8, 9 a) Ce sfat a dat Isus cu privire la cineva care a păcătuit? b) La ce tip de păcat se referea Isus aici?

⁸ Atunci cînd Dumnezeu încă mai trata cu iudeii ca popor al său, Isus a dat unele sfaturi cu privire la cineva care a păcătuit. Discipolii lui Isus, ei înşişi iudei, urmau să înţeleagă aceste sfaturi în lumina situaţiei existente în comunitatea iudaică. Dar şi noi putem trage, tot la fel, foloase din ele, căci sfaturile pe care le-a dat Isus aveau să fie aplicabile mai tîrziu, atunci cînd Dumnezeu avea să întemeieze adunarea creştină (Mat. 21:43). Isus a început astfel: „Cînd fratele tău săvîrşeşte un păcat, du-te şi dezvăluie-i greşeala numai între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai cîştigat pe fratele tău”. — Mat. 18:15.

⁹ Este evident că Isus nu vorbea aice despre un „păcat” în sensul unei oarecare mici ofense personale, de felul aceleia despre care citim în Filipeni 4:23, (Vezi şi Prov. 12:18). Dimpotrivă, se pare că el avea în minte păcate cum sînt înşelăciunea sau calomnia, păcate suficient de grave pentru ca ele să atragă excluderea din adunare a celui care le săvîrşeştea. Dacă cel împotriva căruia s-a săvîrşit păcatul putea aplana lucrurile printr-o abordare personală a păcătosului, el îl ,cîştiga pe fratele său’; cînd acesta dădea dovadă de o căinţă sinceră şi încerca să repare răul făcut, nu mai existe nici o nevoie la lucrurile să fie împinse mai departe.