Să nu mai trăim pentru noi înşine

„[Cristos] a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi.“ — 2 CORINTENI 5:15.

 1, 2. Ce poruncă biblică i-a motivat pe continuatorii lui Isus să învingă egoismul?

ERA ULTIMA seară a lui Isus pe pământ. Mai erau câteva ore şi el avea să-şi dea viaţa pentru toţi cei ce urmau să exercite credinţă în el. În acea seară, Isus le-a spus apostolilor săi fideli multe lucruri importante. Printre altele, el le-a dat o poruncă referitoare la o calitate ce avea să slujească drept semn de identificare al continuatorilor săi. Isus a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:34, 35.

² Creştinii adevăraţi trebuie să manifeste o iubire plină de sacrificiu unii faţă de alţii şi să pună necesităţile colaboratorilor în credinţă înaintea propriilor interese. Ei trebuie să meargă până acolo încât să fie dispuşi „să-şi dea sufletul în folosul prietenilor“ lor (Ioan 15:13). Cum au reacţionat primii creştini la această poruncă nouă? În binecunoscuta sa lucrare intitulată Apologeticum, Tertulian, scriitor din secolul al II-lea, a menţionat ce spuneau unii despre creştini: „Priviţi cum se iubesc unii pe alţii şi cum sunt gata chiar să moară unii pentru alţii“.

 3, 4. a) De ce trebuie să ne împotrivim egoismului? b) Ce vom analiza în articolul de faţă?

³ Şi noi trebuie ‘să continuăm să ne purtăm poverile unii altora, şi astfel să împlinim legea Cristosului’ (Galateni 6:2). Însă egoismul este unul dintre cele mai mari obstacole în calea ascultării de legea lui Cristos şi a faptului de ‘a-l iubi pe Iehova Dumnezeul nostru cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine’ (Matei 22:37–39). Din cauza imperfecţiunii, avem tendinţa de a fi egocentrici. În plus, stresul vieţii cotidiene, spiritul de concurenţă de la şcoală sau de la locul de muncă şi lupta pentru câştigarea existenţei amplifică tendinţa înnăscută spre egoism. Da, înclinaţia spre egoism devine tot mai pronunţată. Apostolul Pavel a avertizat: „În vremurile de pe urmă . . . oamenii vor fi egoişti“. — 2 Timotei 3:1, 2, Noul Testament tradus de Emil Pascal.

⁴ Spre sfârşitul ministerului său de pe pământ, Isus le-a prezentat discipolilor, pe baza a trei principii, o metodă de a învinge egoismul. Care este această metodă, şi ce foloase putem avea dacă respectăm instrucţiunile date de Isus?

Un antidot sigur!

 5. Ce le-a dezvăluit Isus discipolilor săi când predica în nordul Galileii, şi de ce au fost ei uluiţi?

⁵ Isus predica în apropierea oraşului Cezareea lui Filip, în nordul Galileii. Zona aceasta liniştită şi pitorească părea să te îmbie mai degrabă la relaxare decât la sacrificiu de sine. Aici însă, Isus a început să le dezvăluie discipolilor săi că el „trebuie să se ducă la Ierusalim şi să sufere multe lucruri din partea bătrânilor şi a preoţilor de seamă şi a scribilor, şi să fie omorât, iar a treia zi să fie sculat din morţi“ (Matei 16:21). Cât de uluiţi trebuie să fi fost discipolii când au auzit aceste cuvinte, având în vedere că ei se aşteptau ca Isus, Conducătorul lor, să-şi întemeieze Regatul pe pământ! — Luca 19:11; Faptele 1:6.

 6. De ce l-a mustrat aspru Isus pe Petru?

⁶ Numaidecât Petru „l-a luat deoparte [pe Isus] şi a început să-l admonesteze, zicând: «Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea deloc soarta aceasta»“. Cum a reacţionat Isus? „Întorcându-se cu spatele, el i-a zis lui Petru: «Treci înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor».“ Ce deosebire între cele două atitudini! Isus a acceptat de bunăvoie misiunea pe care i-a dat-o Dumnezeu: o viaţă de sacrificiu, care, după câteva luni, avea să culmineze cu moartea sa pe un stâlp de tortură. Petru însă pleda pentru o viaţă tihnită. „Fii bun cu tine însuţi“, i-a spus el. Deşi Petru era, fără îndoială, bine intenţionat, Isus l-a mustrat deoarece, în acel moment, Petru s-a lăsat influenţat de Satan. Petru ‘nu a avut gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor’. — Matei 16:22, 23.

 7. Potrivit textului din Matei 16:24, ce i-a îndemnat Isus pe continuatorii lui să facă?

⁷ Şi în prezent auzim păreri asemănătoare celei a lui Petru. Lumea îi îndeamnă adesea pe oameni „să fie buni cu ei înşişi“ sau „să aleagă cea mai uşoară cale“. Însă Isus a recomandat o atitudine mintală complet diferită de cea a lumii. El le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“ (Matei 16:24). Potrivit unei lucrări de referinţă, „prin aceste cuvinte Isus nu le adresa o invitaţie oamenilor care nu erau încă discipoli, ci îi îndemna pe cei care răspunseseră deja la chemarea sa să mediteze la ce însemna să fii discipol“ (The New Interpreter’s Bible). Cele trei principii prezentate de Isus şi consemnate în versetul sus-amintit trebuie urmate de discipoli. Să le analizăm pe rând.

 8. Explicaţi ce înseamnă renegare de sine.

⁸ În primul rând, trebuie să ne renegăm pe noi înşine. Cuvântul grecesc tradus „a se renega“ transmite ideea de a fi dispus să spui nu dorinţelor egoiste sau confortului personal. A ne renega nu înseamnă doar a ne refuza din când în când unele plăceri; nici nu înseamnă să devenim asceţi sau să adoptăm un comportament autodistructiv. Noi ‘nu ne mai aparţinem’, în sensul că îi dăruim de bunăvoie lui Iehova viaţa noastră şi tot ce are legătură cu ea (1 Corinteni 6:19, 20). Nu ne concentrăm în viaţă asupra propriei persoane, ci asupra lui Dumnezeu. A ne renega înseamnă a fi hotărâţi să facem voinţa lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru s-ar putea să nu coincidă cu ceea i-ar plăcea omului imperfect să facă. Noi arătăm că îi suntem devotaţi fără rezerve lui Iehova când ne dedicăm lui şi ne botezăm. Apoi ne străduim să rămânem fideli dedicării noastre pentru tot restul vieţii.

 9. a) Ce reprezenta stâlpul de tortură când Isus a fost pe pământ? b) În ce sens ne luăm noi stâlpul de tortură?

⁹ În al doilea rând, trebuie să ne luăm stâlpul de tortură. În secolul I, stâlpul de tortură reprezenta suferinţă, ruşine şi moarte. De regulă, numai criminalii erau executaţi pe un stâlp de tortură sau numai cadavrele lor erau atârnate pe stâlp. Prin această expresie Isus a arătat că, întrucât nu face parte din lume, creştinul trebuie să fie pregătit să accepte persecuţia, batjocura şi chiar moartea (Ioan 15:18–20). Normele noastre creştine ne deosebesc de lume şi, prin urmare, unii ar putea ‘vorbi injurios despre noi’ (1 Petru 4:4). Lucrul acesta se poate întâmpla la şcoală, la locul de muncă şi chiar în familie (Luca 9:23). Însă noi suntem dispuşi să suportăm dispreţul lumii deoarece nu mai trăim pentru noi înşine. Isus a spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea. Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece recompensa voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11, 12). Da, ceea ce contează cel mai mult este să fim aprobaţi de Dumnezeu!

10. Ce înseamnă a-l urma pe Isus încontinuu?

¹⁰ În al treilea rând, Isus Cristos a spus că trebuie să-l urmăm încontinuu. Potrivit unei lucrări de referinţă, cuvântul grecesc tradus „a urma“ înseamnă a însoţi, adică „a merge în aceeaşi direcţie“ (An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. Vine). Iată ce citim în 1 Ioan 2:6: „Cel care spune că rămâne în comuniune cu [Dumnezeu] are obligaţia şi de a continua să umble aşa cum a umblat acela [Cristos]“. Cum a umblat Isus? Iubirea lui faţă de Tatăl său ceresc şi faţă de discipoli nu i-a îngăduit să fie egoist. „Cristosul nu şi-a plăcut lui însuşi“, a scris Pavel (Romani 15:3). Chiar şi atunci când era obosit sau flămând, Isus a pus necesităţile altora înaintea propriilor necesităţi (Marcu 6:31–34). De asemenea, Isus a depus eforturi asidue în lucrarea de predicare şi de predare a Regatului. N-ar trebui să-l imităm îndeplinindu-ne cu zel misiunea de ‘a face discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, învăţându-i să respecte tot ce a poruncit Isus’ (Matei 28:19, 20)? Da, în toate aspectele vieţii, Cristos ne-a lăsat un model, iar noi trebuie ‘să urmăm îndeaproape paşii lui’. — 1 Petru 2:21.

11. De ce este important să ne renegăm, să ne luăm stâlpul de tortură şi să-l urmăm încontinuu pe Isus Cristos?

¹¹ Este esenţial să ne renegăm, să ne luăm stâlpul de tortură şi să-l urmăm încontinuu pe Cel care este modelul nostru. Procedând astfel, vom neutraliza egoismul — acest mare obstacol în calea manifestării iubirii pline de sacrificiu. Mai mult decât atât, Isus a spus: „Cine vrea să-şi salveze sufletul îl va pierde; dar cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi. Fiindcă ce folos va avea un om dacă va câştiga întreaga lume, dar îşi va pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?“ — Matei 16:25, 26.

Nu putem sluji la doi stăpâni

12, 13. a) Ce dorea să ştie tânărul conducător care l-a abordat pe Isus? b) Ce l-a sfătuit Isus pe acel tânăr, şi de ce?

¹² La câteva luni după ce Isus le-a vorbit discipolilor despre importanţa faptului de a se renega pe ei înşişi, un conducător tânăr şi bogat a venit la Isus şi l-a întrebat: „Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac pentru a obţine viaţă veşnică?“ Isus i-a răspuns că trebuie ‘să respecte poruncile încontinuu’ şi apoi a citat câteva dintre ele. „Am păzit toate acestea“, a spus tânărul. Se pare că acest bărbat era sincer şi făcuse tot ce i-a stat în putinţă ca să respecte poruncile Legii. „Ce-mi mai lipseşte?“, a întrebat apoi tânărul. Ca răspuns, Isus i-a făcut o invitaţie unică: „Dacă vrei să fii perfect [complet, New American Standard Bible], du-te şi vinde-ţi bunurile şi dă săracilor, şi vei avea o comoară în cer, şi vino să fii continuatorul meu“. — Matei 19:16–21.

¹³ Isus a considerat că, dacă voia să-i slujească lui Iehova din tot sufletul, tânărul trebuia să renunţe la principalul lucru care îl împiedica să realizeze acest obiectiv, adică la bogăţiile sale. Un adevărat discipol al lui Cristos nu poate sluji la doi stăpâni. Nu poate ‘sluji ca sclav lui Dumnezeu şi Bogăţiei’ (Matei 6:24). El trebuie să aibă ‘un ochi simplu’, focalizat asupra lucrurilor spirituale (Matei 6:22). A renunţa la propriile bunuri şi a le da săracilor este o manifestare a spiritului de sacrificiu. În schimbul acestui sacrificiu material, Isus i-a oferit tânărului conducător extraordinarul privilegiu de a-şi strânge o comoară în cer — o comoară care avea să însemne viaţă veşnică pentru el şi perspectiva de a domni cu Cristos în cer. Însă tânărul nu era dispus să se renege. El „a plecat mâhnit, căci deţinea multe proprietăţi“ (Matei 19:22). Însă alţi oameni, care l-au urmat pe Isus, au acţionat cu totul altfel.

14. Cum au reacţionat patru pescari la invitaţia lui Isus de a-l urma?

¹⁴ Cu aproximativ 2 ani mai înainte, Isus le adresase o invitaţie asemănătoare la patru pescari: Petru, Andrei, Iacov şi Ioan. Doi dintre ei pescuiau în acel moment, iar ceilalţi doi îşi reparau mrejele. Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni“. În cele din urmă, toţi patru au renunţat la meseria lor şi l-au urmat pe Isus pentru tot restul vieţii. — Matei 4:18–22.

15. Ce sacrificii a făcut o Martoră a lui Iehova pentru a-l urma pe Isus?

¹⁵ Mulţi creştini de azi au imitat exemplul celor patru pescari, nu pe cel al tânărului conducător bogat. Ei au sacrificat bogăţii şi oportunităţi în această lume pentru a-i sluji lui Iehova. Iată ce spune Debora: „Când aveam 22 de ani, a trebuit să iau o decizie foarte importantă. Studiam Biblia de 6 luni şi doream să-mi dedic viaţa lui Iehova, dar familia mi se împotrivea cu înverşunare. Părinţii mei erau multimilionari şi considerau că, dacă deveneam Martoră, i-aş fi făcut de râs. Mi-au dat 24 de ore ca să aleg între o viaţă în lux şi adevărul biblic. Ei mi-au spus că, dacă nu voi întrerupe orice legătură cu Martorii, mă vor dezmoşteni. Iehova m-a ajutat să iau decizia corectă şi mi-a dat puterea de a acţiona în consecinţă. De 42 de ani sunt în serviciul cu timp integral şi nu regret deloc decizia pe care am luat-o. Întorcând spatele unei vieţi egoiste, axate pe plăceri, am scăpat de sentimentul de gol interior şi de nefericirea pe care le observ la membrii familiei mele. Împreună cu soţul meu, am ajutat peste 100 de oameni să înveţe adevărul. Pentru mine, aceşti copii spirituali sunt mult mai preţioşi decât orice comoară materială“. Milioane de Martori ai lui Iehova împărtăşesc aceleaşi sentimente. Dar tu?

16. Cum putem arăta că nu mai trăim pentru noi înşine?

¹⁶ Dorinţa de a nu mai trăi pentru ei înşişi i-a îndemnat pe mii de Martori ai lui Iehova să slujească în calitate de pionieri, sau proclamatori cu timp integral ai Regatului. Alţii, cărora situaţia nu le permite să participe cu timp integral la predicare, cultivă spiritul de pionierat şi susţin lucrarea de predicare a Regatului atât cât le stă în putinţă. Părinţii manifestă un spirit asemănător când petrec mult timp şi sacrifică interese personale pentru a-şi instrui copiii pe plan spiritual. Într-un fel sau altul, cu toţii putem arăta că interesele Regatului ocupă primul loc în viaţa noastră. — Matei 6:33.

A cui iubire ne obligă?

17. Ce anume ne motivează să facem sacrificii?

¹⁷ A manifesta o iubire plină de sacrificiu nu este cea mai uşoară cale de urmat. Dar să ne gândim la ce anume ne obligă să facem acest lucru. Pavel a scris: „Iubirea pe care o are Cristosul ne obligă, deoarece iată ce am judecat noi: că un singur om a murit pentru toţi; . . . şi el a murit pentru toţi, pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru cel care a murit pentru ei şi a fost sculat din morţi“ (2 Corinteni 5:14, 15). Într-adevăr, iubirea lui Cristos ne obligă să nu mai trăim pentru noi înşine. Ce motivaţie puternică! Din moment ce Cristos a murit pentru noi, nu-i aşa că avem obligaţia morală de a trăi pentru el? Da, recunoştinţa pentru iubirea profundă pe care Dumnezeu şi Cristos ne-au arătat-o ne-a obligat să ne dedicăm viaţa lui Dumnezeu şi să devenim discipoli ai lui Cristos. — Ioan 3:16; 1 Ioan 4:10, 11.

18. De ce merită să urmăm calea sacrificiului de sine?

¹⁸ Merită să nu mai trăim pentru noi înşine? După ce tânărul conducător bogat a refuzat invitaţia lui Cristos şi a plecat, Petru i-a spus lui Isus: „Iată! Noi am lăsat totul şi te-am urmat; ce va fi, de fapt, cu noi?“ (Matei 19:27). Petru şi ceilalţi apostoli se renegaseră cu adevărat. Cum aveau să fie răsplătiţi? Isus le-a vorbit mai întâi despre privilegiul pe care urmau să-l aibă: acela de a domni cu el în cer (Matei 19:28). Cu aceeaşi ocazie, Isus a făcut referire la binecuvântările de care se putea bucura fiecare dintre continuatorii săi. El a spus: „Nimeni nu a lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru vestea bună şi să nu primească însutit acum, în această perioadă de timp . . ., iar în sistemul de lucruri care vine, viaţă veşnică“ (Marcu 10:29, 30). Primim într-adevăr mult mai mult decât am sacrificat. Nu sunt taţii, mamele, fraţii, surorile şi copiii noştri spirituali mult mai valoroşi decât orice lucru la care am renunţat pentru Regat? Cine a avut o viaţă cu adevărat plină de satisfacţii: Petru sau tânărul conducător bogat?

19. a) De ce anume depinde adevărata fericire? b) La ce întrebări vom găsi răspuns în articolul următor?

¹⁹ Prin cuvânt şi faptă, Isus a arătat că fericit este cel ce dă şi slujeşte, nu cel egoist (Matei 20:28; Faptele 20:35). Dacă nu mai trăim pentru noi înşine, ci îl urmăm încontinuu pe Cristos, găsim o mare satisfacţie în viaţă şi avem perspectiva de a trăi etern. Desigur, când ne renegăm, Iehova devine Proprietarul nostru. Devenim astfel sclavi ai lui Dumnezeu. Ce foloase ne aduce acest fel de sclavie? Cum ne influenţează ea deciziile din viaţă? În următorul articol se va răspunde la aceste întrebări.

Vă amintiţi?

• De ce trebuie să luptăm împotriva tendinţelor egoiste?

• Ce înseamnă să ne renegăm, să ne luăm stâlpul de tortură şi să-l urmăm încontinuu pe Isus?

• Ce anume ne motivează să nu mai trăim pentru noi înşine?

• De ce merită să ducem o viaţă de sacrificiu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

„Fii bun cu tine însuţi, Doamne“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Ce l-a împiedicat pe tânărul conducător să-l urmeze pe Isus?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Iubirea îi obligă pe Martorii lui Iehova să proclame cu zel Regatul