10. Potrivit textului din Matei 18:15-17, cum trebuiau rezolvate problemele grave?

¹⁰ Isus a lăsat să se înţeleagă că în congregaţie avea să existe o astfel de organizare. Să ne amintim, de pildă, textul din Matei 18:15-17, unde el a arătat că între doi creştini ar putea apărea o problemă, când unul păcătuieşte în vreun fel împotriva celuilalt. Cel păgubit trebuia să meargă la celălalt şi ‘să-i dezvăluie greşeala’, să aibă o discuţie între patru ochi. Dacă problema nu se rezolva, se putea apela la ajutorul altora, unul sau doi care cunoşteau situaţia. Ce trebuia făcut dacă problema rămânea nerezolvată? Isus a spus: „Dacă nu ascultă de ei, vorbeşte cu congregaţia. Dacă nu ascultă nici de congregaţie, să fie pentru tine ca un om al naţiunilor şi ca un încasator de impozite“. Când Isus a spus acest lucru, evreii încă erau „congregaţia lui Dumnezeu“; prin urmare, cuvintele sale li s-au aplicat iniţial lor.a Însă, după înfiinţarea congregaţiei creştine, porunca lui Isus avea să se aplice în cadrul ei. Aceasta este o altă dovadă că poporul lui Dumnezeu avea să fie organizat în congregaţii pentru zidirea şi îndrumarea fiecărui creştin.

11. Ce rol aveau bătrânii în rezolvarea problemelor?

¹¹ Cum e şi firesc, bătrânii, sau supraveghetorii, aveau să reprezinte congregaţia locală când trebuiau rezolvate probleme ori soluţionate cazurile în care cineva comitea un păcat. Acest lucru era în armonie cu cerinţele pe care trebuiau să le întrunească bătrânii, menţionate în Tit 1:9. Este adevărat, bătrânii locali erau oameni imperfecţi. Aşa era şi Tit, trimis de Pavel la congregaţii ‘ca să îndrepte lucrurile care lăsau de dorit’ (Tit 1:4, 5). Azi, cei care sunt recomandaţi ca bătrâni trebuie să-şi fi demonstrat în timp credinţa şi devoţiunea. Astfel, ceilalţi membri ai congregaţiei vor putea avea încredere în instrucţiunile şi îndrumările oferite prin intermediul lor.