Au găsit „o perlă de mare valoare“

„Regatul cerurilor este ţinta spre care înaintează energic oamenii, iar cei care înaintează energic pun mâna pe el.“ — MATEI 11:12.

 1, 2. a) Despre ce acţiune neobişnuită a vorbit Isus într-una dintre parabolele sale referitoare la Regat? b) Ce a spus Isus în parabola despre perla de mare valoare?

EXISTĂ ceva pentru care ai da tot ce ai? Deşi oamenii folosesc cuvântul „dedicare“ cu referire la urmărirea unui anumit obiectiv — de pildă, să obţină bani, faimă, putere sau o anumită poziţie — rareori se întâmplă să găsească un lucru atât de preţios, încât să fie dispuşi să dea totul pentru el. Isus Cristos a făcut referire la o asemenea acţiune neobişnuită, dar vrednică de laudă, într-una dintre numeroasele sale parabole profunde referitoare la Regatul lui Dumnezeu.

² Este o parabolă, sau ilustrare, despre o perlă de mare valoare. Isus le-a spus această parabolă numai discipolilor. Iată cuvintele sale: „Regatul cerurilor este şi asemenea unui negustor voiajor care caută perle excelente. Găsind o perlă de mare valoare, el a plecat şi a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“ (Matei 13:36, 45, 46). Ce a vrut Isus să le transmită ascultătorilor săi prin această ilustrare? Şi ce putem învăţa noi din ea?

Perle de mare valoare

 3. De ce erau perlele de mare preţ în antichitate?

³ Încă din antichitate, perlele sunt preţuite ca podoabe. Potrivit unei lucrări de referinţă, scriitorul roman Pliniu cel Bătrân a afirmat că perlele ocupau „primul loc pe lista lucrurilor de valoare“. Spre deosebire de aur, argint sau de multe nestemate, perlele sunt produse de fiinţe vii. Este binecunoscut faptul că anumite specii de scoici pot transforma elemente iritante — de pildă, un grăunte de nisip — în perle strălucitoare, depunând în jurul corpului străin, strat peste strat, o secreţie numită nacru, sau sidef. În antichitate, cele mai frumoase perle proveneau îndeosebi din Marea Roşie, din Golful Persic şi din Oceanul Indian — departe de Israel. Nu e de mirare că Isus s-a referit la un „negustor voiajor care caută perle excelente“. Erau necesare mari eforturi pentru a găsi perle preţioase.

 4. Care este ideea principală a parabolei lui Isus despre negustorul voiajor?

⁴ Deşi perlele s-au vândut întotdeauna la preţuri foarte mari, se pare că în parabola sa Isus nu a dorit să atragă atenţia asupra preţului lor. În această parabolă, Isus nu a comparat pur şi simplu Regatul lui Dumnezeu cu o perlă de mare valoare, ci a îndreptat atenţia asupra unui „negustor voiajor care caută perle excelente“ şi asupra modului în care reacţionează acesta când găseşte o perlă valoroasă. Spre deosebire de un negustor obişnuit, negustorul de perle voiajor era un cunoscător, un om cu ochiul format, care observa imediat calităţile estetice sau detaliile care dau valoare unei perle. El recunoştea o perlă autentică şi nu putea fi înşelat cu perle de calitate inferioară sau chiar false.

 5, 6. a) Prin ce se mai remarcă negustorul din parabola lui Isus? b) Ce anume dezvăluie despre negustorul voiajor parabola referitoare la comoara ascunsă?

⁵ Să mai remarcăm un lucru. Un negustor obişnuit s-ar fi interesat mai întâi ce valoare are perla pe piaţă ca să-şi dea seama cât ar putea să plătească pentru ea în aşa fel încât să obţină un profit. El ar fi analizat, de asemenea, cât de mare este cererea de perle, ca să o poată vinde imediat. Cu alte cuvinte, pe el l-ar fi interesat să obţină cât mai repede un profit în urma investiţiei sale, nu să păstreze perla. Dar nu aşa stăteau lucrurile în cazul negustorului din parabola lui Isus. Pe el nu-l interesa să obţină un câştig financiar sau material. De fapt, el a fost dispus să sacrifice „tot ce avea“ — probabil toate bunurile sale — pentru a obţine ceea ce căutase.

⁶ Majoritatea negustorilor ar considera neînţeleaptă acţiunea omului din ilustrare. Un om de afaceri priceput nu şi-ar fi asumat un asemenea risc. Însă negustorul din parabola lui Isus avea o altă scară a valorilor. În opinia sa, câştigul nu era de natură financiară, ci consta în bucuria şi satisfacţia de a deţine un lucru de o valoare inestimabilă. Această idee reiese clar dintr-o ilustrare paralelă prezentată de Isus. El a spus: „Regatul cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un câmp, pe care un om a găsit-o şi a ascuns-o; şi, de bucurie, se duce şi vinde ceea ce are şi cumpără câmpul acela“ (Matei 13:44). Da, bucuria de a descoperi şi de a poseda comoara a fost atât de mare, încât l-a îndemnat pe acel om să renunţe la tot ce avusese. Putem întâlni astfel de oameni în prezent? Există vreo comoară care să merite un asemenea sacrificiu?

Ei au considerat Regatul de o valoare inestimabilă

 7. Cum a demonstrat Isus că a înţeles valoarea inestimabilă a Regatului?

⁷ În parabolă, Isus a vorbit despre „regatul cerurilor“. Fără îndoială, el însuşi a înţeles valoarea inestimabilă a Regatului. Relatările din evanghelii sunt o mărturie puternică în acest sens. După botezul său, în anul 29 e.n., Isus „a început să predice şi să spună: «Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat»“. Trei ani şi jumătate, el a învăţat mulţimi de oameni despre Regat. Isus a străbătut ţara în lung şi-n lat mergând „din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună a regatului lui Dumnezeu“. — Matei 4:17; Luca 8:1.

 8. Ce a făcut Isus pentru a demonstra ce va înfăptui Regatul?

⁸ Prin numeroasele miracole pe care le-a făcut pe tot cuprinsul ţării — hrănirea flămânzilor, ţinerea sub control a forţelor naturii, vindecări şi chiar învieri — Isus a demonstrat totodată ce va realiza Regatul lui Dumnezeu (Matei 14:14–21; Marcu 4:37–39; Luca 7:11–17). În cele din urmă, el şi-a dovedit loialitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Regat dându-şi viaţa ca jertfă, suferind o moarte de martir pe un stâlp de tortură. Aşa cum negustorul voiajor a renunţat de bunăvoie la tot pentru „perla de mare valoare“, tot aşa Isus a trăit şi a murit pentru Regat. — Ioan 18:37.

 9. Ce calitate extraordinară au manifestat primii discipoli ai lui Isus?

⁹ Isus şi-a axat propria viaţă pe Regat şi, în plus, şi-a adunat un mic grup de continuatori. Şi aceştia apreciau foarte mult valoarea Regatului. Unul dintre ei a fost Andrei, care fusese iniţial un discipol al lui Ioan Botezătorul. După ce l-a auzit pe Ioan mărturisind că Isus este „Mielul lui Dumnezeu“, Andrei şi un alt discipol al lui Ioan Botezătorul — după toate probabilităţile, unul dintre fiii lui Zebedei care se numea tot Ioan — s-au simţit imediat îndemnaţi să-l urmeze pe Isus. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Andrei s-a dus la fratele său, Simon, şi i-a spus: „Noi l-am găsit pe Mesia“. La scurt timp, Simon (care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Chifa, sau Petru), precum şi Filip şi prietenul lui, Natanael, au înţeles şi ei că Isus era Mesia. De fapt, Natanael s-a simţit îndemnat să-i spună lui Isus: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti Rege al lui Israel“. — Ioan 1:35–49.

S-au simţit îndemnaţi să acţioneze

10. Cum au reacţionat discipolii când Isus i-a chemat după ceva timp de la prima lor întâlnire?

¹⁰ Entuziasmul pe care l-au simţit Andrei, Petru, Ioan şi alţii când l-au găsit pe Mesia ar putea fi comparat cu entuziasmul negustorului voiajor când a găsit perla de mare valoare. Ce aveau ei să facă? Evangheliile nu ne spun prea multe despre ce au făcut imediat după ce l-au întâlnit prima dată pe Isus. După cât se pare, majoritatea şi-au reluat activităţile cotidiene. Însă, după aproape un an, Isus s-a întâlnit din nou cu Andrei, Petru, Ioan şi Iacov, fratele lui Ioan, la Marea Galileii, unde aceştia se ocupau cu pescuitul.a Când i-a văzut, Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni“. Cum au reacţionat ei? Iată ce se spune despre Petru şi Andrei în relatarea lui Matei: „Abandonând îndată mrejele, ei l-au urmat“. Despre Iacov şi Ioan citim următoarele: „Lăsând îndată corabia şi pe tatăl lor, ei l-au urmat“. Relatarea lui Luca adaugă că „au abandonat totul şi l-au urmat“. — Matei 4:18–22; Luca 5:1–11.

11. Cum s-ar putea explica reacţia promptă a discipolilor la chemarea lui Isus?

¹¹ A fost oare reacţia promptă a discipolilor o decizie luată în pripă? Greu de crezut! Deşi, după prima întâlnire cu Isus, acei discipoli s-au întors la activităţile lor cotidiene, fără îndoială că ceea ce văzuseră şi auziseră cu acea ocazie a lăsat o urmă de neşters în mintea şi în inima lor. În lunile care au urmat, ei au avut suficient timp să mediteze la acele lucruri. Acum era momentul să ia o decizie. Aveau ei să fie asemenea negustorului voiajor care a fost atât de entuziasmat când a găsit preţioasa perlă încât, aşa cum a spus Isus, ‘a plecat şi a făcut imediat’ demersuri pentru a o cumpăra? Da. Ceea ce discipolii văzuseră şi auziseră le-a sensibilizat inima. Ei şi-au dat seama că era timpul să acţioneze. Prin urmare, aşa cum spun evangheliile, fără să mai stea pe gânduri au renunţat la tot şi l-au urmat pe Isus.

12, 13. a) Cum au reacţionat mulţi dintre cei care l-au auzit pe Isus? b) Ce a spus Isus despre discipolii săi fideli, şi ce semnificaţie au cuvintele sale?

¹² Cât de diferiţi au fost aceşti discipoli fideli de alţi oameni amintiţi ulterior în evanghelii! Mulţi dintre cei care au fost vindecaţi şi hrăniţi de Isus pur şi simplu şi-au văzut în continuare de treburile lor zilnice (Luca 17:17, 18; Ioan 6:26). Unii chiar au invocat tot felul de scuze când Isus i-a invitat să-i devină discipoli (Luca 9:59–62). În contrast izbitor cu aceştia se aflau discipolii fideli ai lui Isus despre care el a spus mai târziu: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până în prezent, regatul cerurilor este ţinta spre care înaintează energic oamenii, iar cei care înaintează energic pun mâna pe el“. — Matei 11:12.

¹³ „Înaintează energic.“ Ce idee transmit aceste cuvinte? Iată ce se spune într-o lucrare de referinţă despre verbul grecesc din care derivă această expresie: „Verbul sugerează eforturi viguroase“ (Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words). Iar referitor la acest verset, biblistul Heinrich Meyer afirmă: „Se descriu astfel râvna şi strădaniile în căutarea regatului mesianic care avea să vină . . . Iată cu câtă râvnă şi vigoare (nu cu o atitudine pasivă, de aşteptare) se caută regatul“. Asemenea negustorului voiajor, aceşti câţiva oameni au recunoscut imediat ceea ce era realmente valoros şi au fost dispuşi să renunţe pentru Regat la tot ce aveau. — Matei 19:27, 28; Filipeni 3:8.

Şi alţii încep să caute

14. Cum i-a pregătit Isus pe apostoli pentru lucrarea de predicare a Regatului, şi cu ce rezultat?

¹⁴ Pe parcursul ministerului său, Isus i-a instruit şi i-a ajutat şi pe alţii să caute Regatul. Mai întâi, el a ales 12 dintre discipoli şi i-a numit apostoli, sau trimişi. Isus le-a dat instrucţiuni detaliate referitoare la minister şi i-a avertizat cu privire la încercările şi necazurile pe care aveau să le întâmpine (Matei 10:1–42; Luca 6:12–16). Aproximativ 2 ani, ei l-au însoţit pe Isus în călătoriile sale de predicare din Israel, bucurându-se de relaţii strânse cu el. I-au auzit învăţăturile, au fost martori oculari la lucrările sale de putere şi au văzut exemplul său (Matei 13:16, 17). Fără îndoială că aceste lucruri i-au impresionat profund. Prin urmare, asemenea negustorului voiajor, ei au căutat cu zel şi din toată inima Regatul.

15. Potrivit cuvintelor lui Isus, care trebuia să fie principalul motiv de bucurie al continuatorilor săi?

¹⁵ După ce i-a trimis pe cei 12 apostoli, Isus „a desemnat alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui, în fiecare oraş şi în fiecare loc în care avea să meargă el însuşi“. El le-a vorbit şi acestora despre încercările şi necazurile cu care aveau să se confrunte şi i-a instruit să le spună oamenilor: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi“ (Luca 10:1–12). La întoarcere, cei 70 debordau de bucurie. Ei i-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi când folosim numele tău“. Însă, probabil spre surprinderea lor, Isus le-a dezvăluit că în viitor urmau să aibă parte de o bucurie şi mai mare datorită zelului lor pentru Regat. Iată ce le-a spus el: „Nu vă bucuraţi de aceasta, că spiritele vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre au fost scrise în ceruri“. — Luca 10:17, 20.

16, 17. a) Ce le-a spus Isus apostolilor săi fideli în ultima seară petrecută cu ei? b) Ce asigurare le-a dat Isus apostolilor săi, spre marea lor bucurie?

¹⁶ În cele din urmă, în ultima seară pe care a petrecut-o împreună cu apostolii, mai precis la 14 nisan 33 e.n., Isus a instituit ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept Cina Domnului şi le-a poruncit apostolilor să comemoreze acest eveniment. Mai târziu, în cursul serii, el le-a spus celor 11 apostoli care rămăseseră: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să şedeţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel“. — Luca 22:19, 20, 28–30.

¹⁷ Ce mare bucurie şi ce profundă satisfacţie trebuie să fi simţit apostolii când l-au auzit pe Isus rostind aceste cuvinte! Lor li se oferea cea mai mare onoare şi cel mai măreţ privilegiu pe care l-ar putea avea un om (Matei 7:13, 14; 1 Petru 2:9). Asemenea negustorului voiajor, ei renunţaseră la multe lucruri pentru a-l urma pe Isus şi a căuta Regatul. Acum primeau asigurarea că sacrificiile pe care le făcuseră până în acel moment nu fuseseră zadarnice.

18. În afară de cei 11 apostoli, cine avea să primească în cele din urmă binecuvântările Regatului?

¹⁸ Nu numai apostolii prezenţi alături de Isus în acea seară aveau să primească binecuvântările Regatului. Voinţa lui Iehova a fost ca 144 000 de oameni să fie incluşi în legământul pentru Regat, în calitate de coregenţi cu Isus Cristos în gloriosul guvern ceresc. În plus, apostolul Ioan a văzut în viziune „o mare mulţime, pe care nici un om nu putea s-o numere, . . . stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, . . . zicând: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care este aşezat pe tron, şi Mielului»“. Membrii acestei mari mulţumi sunt supuşii pământeşti ai Regatului.b — Revelaţia 7:9, 10; 14:1, 4.

19, 20. a) Ce ocazie le este oferită oamenilor din toate naţiunile? b) La ce întrebare vom găsi răspuns în articolul următor?

¹⁹ Cu puţin înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi fideli: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:19, 20). Astfel, oameni din toate naţiunile aveau să devină discipoli ai lui Isus Cristos. Şi aceştia urmau să-şi dorească foarte mult să obţină binecuvântările Regatului — fie în cer, fie pe pământ — aşa cum negustorul voiajor şi-a dorit să obţină perla de mare valoare.

²⁰ Cuvintele lui Isus lăsau să se înţeleagă că lucrarea de facere de discipoli urma să continue până la „încheierea sistemului de lucruri“. Prin urmare, ne-am putea întreba: Există şi azi oameni asemănători negustorului voiajor care sunt dispuşi să renunţe la tot pentru a căuta Regatul lui Dumnezeu? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Să căutăm şi noi ‘perla de mare valoare’

„Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie.“ — MATEI 24:14.

 1, 2. a) Cum priveau evreii din zilele lui Isus Regatul lui Dumnezeu? b) Ce a făcut Isus pentru a-i ajuta pe discipoli să înţeleagă corect ce este Regatul, şi cu ce rezultate?

REGATUL lui Dumnezeu era un subiect de mare interes pentru evrei când Isus a venit pe pământ (Matei 3:1, 2; 4:23–25; Ioan 1:49). La început însă, majoritatea nu au înţeles pe deplin cât de extins avea să fie domeniul Regatului şi cum avea să-şi exercite el autoritatea; ei nu au înţeles nici faptul că acesta urma să fie un guvern ceresc (Ioan 3:1–5). Chiar şi unii dintre cei care au devenit continuatorii lui Isus nu au înţeles pe deplin ce este Regatul lui Dumnezeu şi ce trebuiau să facă pentru a avea privilegiul de a guverna alături de Cristos. — Matei 20:20–22; Luca 19:11; Faptele 1:6.

² Cu timpul, Isus i-a învăţat cu răbdare pe discipoli multe lucruri. Printre altele, el le-a spus şi parabola despre perla de mare valoare, parabolă pe care am analizat-o în articolul precedent. El a subliniat astfel cât de important era ca discipolii să depună eforturi asidue pentru a căuta Regatul ceresc (Matei 6:33; 13:45, 46; Luca 13:23, 24). Aceste învăţături trebuie să-i fi impresionat profund pe discipoli deoarece, în scurt timp, ei au devenit proclamatori curajoşi şi neobosiţi ai veştii bune despre Regat până în regiuni îndepărtate. Cartea Faptele conţine numeroase dovezi în acest sens. — Faptele 1:8; Coloseni 1:23.

 3. Referindu-se la zilele noastre, ce a spus Isus despre Regat?

³ Dar cum stau lucrurile în prezent? Prin intermediul predicării, foarte mulţi oameni află de binecuvântările vieţii în paradisul pământesc, sub guvernarea Regatului. În importanta sa profeţie despre ‘încheierea sistemului de lucruri’, Isus a spus clar: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:3, 14; Marcu 13:10). El a mai explicat că această lucrare vastă trebuie înfăptuită în pofida unor obstacole şi încercări foarte mari, ba chiar în pofida persecuţiilor. Isus a dat însă următoarea asigurare: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:9–13). În acest scop este nevoie de un spirit de sacrificiu şi o dedicare asemănătoare celor dovedite de negustorul voiajor din parabola lui Isus. Există în prezent oameni care demonstrează o credinţă şi un zel de acest fel în căutarea Regatului?

Bucuria de a găsi adevărul

 4. Ce efect are adevărul despre Regat asupra oamenilor?

⁴ Negustorul din parabola lui Isus a fost în culmea fericirii când a găsit acea „perlă de mare valoare“. Bucuria l-a îndemnat să facă tot posibilul să intre în posesia perlei (Evrei 12:1). În mod asemănător, azi, adevărul despre Dumnezeu şi despre Regatul său îi atrage şi îi îndeamnă la acţiune pe oameni. Acest lucru ne aminteşte de cuvintele fratelui Alexander Macmillan care, în cartea Faith on the March, a scris despre cum a căutat să-l cunoască pe Dumnezeu şi scopul Său cu privire la omenire. El a spus: „În fiecare an, mii de oameni găsesc ceea ce eu am găsit deja. Sunt oameni ca dumneavoastră şi ca mine, deoarece sunt din toate naţiunile, rasele, categoriile sociale şi de toate vârstele. Adevărul este nepărtinitor. El atrage tot felul de oameni“.

 5. Ce rezultate frumoase s-au înregistrat în anul de serviciu 2004?

⁵ An de an, aceste cuvinte se dovedesc adevărate, deoarece sute de mii de oameni sinceri sunt impulsionaţi de vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu să-şi dedice viaţa lui Iehova şi să înfăptuiască voinţa sa. Nici anul de serviciu 2004 nu a făcut excepţie. În cele 12 luni, adică din septembrie 2003 până în august 2004, 262 416 persoane şi-au simbolizat în public dedicarea la Iehova prin botez. Acest lucru a avut loc în 235 de ţări şi teritorii, în care Martorii lui Iehova conduc săptămânal 6 085 387 de studii biblice la domiciliu pentru a ajuta oameni din toate categoriile sociale şi din multe naţiuni, triburi şi de diverse limbi să asimileze adevărul dătător de viaţă din Cuvântul lui Dumnezeu. — Revelaţia 7:9.

 6. Cum se explică progresele înregistrate de-a lungul anilor?

⁶ Cum se explică toate aceste rezultate? Nu încape îndoială că Iehova îi atrage la el pe cei care au o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică (Ioan 6:65; Faptele 13:48). Însă nu trebuie subestimate nici spiritul altruist şi eforturile neobosite ale celor care caută Regatul. La vârsta de 79 de ani, fratele Macmillan a scris: „Speranţa mea bazată pe mesajul Bibliei este la fel de vie ca atunci când am aflat despre promisiunile făcute omenirii bolnave şi muribunde. În acel moment m-am hotărât să cunosc mai multe despre învăţăturile Bibliei ca să-i pot ajuta şi pe alţii care, asemenea mie, caută să-l cunoască pe Dumnezeul Atotputernic, Iehova, şi scopurile sale minunate cu privire la omenire“.

 7. Ce experienţă ilustrează bucuria şi zelul celor care găsesc adevărul biblic?

⁷ Acest zel poate fi observat şi la slujitorii lui Iehova de azi. Un exemplu este Daniela din Viena. Ea spune: „Încă din copilărie, Dumnezeu a fost cel mai bun prieten al meu. Mi-am dorit dintotdeauna să-i cunosc numele, deoarece, pentru mine, cuvântul «Dumnezeu» era cât se poate de impersonal. Însă a trebuit să aştept până la 17 ani, când Martorii lui Iehova au venit şi la uşa mea. Ei mi-au explicat tot ce voiam să ştiu despre Dumnezeu. Găsisem în sfârşit adevărul, şi era minunat! Eram atât de entuziasmată, încât am început să le predic tuturor celor din jurul meu“. Însă, în scurt timp, colegii de şcoală ai Danielei au început să-şi bată joc de ea. Daniela spune: „În acele momente, eu consideram că văd împlinindu-se ceea ce se profeţise în Biblie, deoarece învăţasem că Isus şi-a avertizat discipolii că vor fi urâţi şi persecutaţi pentru numele său. Eram foarte fericită şi în acelaşi timp uimită“. Nu după mult timp, Daniela şi-a dedicat viaţa lui Iehova, s-a botezat şi şi-a fixat obiectivul de a sluji ca misionară. După ce s-a căsătorit, Daniela, împreună cu soţul ei, Helmut, au început să le predice africanilor, chinezilor, filipinezilor şi indienilor din Viena. În prezent, Daniela şi Helmut slujesc ca misionari în sud-vestul Africii.

Ei nu renunţă

 8. Arătaţi o modalitate recompensatoare prin care mulţi îşi demonstrează iubirea pentru Dumnezeu şi loialitatea faţă de Regatul său.

⁸ Da, serviciul misionar este o modalitate prin care slujitorii de azi ai lui Iehova îşi demonstrează iubirea pentru Dumnezeu şi loialitatea faţă de Regatul său. Asemenea negustorului din ilustrarea lui Isus, cei care încep acest serviciu sunt dispuşi să meargă pentru Regat departe de ţara lor. Desigur, misionarii nu se duc în căutarea veştii bune, ci ei duc această veste bună oamenilor care locuiesc în cele mai îndepărtate părţi ale pământului, învăţându-i şi ajutându-i să devină discipoli ai lui Isus Cristos (Matei 28:19, 20). În multe ţări, misionarii trebuie să înfrunte dificultăţi extraordinare, dar perseverenţa le este răsplătită din plin.

 9, 10. Ce experienţe emoţionante au misionarii care slujesc în teritorii îndepărtate, cum este Republica Centrafricană?

⁹ De pildă, în Republica Centrafricană, la Comemorarea morţii lui Isus Cristos au asistat anul trecut 16 184 de persoane, adică de şapte ori numărul de vestitori din acea ţară. Întrucât în multe zone din această ţară nu există curent electric, este ceva obişnuit ca oamenii să-şi desfăşoare activităţile cotidiene afară, la umbra unui copac. Şi misionarii procedează la fel — ei conduc studii biblice afară, sub un copac, bucurându-se astfel de mai multă lumină şi răcoare. Însă mai există un avantaj. Oamenii apreciază mult Biblia şi discută pe teme religioase aşa cum în alte zone ale lumii se discută despre sport sau despre vreme. De multe ori, când se ţine un studiu biblic, dacă un trecător observă ce se întâmplă, pur şi simplu vine şi ia parte şi el la studiu.

¹⁰ De exemplu, în timp ce un misionar conducea un studiu biblic afară, un tânăr care locuia peste stradă s-a apropiat şi i-a spus că el nu fusese vizitat de Martori şi că misionarul ar trebui să vină şi să studieze şi cu el Biblia. Bineînţeles, misionarul a acceptat cu bucurie, iar în prezent tânărul face progrese frumoase. În această ţară, de multe ori poliţia îi opreşte pe Martori pe stradă, dar nu pentru a le face proces verbal sau pentru a le da o amendă, ci pentru a le cere ultimele numere ale revistelor Turnul de veghe şi Treziţi-vă! sau pentru a le mulţumi pentru un articol interesant.

11. În pofida încercărilor, cum îşi consideră serviciul cei care slujesc de mult timp ca misionari?

¹¹ Mulţi dintre cei care au început serviciul misionar în urmă cu 40–50 de ani slujesc încă cu fidelitate în teritoriul unde au fost repartizaţi. Ce exemplu de credinţă şi de perseverenţă pentru noi toţi! În ultimii 42 de ani, un cuplu de misionari a slujit în trei ţări. Soţul spune: „Am avut şi probleme. De exemplu, 35 de ani am luptat împotriva malariei. Însă niciodată n-am regretat că am luat decizia de a fi misionari“. Soţia lui adaugă: „Am avut întotdeauna multe motive să fim recunoscători. Serviciul de teren ne aduce foarte multă bucurie, şi este uşor să iniţiezi studii biblice! Când vezi că oamenii cu care studiezi vin la întruniri şi ajungem să ne cunoaştem unii pe alţii, e ca şi cum am avea de fiecare dată o reuniune în familie“.

Ei ‘consideră toate lucrurile o pierdere’

12. Cum poate arăta cineva că apreciază cu adevărat Regatul?

¹² Când negustorul voiajor a găsit o perlă de mare valoare „a plecat şi a vândut imediat tot ce avea şi a cumpărat-o“ (Matei 13:46). Această dispoziţie de a renunţa la ceea ce putea fi considerat valoros este o caracteristică a celor ce apreciază cu adevărat Regatul. Apostolul Pavel, unul dintre cei care urmau să se bucure de gloria Regatului alături de Cristos, a spus: „Consider de fapt că toate lucrurile sunt o pierdere, de dragul valorii incomparabile a cunoştinţei despre Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider ca o grămadă de deşeuri, ca să-l câştig pe Cristos“. — Filipeni 3:8.

13. Cum şi-a demonstrat iubirea pentru Regat un bărbat din Cehia?

¹³ În mod asemănător, mulţi oameni din zilele noastre sunt dispuşi să facă schimbări majore în viaţă pentru a beneficia de binecuvântările Regatului. Aşa au stat lucrurile şi în cazul directorului unei şcoli din Republica Cehă. În octombrie 2003, acestui bărbat în vârstă de 60 de ani i-a căzut în mână cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, un auxiliar de studiere a Bibliei. După ce a citit-o, a luat imediat legătura cu Martorii lui Iehova din zona sa solicitând un studiu biblic. El a făcut progrese spirituale frumoase şi, în scurt timp, a început să asiste la toate întrunirile. Dar ce s-a întâmplat cu planurile lui de a candida ca primar şi de a se înscrie ulterior în cursa electorală pentru un fotoliu de senator? El a decis să intre într-o altă cursă — cursa pentru viaţă, în calitate de proclamator al Regatului. Iată ce spune el: „Am reuşit să distribui o mulţime de publicaţii biblice elevilor mei“. El şi-a simbolizat dedicarea la Iehova prin botez la un congres din iulie 2004.

14. a) La ce i-a îndemnat vestea bună despre Regat pe milioane de oameni? b) Ce întrebări care îndeamnă la meditare ne-am putea pune fiecare dintre noi?

¹⁴ Milioane de oameni din lumea întreagă au reacţionat în mod asemănător la vestea bună despre Regat. Ei au ieşit din lumea nelegiuită, s-au dezbrăcat de vechea personalitate, au renunţat la vechile prietenii şi la obiectivele lumeşti (Ioan 15:19; Efeseni 4:22–24; Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15–17). De ce au făcut toate acestea? Deoarece consideră binecuvântările Regatului lui Dumnezeu mult mai de preţ decât tot ceea ce ar putea oferi sistemul de lucruri actual. Ai şi tu aceleaşi sentimente faţă de vestea bună despre Regat? Te motivează ea să faci schimbările necesare pentru a-ţi aduce modul de viaţă, valorile şi obiectivele în armonie cu ceea ce aşteaptă Iehova de la noi? Dacă vei proceda astfel, te vei bucura de bogate binecuvântări, atât acum, cât şi în viitor.

Secerişul se apropie de sfârşit

15. Potrivit profeţiilor, ce va face poporul lui Dumnezeu în zilele din urmă?

¹⁵ Psalmistul a scris: „Poporul Tău se va oferi de bunăvoie în ziua strângerii forţelor tale armate“. Printre cei care s-au oferit de bunăvoie se numără şi ‘armata de tineri ca picăturile de rouă’ şi „o mare armată“ de ‘femei care aduc veşti bune’ (Psalmii 68:11; 110:3, NW). Ce rezultate se înregistrează în aceste ultime zile datorită sârguinţei şi spiritului de sacrificiu ale slujitorilor lui Iehova — bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni?

16. Daţi un exemplu care arată ce eforturi depun slujitorii lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Regat.

¹⁶ O pionieră din India se întreba adesea cum ar putea fi ajutaţi cei peste 2 milioane de surzi din ţara ei să afle despre binecuvântările Regatului (Isaia 35:5). Ea s-a hotărât să se înscrie în Bangalore la un curs intensiv de învăţare a limbajului semnelor. Aici a putut să le vorbească multor oameni cu deficienţe auditive despre speranţa referitoare la Regat şi s-au format câteva grupuri de studiere a Bibliei. După câteva săptămâni, peste 12 persoane din aceste grupuri au început să asiste la întrunirile de la Sala Regatului. Mai târziu, la o petrecere de nuntă, pioniera a făcut cunoştinţă cu un tânăr surd din Calcutta care avea multe întrebări şi care dorea cu sinceritate să cunoască mai multe despre Iehova. Însă exista o problemă. Tânărul trebuia să se întoarcă la Calcutta, la 1 600 km distanţă, pentru a se înscrie la facultate, iar acolo nu exista nici un Martor care să cunoască limbajul semnelor. Cu mari eforturi, el l-a convins pe tatăl său să-i dea voie să urmeze cursurile unei facultăţi din Bangalore ca să-şi poată continua studiul biblic. A făcut progrese spirituale frumoase şi, după aproximativ un an, şi-a dedicat viaţa lui Iehova. La rândul său, el a studiat Biblia cu mai mulţi surzi, inclusiv cu un prieten din copilărie. În prezent, Filiala din India a luat măsuri ca unii pionieri să înveţe limbajul semnelor pentru a ajuta în acest teritoriu.

17. Menţionaţi un aspect pe care îl consideraţi încurajator în raportul de serviciu pentru anul 2004 (vezi paginile 19–22).

¹⁷ De la pagina 19 până la pagina 22 veţi găsi raportul mondial al activităţii Martorilor lui Iehova pentru anul de serviciu 2004. Faceţi-vă puţin timp să-l analizaţi şi observaţi ce dovezi există că slujitorii lui Iehova de pe tot globul se concentrează în prezent asupra căutării ‘perlei de mare valoare’.

‘Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul’

18. Ce informaţii nu a inclus Isus în parabola despre negustorul voiajor, şi de ce?

¹⁸ Revenind la parabola lui Isus despre negustorul voiajor, observăm că Isus nu a spus nimic despre cum urma negustorul să-şi câştige existenţa după ce vânduse tot ce avea. Unii s-ar putea întreba: Cum putea negustorul să-şi asigure hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul din moment ce nu mai avea nimic pus deoparte? La ce îi mai folosea acum perla aceea preţioasă? Acestea sunt întrebări logice din punct de vedere carnal. Dar nu şi-a îndemnat Isus discipolii ‘să continue să caute mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri le vor fi adăugate’ (Matei 6:31–33)? Ideea principală a parabolei pe care am analizat-o este necesitatea de a demonstra o devoţiune deplină faţă de Dumnezeu şi zel pentru Regat. Ce lecţie importantă pentru noi se desprinde din această relatare?

19. Ce lecţie importantă putem învăţa din parabola lui Isus despre perla de mare valoare?

¹⁹ Indiferent că am aflat recent minunata veste bună sau că de zeci de ani ‘căutăm Regatul’ şi le vorbim altora despre binecuvântările lui, trebuie să continuăm să facem din Regat principala noastră preocupare şi centrul atenţiei noastre. Trăim timpuri grele, însă avem motive întemeiate să credem că ceea ce căutăm este real şi de o valoare inegalabilă — ca şi perla găsită de negustor. Evenimentele mondiale şi profeţiile biblice împlinite sunt dovezi convingătoare că trăim la ‘încheierea sistemului de lucruri’ (Matei 24:3). Prin urmare, asemenea negustorului voiajor, să demonstrăm din toată inima zel pentru Regatul lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de privilegiul de a proclama vestea bună. — Psalmul 9:1, 2.