CAPITOLUL 1
„Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini”
IDEEA PRINCIPALĂ: De ce trebuie restabilită închinarea curată
1, 2. De ce se află Isus în anul 29 e.n. în pustiul Iudeei și ce i se întâmplă acolo? (Vezi imaginea de la începutul capitolului.)
ESTE toamna anului 29 e.n., iar Isus se află în pustiul Iudeei, la nord de Marea Moartă. A fost condus aici de spiritul sfânt după botezul și ungerea sa. În acest ținut stâncos și arid, brăzdat de văi adânci, Isus a petrecut 40 de zile postind, rugându-se și meditând în liniște. Probabil că în acest timp Iehova a comunicat cu Fiul său, pregătindu-l pentru ceea ce îi stă în față.
2 Acum, când Isus este slăbit din cauza foamei, Satan vine la el. Ceea ce se întâmplă în continuare aduce în atenție o chestiune de importanță capitală care îi vizează pe toți cei ce iubesc închinarea curată, inclusiv pe tine.
„Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu . . .”
3, 4. a) Cu ce cuvinte și-a început Satan primele două ispite și ce îndoieli a vrut, probabil, să semene în mintea lui Isus? b) Cum folosește Satan în prezent aceleași tactici?
3 Citește Matei 4:1-7. Satan și-a început primele două ispite în mod subtil, prin cuvintele: „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu”. A avut Satan îndoieli că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Nicidecum. Acest fiu îngeresc decăzut știa foarte bine că Isus este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. (Col. 1:15) De asemenea, el știa ce a declarat Iehova din cer la botezul lui Isus: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat”. (Mat. 3:17) Satan voia, probabil, să semene îndoieli în mintea lui Isus: Era Tatăl său demn de încredere și se îngrijea cu adevărat de el? Prin prima ispită – aceea de a preface pietrele în pâini – , Satan a întrebat de fapt: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, atunci de ce Tatăl tău nu te hrănește în acest pustiu?”. Prin a doua ispită – aceea de a se arunca de pe parapetul templului – , Satan a insinuat: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu, dar chiar ești sigur că Tatăl tău te va ocroti?”.
4 Satan folosește aceleași tactici și în prezent. (2 Cor. 2:11) Ispititorul așteaptă până când închinătorii adevărați sunt slăbiți sau descurajați și atunci atacă, adesea în mod subtil. (2 Cor. 11:14) El încearcă să ne inoculeze ideea că Iehova nu ne-ar putea iubi sau aproba niciodată. În plus, el încearcă să ne facă să credem că Iehova nu este demn de încredere, că nu va face ce a promis în Cuvântul său. Dar acestea nu sunt decât niște minciuni sfruntate. (Ioan 8:44) Cum le putem respinge?
5. Cum a reacționat Isus la primele două ispite?
5 Să vedem cum a reacționat Isus la primele două ispite. Isus nu se îndoia câtuși de puțin că Tatăl său îl iubea; de asemenea, avea încredere deplină în El. Fără să ezite, Isus l-a respins pe Satan citând din Cuvântul inspirat al Tatălui său. În mod cât se poate de potrivit, el a citat versete care conțin numele divin, Iehova. (Deut. 6:16; 8:3) De fapt, nu exista modalitate mai bună prin care Fiul lui Dumnezeu putea să arate că se încredea în Tatăl său. Acest nume unic este o garanție că Iehova își va duce la îndeplinire toate promisiunile.a
6, 7. Cum putem să ne împotrivim atacurilor subtile ale lui Satan?
6 Și noi ne putem împotrivi atacurilor subtile ale lui Satan bazându-ne pe Cuvântul lui Iehova și meditând la semnificația numelui divin. Dacă aplicăm la noi înșine ceea ce spun Scripturile despre iubirea și grija lui Iehova față de închinătorii săi, inclusiv față de cei descurajați, putem respinge minciuna lui Satan potrivit căreia Iehova nu ne-ar putea iubi sau aproba niciodată. (Ps. 34:18; 1 Pet. 5:8) Iar dacă ne amintim că Iehova acționează întotdeauna în armonie cu semnificația numelui său, nu vom avea nicio îndoială că Împlinitorul promisiunilor este demn de toată încrederea. (Prov. 3:5, 6)
7 Dar care este obiectivul principal al lui Satan? Ce vrea el, de fapt, de la noi? Răspunsul reiese clar din a treia ispită.
„Dacă vei îngenunchea și te vei închina o dată înaintea mea”
8. Cum a dezvăluit Satan prin a treia ispită ce voia de fapt?
8 Citește Matei 4:8-11. Când a venit cu a treia ispită, Satan a renunțat la orice subtilitate și și-a dezvăluit clar intențiile. El i-a arătat lui Isus (probabil într-o viziune) „toate regatele lumii și gloria lor”, fără să-i arate însă și părțile lor întunecate. Apoi i-a spus: „Toate aceste lucruri ți le voi da ție dacă vei îngenunchea și te vei închina o dată înaintea mea”.b Închinare – iată ce voia, de fapt, Satan! Ispititorul voia ca Isus să-și renege Tatăl și să-l recunoască pe el drept dumnezeu al său. Satan i-a prezentat lui Isus ceea ce părea a fi o cale ușoară. El a sugerat că Isus ar fi putut avea toată puterea și bogăția națiunilor și n-ar fi fost nevoit să sufere – nici vorbă de coroană de spini, de biciuire sau de stâlp de tortură! Ceea ce-i oferea era real, nu era o iluzie. Isus nu a contestat autoritatea lui Satan asupra guvernelor lumii. (Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19) Cu siguranță, Satan ar fi dat orice ca să-l determine pe Isus să renunțe la închinarea curată adusă Tatălui său.
9. a) Ce vrea Satan de la închinătorii adevărați și cum încearcă el să ne ispitească? b) Ce presupune închinarea noastră? (Vezi chenarul „Ce este închinarea?”.)
9 Și în prezent, Satan vrea să-i aducem lui închinare, fie direct, fie indirect. Întrucât este „dumnezeul acestui sistem”, lui îi aduc, de fapt, închinare toți membrii religiilor false ale Babilonului cel Mare. (2 Cor. 4:4) Dar el nu se mulțumește cu miliardele lui de închinători, ci vrea să-i determine și pe închinătorii adevărați să acționeze contrar voinței lui Dumnezeu. El încearcă să ne ademenească să căutăm bogăție și putere în lumea condusă de el în loc să ducem un mod de viață creștin, care ar putea presupune să suferim „pentru dreptate”. (1 Pet. 3:14) Dacă am ceda ispitei de a renunța la închinarea curată și am ajunge să facem parte din lumea lui Satan, ar fi ca și cum am îngenunchea și ne-am închina lui, făcându-l dumnezeul nostru. Cum ne putem împotrivi acestei ispite?
10. Cum a reacționat Isus la a treia ispită și de ce?
10 Să vedem cum a reacționat Isus la a treia ispită. Dovedindu-și loialitatea absolută față de Iehova, el l-a respins imediat pe Ispititor spunând: „Pleacă, Satan!”. Apoi, la fel ca în cazul primelor două ispite, a citat un verset din Deuteronomul care conține numele divin: „Este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai lui să-i aduci un serviciu sacru»”. (Mat. 4:10; Deut. 6:13) Isus s-a împotrivit astfel tentației de a alege o viață ușoară, fără suferințe și de a avea o poziție importantă, dar efemeră, în această lume. El a recunoscut că doar Tatăl său merită să primească închinare și că a se închina fie și numai „o dată” lui Satan ar fi însemnat că i se supune. Isus a refuzat cu fermitate să-l facă pe Ispititor dumnezeul său. Fiind respins categoric, „Diavolul a plecat de la el”.c
11. Cum ne putem împotrivi lui Satan și ispitelor sale?
11 Și noi ne putem împotrivi lui Satan și ispitelor lumii sale rele, întrucât, la fel ca Isus, avem capacitatea de a alege. Iehova ne-a oferit darul prețios al liberului-arbitru. Astfel, nimeni, nici măcar Ispititorul, această creatură spirituală puternică, nu ne poate constrânge să renunțăm la închinarea curată. Când dăm dovadă de loialitate și ‘ne împotrivim lui Satan tari în credință’, în realitate spunem: „Pleacă, Satan!”. (1 Pet. 5:9) Satan a plecat după ce Isus l-a respins ferm. La fel va fi și în cazul nostru. Biblia ne dă asigurarea: „Împotriviți-vă Diavolului, și el va fugi de la voi”. (Iac. 4:7)
Dușmanul închinării curate
12. Cum a arătat Satan în Eden că este dușmanul închinării curate?
12 Ultima ispită a dovedit o dată în plus că Satan este cel mai mare dușman al închinării curate. El și-a arătat prima dată ura față de închinarea la Iehova cu mii de ani în urmă, în grădina Edenului. Amăgind-o pe Eva, care, la rândul ei, l-a convins pe Adam să încalce porunca lui Iehova, Satan i-a adus pe amândoi sub conducerea și controlul său. (Citește Geneza 3:1-5.) (2 Cor. 11:3; Rev. 12:9) De fapt, el a devenit dumnezeul lor, iar ei au devenit închinătorii lui, chiar dacă nu cunoșteau, probabil, adevărata identitate a celui care îi înșela. Provocând răzvrătirea din Eden, Satan nu numai că a contestat suveranitatea lui Iehova, sau dreptul său de a guverna, dar a și lansat un atac împotriva închinării curate. De ce spunem acest lucru?
13. În ce sens controversa privitoare la suveranitate are strânsă legătură cu închinarea curată?
13 Controversa privitoare la suveranitate are strânsă legătură cu închinarea curată. Doar adevăratul Suveran, Cel care ‘a creat toate lucrurile’, merită să primească închinare. (Rev. 4:11) Când i-a creat pe Adam și pe Eva și i-a pus în grădina Edenului, Iehova a avut drept scop ca, în cele din urmă, întregul pământ să fie plin de oameni perfecți care aveau să-i aducă de bunăvoie închinare – închinare curată din inimi curate. (Gen. 1:28) Satan a contestat suveranitatea lui Iehova întrucât a râvnit ceea ce îi aparține de drept doar Domnului Suveran Iehova, și anume închinarea. (Iac. 1:14, 15)
14. A avut succes atacul lui Satan împotriva închinării curate? Explicați.
14 A avut succes atacul lui Satan împotriva închinării curate? Satan a reușit să-i îndepărteze pe Adam și pe Eva de Dumnezeu. De atunci, el poartă război împotriva închinării curate, încercând să-i îndepărteze pe cât mai mulți oameni de Iehova Dumnezeu. În perioada precreștină, Satan a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i ispitească pe închinătorii lui Iehova. Iar în secolul I e.n. a făcut să apară apostazia, care a corupt congregația creștină, astfel că în cele din urmă închinarea curată părea că dispăruse. (Mat. 13:24-30, 36-43; Fap. 20:29, 30) În secolul al II-lea e.n., pentru închinătorii adevărați a început o lungă perioadă de captivitate spirituală în Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. Dar Satan nu a reușit să zădărnicească scopul lui Dumnezeu referitor la închinarea curată. Nimic nu-l poate împiedica pe Dumnezeu să-și ducă la îndeplinire scopul. (Is. 46:10; 55:8-11) Este implicat numele său, iar el acționează întotdeauna în armonie cu semnificația numelui său. Iehova își împlinește în mod categoric scopul!
Apărătorul închinării curate
15. Ce măsuri a luat Iehova în Eden pentru a-i pedepsi pe răzvrătiți și pentru a se asigura că scopul său avea să se împlinească?
15 În Eden, Iehova a luat imediat măsuri pentru a-i pedepsi pe răzvrătiți și pentru a se asigura că scopul său avea să se împlinească. (Citește Geneza 3:14-19.) În timp ce Adam și Eva erau încă în grădină, Iehova a pronunțat sentința împotriva celor trei răzvrătiți în ordinea în care păcătuiseră, mai întâi împotriva lui Satan, apoi a Evei și în final a lui Adam. Adresându-i-se lui Satan, cel care acționase din umbră, Iehova a prezis venirea unei ‘descendențe’ care avea să anuleze efectele răzvrătirii. „Descendența” promisă avea să joace un rol esențial în realizarea scopului lui Iehova referitor la închinarea curată.
16. Cum a continuat Iehova să acționeze în vederea împlinirii scopului său după răzvrătirea din Eden?
16 După răzvrătirea din Eden, Iehova a continuat să acționeze în vederea împlinirii scopului său. El a luat măsuri pentru ca oamenii imperfecți să-i aducă închinare în modul aprobat de el, așa cum vom vedea în capitolul următor. (Evr. 11:4–12:1) De asemenea, el i-a inspirat pe unii scriitori ai Bibliei, printre care Isaia, Ieremia și Ezechiel, să consemneze profeții impresionante despre restabilirea închinării curate. Restabilirea închinării este o temă importantă a Bibliei. Toate aceste profeții aveau să fie împlinite de către ‘descendența’ promisă, a cărei parte principală este Isus Cristos. (Gal. 3:16) Isus este Apărătorul închinării curate, fapt clar dovedit de modul în care a răspuns la a treia ispită. Da, Isus este cel pe care Iehova l-a ales ca să împlinească profețiile de restabilire. (2 Cor. 1:20; Rev. 19:10) El avea să elibereze poporul lui Dumnezeu din captivitatea spirituală și să restabilească închinarea curată, redându-i locul care i se cuvine.
Ce vei face?
17. De ce prețuim nespus de mult profețiile biblice de restabilire?
17 Examinarea profețiilor biblice de restabilire este captivantă și ne întărește credința. Prețuim nespus de mult aceste profeții deoarece așteptăm cu nerăbdare timpul când toate ființele din cer și de pe pământ îi vor aduce în unitate o închinare curată Domnului Suveran Iehova. Aceste profeții ne dau totodată speranță, întrucât conțin unele dintre cele mai încurajatoare promisiuni din Biblie. Cu siguranță, toți așteptăm cu ardoare să vedem împlinirea promisiunilor lui Iehova, cum ar fi învierea celor dragi ai noștri care au murit, transformarea întregului pământ în paradis, sănătate perfectă și viață fără sfârșit. (Is. 33:24; 35:5, 6; Rev. 20:12, 13; 21:3, 4)
18. Ce vom examina în această publicație?
18 În această publicație, vom examina profețiile impresionante din cartea biblică Ezechiel. Multe dintre aceste profeții se concentrează asupra restabilirii închinării curate. Vom analiza ce legătură există între profețiile lui Ezechiel și alte profeții, cum se vor împlini ele prin Cristos și cum ne vizează pe noi. (Vezi chenarul „Prezentare generală a cărții Ezechiel”.)
19. Ce ești hotărât să faci și de ce?
19 În anul 29 e.n., în pustiul Iudeei, Satan nu a reușit să-l facă pe Isus să renunțe la închinarea curată. Dar ce se poate spune despre noi? Satan este mai hotărât ca oricând să ne îndepărteze de închinarea adevărată. (Rev. 12:12, 17) Această publicație ne va ajuta să ne întărim hotărârea de a ne împotrivi Ispititorului. Prin tot ce spunem și facem, să arătăm că suntem întru totul de acord cu ceea ce a spus Isus: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini”! Astfel, vom avea perspectiva de a vedea scopul glorios al lui Iehova, în sfârșit, realizat: toți cei din cer și de pe pământ îi vor da lui Iehova în unitate ceea ce doar el merită – închinare curată din inimi curate!
a În opinia unor erudiți, numele „Iehova” înseamnă „El face să devină”. Această semnificație se potrivește foarte bine cu rolul lui Iehova de Creator și de Împlinitor al scopurilor sale.
b Referitor la aceste cuvinte ale lui Satan, într-o lucrare biblică de referință se spune: „La fel ca în cazul primului test, pe care Adam și Eva nu l-au trecut . . . , este vorba despre o alegere între voința lui Satan și voința lui Dumnezeu, ceea ce presupune a-i aduce închinare fie unuia, fie celuilalt. Într-adevăr, Satan se dă drept dumnezeu, încercând să ia locul singurului Dumnezeu”.
c Evanghelia lui Luca și evanghelia lui Matei nu prezintă ispitele în aceeași ordine. Din câte se pare, relatarea lui Matei este cea care le prezintă în ordine cronologică. Să vedem trei motive pentru care afirmăm aceasta: 1) Matei introduce a doua ispită folosind termenul „apoi”, ceea ce sugerează că aceasta a urmat după prima ispită. 2) Pare logic ca după cele două ispite subtile – fiecare începând prin cuvintele „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu” – să urmeze ispita directă de a încălca prima dintre Cele zece porunci. (Ex. 20:2, 3) 3) Este firesc să credem că Isus a spus „Pleacă, Satan!” după cea de-a treia și, totodată, ultima ispită. (Mat. 4:5, 10, 11)