele prezise în restul parabolei?

SECERIŞUL PĂMÎNTULUI ESTE PE DEPLIN COPT

 5. Ce urma să le ordone „Fiul omului“ îngerilor săi să facă în timpul secerişului?

⁵ Continuînd explicarea ilustrării despre neghina din ogor, Isus a spus: „Secerişul este încheierea sistemului de lucruri, iar secerătorii sînt îngerii. De aceea, după cum neghina este strînsă şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la încheierea sistemului de lucruri. Fiul omului îşi va trimite îngerii şi ei vor strînge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care dispreţuiesc legea şi îi vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi pentru ei plînsul şi scrîşnirea dinţilor“. — Matei 13:39–42.

 6. Alături de ce a fost lăsat să crească „grîul“?

⁶ La încheierea sistemului de lucruri, „secerătorii“ sau îngerii urmau să fie trimişi de Fiul omului pentru a smulge dintre adevăraţii „fii ai regatului“ toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care dispreţuiesc legea“. După cum a arătat articolul precedent, semănarea ulterioară a „neghinei“ de către Diavol a adus în existenţa o apostazie organizată, o falsă Biserică a creştinătăţii, supusă ierarhiei unor conducători religioşi asupritori care cu dat naştere „omului fărădelegii“, „omului colectiv“ profeţit de către apostolul Pavel (2 Tesaloniceni 2:3–12). „Grîul“ autentic a fost lăsat să crească alături de acea „neghină“ pînă la „timpul sfîrşitului“. Atunci „Fiul omului“ urma să le ordone „secerătorilor“ săi să-i separe pe „fiii regatului“ de „fiii celui rău“.

 7. Ce profeţie paralelă ne ajută să determinăm timpul secerişului?

⁷ Cînd a început acţiunea de separare? O interesantă profeţie paralelă ne indică fără nici un dubiu timpul în care trebuia să aibă loc lucrul acesta. Ea spune: „Şi m-am uitat şi iată un nor alb, şi cineva asemeni unui fiu al omului era aşezat pe nor, cu o coroană de aur pe cap şi cu o seceră ascuţită în mînă. Şi un alt înger a ieşit din sanctuarul-templu, strigînd cu voce tare la cel ce stătea pe nor: ‘Pune-ţi secera şi seceră, căci a venit ora secerişului, întrucît recolta pămîntului este complet coaptă’. Şi cel ce stătea pe nor şi-a întins secera pe pămînt şi pămîntul a fost secerat“. — Apocalipsul 14:14–16.

 8. Cum este înfăţişat „Fiul omului“ în Apocalips 14:14? În urma cărui eveniment trebuia să înceapă secerişul?

⁸ Îl vedem aici pe „Fiul omului“, Isus Cristos, nu ca semănător ce seamănă „sămînţă excelentă în ogorul său“ ci ca rege încoronat, intrînd în acţiune pentru „secerişul pămîntului“. Faptul că stă pe un nor simbolizează prezenţa sa invizibilă (Faptele 1:9–11; Apocalipsul 1:7). Aşadar „secerişul“ urma să aibă loc în decursul prezenţei lui Cristos, după încoronarea lui şi după ce a primit „domnia şi demnitatea şi regatul“ de la Iehova, „Cel Bătrîn de zile“ (Daniel 7:13, 14). Astfel „secerişul“ a început după 1914, anul care a marcat începutul „timpului sfîrşitului“, sau al „încheierii sistemului de lucruri“.

 9. Cînd a început acţiunea de separare?

⁹ Dar cînd anume după 1914 şi-a trimis Fiul omului „îngerii săi“ pentru a-i separa pe „fiii regatului“ de „fiii celui rău“ adică de „grîul“ fals, precum şi de persoanele care dispreţuiesc legea, printre care se află şi „omul fărădelegii“ sau cu alte cuvinte capii religioşi ai creştinătăţii? Răspunsul trebuie să fie în armonie cu faptele, şi acestea arată că 1919 este anul cînd „fiii regatului“ născuţi de spirit şi unşi, simbolizaţi prin „grîu“, au început să fie eliberaţi de „neghină“ sau de falşii creştini care au năpădit ogorul religios al omenirii. „Recolta pămîntului“ era coaptă şi sosise timpul ca „Fiul omului“ să-şi întindă secera şi să secere. Parabola dezvăluie că el a făcut aceasta prin intermediul îngerilor, „secerătorii“ săi.

STRÎNGEREA NEGHINEI PENTRU A FI ARSĂ

10. De ce a fost dificilă de-a lungul secolelor identificarea „grîului“ autentic? De cînd a devenit posibilă o diferenţiere clară a „grîului“ de „neghină“?

¹⁰ În „pilda neghinei din ogor“ Isus a zis: „La timpul secerişului le voi spune secerătorilor: ‘Adunaţi întîi neghina şi legaţi-o în snopi pentru a fi arsă’“ (Matei 13:30). De-a lungul secolelor, identitatea clară a „grîului“ sau a adevăraţilor „fii ai regatului“ a fost pusă în umbră de prolificab „neghină“ sau de creştinii apostaţi care au pretins că au speranţa cerească în calitate de moştenitori ai Regatului. Numai după 1919, cînd creştinii autentici născuţi de spirit au fost eliberaţi din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, care-i aparţine lui Satan a devenit vizibilă o diferenţă clară între „grîu“ şi „neghină“.

11. Cine face parte din „neghină“? În ce sens a fost legată neghina în snopi?

¹¹ „Neghina“ simbolică îi cuprinde pe toţi creştinii falşi, inclusiv pe apostaţii moderni care învaţă „lucruri ce cauzează poticnire“ precum şi pe cei care „dispreţuiesc legea“. Aici se încadrează „sclavul rău“, „fecioarele nechibzuite“ şi „sclavul rău şi leneş“ (Matei 24:48–51; 25:1–12, 14–30). Faptul că neghina este legată în snopi, gata să fie arsă, nu reprezintă regruparea falşilor creştini în sînul diferitelor Biserici şi secte ale creştinătăţii, deoarece cu greu s-ar putea atribui îngerilor paternitatea acestor sisteme bisericeşti apostate. Ba mai mult, legarea în snopi are loc în „timpul secerişului“, în „timpul sfîrşitului“, pe cînd multe din religiile falsului creştinism există de secole. Legarea „neghinei“ în snopi înseamnă că începînd din 1919 separarea dintre adevăraţii şi falşii creştini a devenit din ce în ce mai clară, atît în minţile oamenilor cît şi ca fapt. „Neghina“ este legată în sensul că îngerii veghează ca „fiii celui rău“ să nu se întoarcă şi să se amestece printre „grîu“, adică printre „fiii regatului“.

12. Ce simbolizează „cuptorul aprins“? Cînd va fi aruncată în el „neghina“?

¹² Vorbind despre ce vor face îngerii cu „neghina“ după ce o vor fi legat, Isus a adăugat: „Ei îi vor arunca pe falşii creştini în cuptorul aprins. Acolo va fi pentru ei plînsul şi scrîşnirea dinţilor“ (Matei 13:42). Să nu uităm că studiem o parabolă. Dacă „grîul“ şi „neghina“ sînt simbolice, atunci şi „cuptorul aprins“, „plînsul“ şi „scrîşnirea dinţilor“ sînt simbolice. Matei 25:41, 46 arată că „focul veşnic“ simbolizează „tăiere veşnică“ iar Apocalipsul 20:14; 21:8 spune că „lacul de foc“ semnifică „moartea a doua“, distrugerea fără nici o speranţă de înviere. Neghina se îndreaptă aşadar spre distrugere.

13. Cînd şi în ce fel au plîns şi au scrîşnit din dinţi cei simbolizaţi prin neghină? Cînd vor lua acestea o şi mai mare amploare?

¹³ Întrucît „cuptorul aprins“ simbolizează distrugerea totală, „plînsul şi scrîşnirea dinţilor“ celor ce compun „neghina“ trebuie să aibă loc înainte de a fi distruşi. De zeci de ani deja, creştinii falşi şi îndeosebi „omul fărădelegii“ — clerul creştinătăţii — gem din cauza drasticelor adevăruri biblice cu care martorii unşi ai lui Iehova i-au copleşit, demascîndu-le adevărata identitate de „fii ai celui rău“ pe care de acum nu şi-o mai pot masca (Matei 13:38; Apocalipsul Cap. 8, 9c). Clerul apostat scrîşneşte din dinţi împotriva martorilor lui Iehova pentru că aceştia proclamă neînfricat nu numai „anul de favoare“, ci şi „ziua de răzbunare“ a lui Iehova (Isaia 61:1, 2). Cu toate acestea, amploarea plînsului şi a scrîşnirii dinţilor tuturor celor ce compun „neghina“, va creşte şi mai mult în curînd, cînd „Fiul omului“ va veni pentru a-i distruge împreună cu restul lumii lui Satan. — Matei 24:30.

CEI DREPŢI VOR STRĂLUCI CA SOARELE

14. Unde este adunat „grîul“? Ce fac „cei drepţi“?

¹⁴ După ce a spus „secerătorilor“ să lege „neghina“ în snopi, „Fiul omului“ a dat îngerilor săi următorul ordin: „Apoi strîngeţi grîul în magazia mea“ (Matei 13:30). Isus şi-a încheiat explicaţia parabolei cu următoarele cuvinte: „În acel timp cei drepţi vor străluci ca soarele în regatul Tatălui lor. Cel care are urechi, să asculte!“ — Matei 13:43.

15, 16. a) De ce nu strălucesc „cei drepţi“ în cer? b) Unde şi în ce fel strălucesc „cei drepţi“? Unde au fost ei strînşi?

¹⁵ Apocalips 21:23 vorbeşte astfel despre regatul ceresc, Noul Ierusalim: „Şi oraşul nu avea nevoie nici de soare şi nici de lună ca să-l lumineze, căci îl lumina gloria lui Dumnezeu şi lampa lui era Mielul“. Aşadar, iluminarea regatului ceresc nu depinde de „fiii regatului“ înviaţi. El se scaldă în glorioasa lumină divină. Ce diferenţă în comparaţie cu naţiunile de pe pămînt! (Efeseni 4:17, 18; 5:8). Explicînd ceea ce face Iehova pentru „fiii regatului“ în timp ce aceştia sînt încă pe pămînt, Pavel scrie: „El ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului transferat în regatul Fiului iubirii sale“. — Coloseni 1:13.

¹⁶ În consecinţă, strălucirea „ca soarele în regatul Tatălui lor“ a „celor drepţi“ se referă la starea iluminată şi la serviciul glorios al creştinilor unşi de pe pămînt, prin care ei „strălucesc ca dătători de lumină în lume“ (Filipeni 2:16; Matei 5:14). „Magazia“ în care au fost strînşi aceştia cu începere din 1919 se poate spune că este „regatul Tatălui lor“, avînd în vedere că adunarea creştină este o organizaţie teocratică, care recunoaşte suveranitatea universală a lui Iehova. Ea este o organizaţie curată, pentru că îngerii scot din ea „toate lucrurile care cauzează poticnire şi persoanele care dispreţuiesc legea“. — Matei 13:30, 41, 43.

SECERIŞUL PĂMÎNTULUI CONTINUĂ

17. Cîţi „fii ai regatului“ sînt seceraţi? Dar de ce totuşi mai continuă încă lucrarea de strîngere?

¹⁷ În ce fel te afectează şi pe tine toate acestea? Să ne aducem aminte că Isus şi-a încheiat ilustrarea, cu următoarele cuvinte: „Cine are urechi, să asculte!“ (Matei 13:43). Într-adevăr, această parabolă ilustrează strîngerea numărului complet de „fii ai regatului“ necesari formării guvernului ceresc al lui Cristos. Acelaşi capitol (14) din Apocalipsul, care vorbeşte despre „secerişul pămîntului“, ne face cunoscut că numărul celor astfel seceraţi pentru a domni cu „Mielul“ pe „Muntele Sion“ din cer este de 144 000. Dar în acelaşi capitol se mai spune: „Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“ (Apocalipsul 14:1–4). Secerişul „primelor roade“ indică faptul că există şi alte roade care urmează că fie adunate mai tîrziu, lucru simbolizat prin strîngerea celorlalte roade de pe cîmp la încheierea anului agricol. Rezultă deci că strîngerea continuă, iar lucrul acesta te interesează, în mod categoric, şi pe tine!

18. Ce altă lucrare de separare are loc, în afară de secerişul „fiilor regatului“?

¹⁸ Secerişul „fiilor regatului“ a înaintat cu paşi mari din 1919 pînă la începutul anilor 1930. Din cauză că aceşti creştini unşi fideli şi-au lăsat lumina să lumineze, mulţi alţii care au avut urechi ascultătoare s-au lăsat separaţi de „neghină“ sau de creştinii falşi din bisericile şi sectele creştinătăţii (Matei 5:16). Această lucrare de separare a fost şi ea profeţită de Isus în profeţia sa despre „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei cap. 24 şi 25). El a declarat: „Cînd Fiul omului va veni în gloria sa şi toţi îngerii cu el, atunci el va sta pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui, iar el îi va separa pe oameni unii de alţii cum separă un păstor oile de capre. Şi va pune oile dreapta sa, iar caprele la stînga sa. Şi acestea [caprele] vor merge la tăiere veşnică, iar cei drepţi la viaţa veşnică“. — Matei 25:31–33, 46.

19. Ce se va întîmpla cu restul clasei „grîului“ şi cu „marea mulţime“ la timpul stabilit de Dumnezeu?

¹⁹ Astfel în timp ce secerişul clasei „grîului“ compusă din creştini unşi se apropie de sfîrşit, strîngerea „oilor“ continuă. La timpul stabilit de Dumnezeu, cei rămaşi din clasa „grîului“ îşi vor încheia alegerea lor pămîntească şi se vor alătura „Fiului omului“, ca parte a Regatului sau a guvernului său ceresc. Ei vor „primi Regatul“ alături de restul celor 144 000 de „sfinţi“ (Daniel 7:18, 22, 27). Cît despre „marea mulţime“ a „oilor“, a cărei strîngere este în curs, ea va supravieţui „necazul cel mare“ care va marca sfîrşitul (télos) sistemului satanic de lucruri din prezent şi va deveni o parte a „popoarelor, grupurilor naţionale şi limbilor“ care-i vor servi „Fiului omului“ pe pămînt, sub „domnia de durată indefinită“ a acestui, adică sub regatul său ceresc. — Apocalipsul 7:4, 9, 10, 14; Daniel 7:13, 14.

20. Ce se poate dovedi prin faptul că secerişul este atît de avansat? Ce ar trebui să faci? De ce?

²⁰ Cu ce te identifici tu în cadrul împlinirii ilustrării privitoare la „grîu“ şi „neghină“? Faptul că „secerişul“ „fiilor regatului“ se află într-un stadiu foarte avansat, dovedeşte că „încheierea [synte’leia] sistemului de lucruri“ se apropie de sfîrşitul ei [telos]. Atitudinea ta faţă de „fraţii“ unşi ai lui Cristos, asemănători grîului, şi felul în care-i tratezi vor constitui factori hotărîtori ai faptului dacă vei avea parte de „tăiere veşnică“ sau vei primi „viaţă veşnică“ (Matei 25:34–46). Dovedeşte-te un tovarăş loial al clasei unse a „grîului“, „sclavul fidel şi prevăzător“, numit de Cristos, pentru a asigura „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45). Rămîi activ în lucrarea de strîngere, căci să nu uităm că „această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul [telos]“ iar „cel care va persevera pînă la sfîrşit [telos] acela va fi salvat“. — Matei 24:13, 14.

[Note de subsol]