Iertaţi la fel ca Iehova?

„Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre; dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.“ — MATEI 6:14, 15.

 1, 2. De ce fel de Dumnezeu avem nevoie, şi de ce?

„DOMNUL [Iehova, NW] este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de bunătate. El nu ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne răsplăteşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El greşelile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână.“ — Psalmul 103:8–14.

² Concepuţi în păcat şi născuţi cu greşeli, cu imperfecţiuni moştenite care încearcă mereu să facă din noi captivi ai legii păcatului, avem neapărat nevoie de un Dumnezeu care să ‘îşi aducă aminte că suntem ţărână’. La trei sute de ani după ce David îl prezintă pe Iehova atât de frumos în Psalmul 103, un alt scriitor biblic — Mica — l-a lăudat într-un mod foarte asemănător pe acelaşi Dumnezeu pentru faptul că a iertat plin de îndurare păcatele comise odinioară: „Care Dumnezeu se poate compara cu tine, care îndepărtezi greşelile, ierţi delictele, nu nutreşti veşnic mânie, ci îţi face plăcere să manifeşti îndurare? Ai încă o dată milă de noi, calcă în picioare greşelile noastre, aruncă în fundul mării toate păcatele noastre“. — Mica 7:18, 19, The Jerusalem Bible.

 3. Ce înseamnă a ierta?

³ În Scripturile greceşti, cuvântul tradus prin „a ierta“ înseamnă „a lăsa să treacă“. Observaţi că David şi Mica, citaţi mai sus, redau aceeaşi idee folosind un limbaj încântător, ilustrativ. Ca să înţelegem deplin amploarea impresionantă a iertării acordate de Iehova, să trecem în revistă câteva dintre numeroasele ei exemple practice. Primul dintre ele arată că Iehova se poate răzgândi preferând iertarea în locul distrugerii.

Moise intervine, Iehova ascultă

 4. După care demonstraţii ale puterii lui Iehova le era încă teamă israeliţilor să intre în Ţara Promisă?

⁴ Iehova a scos naţiunea lui Israel în siguranţă din Egipt şi a adus-o lângă ţara pe care el i-a promis-o ca patrie, însă israeliţii au refuzat să meargă mai departe, temându-se de canaaniţi, care nu erau decât nişte oameni. După ce israeliţii au văzut cum Iehova i-a eliberat din Egipt prin intermediul a zece plăgi distructive, cum le-a deschis un drum de scăpare prin Mare Roşie, cum a nimicit armata egipteană care îi urmărea, cum a încheiat cu ei, la Muntele Sinai, legământul Legii prin care deveneau naţiunea aleasă a lui Iehova şi cum le-a furnizat în mod miraculos o cantitate zilnică de mană din cer pentru a se hrăni, lor tot le era teamă să intre în Ţara Promisă din cauza unor canaaniţi deşiraţi. — Numeri 14:1–4.

 5. Cum au încercat doi spioni fideli să-i îmbărbăteze pe israeliţi?

⁵ Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, rămânând consternaţi de teama manifestată de ei. Iosua şi Caleb, doi spioni fideli, au încercat să-i îmbărbăteze pe israeliţi, spunându-le: ‘Ţara este o ţară foarte bună, minunată, o ţară în care curge lapte şi miere. Nu vă temeţi. DOMNUL este cu noi!’ În loc să se simtă încurajaţi de aceste cuvinte, israeliţii, răzvrătiţi şi înfricoşaţi, au încercat să-i ucidă cu pietre pe Iosua şi Caleb. — Numeri 14:5–10.

 6, 7. a) Ce a hotărât Iehova să facă atunci când Israelul s-a împotrivit intrării în Ţara Promisă? b) De ce s-a împotrivit Moise sentinţei pronunţate de Iehova împotriva Israelului, şi care a fost rezultatul?

⁶ Iehova s-a mâniat! „Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: «Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui? De aceea, îl voi lovi cu ciumă şi-l voi distruge, dar pe tine te voi face un popor mai mare şi mai puternic decât el.» Şi Moise a zis DOMNULUI: «Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos poporul acesta prin puterea Ta. Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia . . . Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, popoarele care au auzit vorbindu-se despre faima Ta vor zice: „DOMNUL n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!“»“ — Numeri 14:11–16.

⁷ Moise a pledat pentru iertare, de dragul numelui lui Iehova: „«Iartă, Te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici». Şi DOMNUL a zis: «Am iertat, cum ai cerut»“. — Numeri 14:19, 20.

Idolatria lui Manase şi adulterul lui David

 8. Ce fel de comportare a avut regele Manase al lui Iuda?

⁸ Un exemplu remarcabil de iertare acordată de Iehova este cazul lui Manase, fiul bunului rege Ezechia. Manase avea 12 ani când a început să domnească la Ierusalim. El a construit locuri înalte, a ridicat altare pentru baali, a făcut stâlpi sacri, s-a prosternat la stelele cerului, a practicat magia şi vrăjitoria, a făcut din oameni medii spiritiste şi ghicitori, a aşezat în templul lui Iehova o imagine sculptată, şi-a trecut propriii fii prin foc în Valea lui Hinom. „A făcut peste măsură de rău înaintea DOM-NULUI“ şi „a făcut ca Iuda şi locuitorii Ierusalimului să rătăcească şi să facă rău, mai mult decât popoarele pe care DOMNUL le distrusese dinaintea fiilor lui Israel.“ — 2 Cronici 33:1–9.

 9. Cum s-a îmblânzit faţa lui Iehova cu privire la Manase, şi care a fost rezultatul?

⁹ În cele din urmă, Iehova i-a adus pe asirieni împotriva lui Iuda, iar aceştia l-au luat prizonier pe Manase şi l-au dus la Babilon. „Când a fost la strâmtoare, s-a rugat stăruitor DOMNULUI [a îmblânzit faţa lui Iehova, NW], Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui“ (2 Cronici 33:11–13). Manase a îndepărtat apoi dumnezeii străini, idolii şi altarele şi a pus să fie aruncate în afara oraşului. El a început să aducă jertfe pe altarul lui Iehova şi a încurajat pe Iuda să înceapă să-i slujească adevăratului Dumnezeu. Aceasta a fost o dovadă impresionantă a bunăvoinţei lui Iehova de a ierta atunci când umilinţa, rugăciunea şi demersurile făcute pentru corectare produc roade care corespund căinţei. — 2 Cronici 33:15, 16.

10. Cum a încercat David să muşamalizeze păcatul său cu soţia lui Urie?

¹⁰ Păcatul comis de regele David prin adulterul cu soţia lui Urie, hititul, este un fapt bine cunoscut. El nu numai că a comis adulter cu ea, dar, când ea a rămas însărcinată, a şi urzit un plan minuţios pentru a muşamaliza fapta. Regele l-a învoit pe Urie de la război, crezând că acesta se va duce acasă, ca să aibă relaţii sexuale cu soţia sa. Dar, din respect faţă de camarazii săi de pe frontul de luptă, Urie a refuzat. Atunci, David l-a invitat la masă şi l-a îmbătat, dar Urie tot n-a vrut să se culce cu soţia sa. După aceea, regele i-a trimis un mesaj generalului său ca să-l pună pe Urie în prima linie pentru a fi ucis, lucru care s-a şi întâmplat. — 2 Samuel 11:2–25.

11. Ce l-a determinat pe David să se căiască de păcatul său, şi totuşi ce a suportat el?

¹¹ Iehova l-a trimis pe profetul său Natan la David ca să demaşte păcatul regelui. „David i-a zis lui Natan: «Am păcătuit împotriva DOMNULUI!» Şi Natan i-a zis lui David: «DOMNUL a înlăturat păcatul tău, nu vei muri»“ (2 Samuel 12:13). David s-a simţit foarte vinovat de păcatul său şi şi-a exprimat căinţa într-o rugăciune sinceră către Iehova: „Căci Ţie nu-Ţi plac jertfele, altfel Ţi le-aş fi adus; n-ai plăcere de arderile-de-tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:16, 17). Iehova nu a dispreţuit rugăciunea spusă de David dintr-o inimă zdrobită. Totuşi, David a suportat o pedeapsă aspră, în conformitate cu declaraţia lui Iehova privitoare la iertare, declaraţie consemnată în Exodul 34:6, 7: „În nici un caz nu va acorda scutire de pedeapsă“ (NW).

Solomon inaugurează templul

12. Ce a cerut Solomon la inaugurarea templului, şi ce i-a răspuns Iehova?

¹² Când Solomon a terminat construirea templului lui Iehova, iată ce a spus el în rugăciunea de inaugurare: „Ascultă cererile slujitorului Tău şi ale poporului Tău Israel, când se vor ruga, îndreptându-se spre locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!“ Iehova i-a răspuns astfel: „Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu, dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele — îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi îi voi vindeca ţara“. — 2 Cronici 6:21; 7:13, 14.

13. Ce arată Ezechiel 33:13–16 referitor la modul în care Iehova priveşte pe cineva?

¹³ Când Iehova priveşte spre noi, el ne acceptă pentru ceea ce facem acum, nu pentru ceea ce am făcut. Este aşa cum se spune în Ezechiel 33:13–16: „Când zic celui drept că va trăi negreşit, dacă el se încrede în dreptatea lui şi face ce este rău, nici una din faptele lui drepte nu va mai fi amintită, ci el va muri în nedreptăţile pe care le-a făcut. Dimpotrivă, când zic celui rău: «Vei muri negreşit!» şi el se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi drept, dacă cel rău dă înapoi garanţia, întoarce ce a furat, urmează învăţăturile vieţii şi nu face nimic rău, va trăi negreşit şi nu va muri. Nici unul din păcatele pe care le-a făcut nu va fi amintit împotriva lui; a făcut ce este bine şi drept, va trăi negreşit“.

14. Care este trăsătura distinctă a iertării acordate de Iehova?

¹⁴ Iertarea pe care ne-o acordă Iehova Dumnezeu are o trăsătură distinctă pe care creaturilor omeneşti le vine greu să o adauge la iertarea pe care şi-o acordă unii altora, şi anume aceea că el iartă şi uită. Unii vor spune: „Pot să te iert pentru ce-ai făcut, dar nu pot (sau nu vreau) să uit ce-ai făcut“. Spre deosebire de această atitudine, observaţi ce spune Iehova că va face: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“. — Ieremia 31:34.

15. Ce se poate spune despre iertarea acordată de Iehova de-a lungul timpului?

¹⁵ De mii de ani, Iehova îi iartă pe slujitorii săi de pe pământ. El le iartă păcatele de care ei sunt conştienţi, precum şi multe păcate de care nu sunt conştienţi. Îndurarea, îndelunga răbdare şi iertarea sa sunt fără margini. În Isaia 55:7 se spune: „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la DOMNUL, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând [iartă cu largheţe, NW]“.

Iertarea în Scripturile greceşti creştine

16. De ce putem spune că modul de a ierta al lui Isus concordă cu cel al lui Iehova?

¹⁶ Scripturile greceşti creştine abundă în relatări despre iertarea acordată de Dumnezeu. Isus vorbeşte deseori despre ea, arătând că opinia sa concordă cu cea a lui Iehova în această privinţă. Mentalitatea lui Isus provine de la Iehova; Isus îl reflectă pe Iehova, el este reprezentarea exactă a însăşi fiinţei lui Iehova; a-l vedea pe el înseamnă a-l vedea pe Iehova. — Ioan 12:45–50; 14:9; Evrei 1:3.

17. Cum a ilustrat Isus faptul că Iehova iartă „cu largheţe“?

¹⁷ Faptul că Iehova iartă cu largheţe reiese dintr-una din ilustrările lui Isus, şi anume cea referitoare la un rege care i-a iertat unui sclav o datorie de 10 000 de talanţi (aproximativ 54 450 000 000 de lei). Dar când sclavul acela nu a vrut să-i ierte unui tovarăş de sclavie o datorie de o sută de dinari (circa 99 000 de lei), regele s-a înfuriat. „«Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de cel care este rob împreună cu tine, cum am avut eu milă de tine?» Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.“ Apoi, Isus a tras concluziile: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“. — Matei 18:23–35.

18. Ce deosebire era între opinia lui Petru şi cea a lui Isus cu privire la iertare?

¹⁸ Chiar înainte ca Isus să facă această ilustrare, Petru a venit la el şi l-a întrebat: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?“ Petru credea că el este foarte generos. Deşi scribii şi fariseii au impus o limită iertării, Isus i-a zis lui Petru: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte“ (Matei 18:21, 22). De şapte ori nu ar fi fost deloc suficient pentru o singură zi, deoarece Isus a zis: „Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l. Şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc», să-l ierţi“ (Luca 17:3, 4). Din fericire, când Iehova iartă, el nu ţine socoteala păcatelor noastre.

19. Ce trebuie să facem ca să fim iertaţi de Iehova?

¹⁹ Dacă manifestăm umilinţă ca să ne căim şi să ne mărturisim păcatele, Iehova este dispus să acţioneze în favoarea noastră: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate“. — 1 Ioan 1:9.

20. Cum a manifestat Ştefan bunăvoinţa de a ierta?

²⁰ În timp ce un grup de oameni înfuriaţi arunca cu pietre în el, Ştefan, un continuator  al lui Isus, a dat dovadă de o remarcabilă înclinaţie de a ierta, implorându-l pe Isus astfel: „«Doamne Isuse, primeşte duhul meu!» Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: «Doamne [Iehova, NW], nu le ţine în seamă păcatul acesta!» Şi spunând acestea, a adormit“. — Faptele 7:59, 60.

21. De ce bunăvoinţa lui Isus de a-i ierta pe soldaţii romani a fost atât de impresionantă?

²¹ Isus a dat un exemplu şi mai impresionant în ce priveşte bunăvoinţa de a ierta. Duşmanii săi îl arestaseră, îl judecaseră ilegal, îl condamnaseră, îl batjocoriseră, îl scuipaseră, îl biciuiseră cu un bici cu multe curele în care erau, probabil, prinse bucăţi de os şi de metal şi, în cele din urmă, l-au pironit pe un stâlp, unde a rămas ore întregi. Romanii au contribuit mult la aceste chinuri. Totuşi, în timp ce Isus murea pe acel stâlp de tortură, el i-a spus Tatălui său ceresc următoarele cu privire la soldaţii care îl pironiseră: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ — Luca 23:34.

22. Ce cuvinte din Predica de pe munte trebuie să ne străduim să punem în practică?

²² În Predica sa de pe munte, Isus a zis: „[Continuaţi să-i, NW] iubiţi pe vrăjmaşii voştri . . . , rugaţi-vă pentru cei care . . . vă prigonesc“. Până la sfârşitul ministerului său pământesc, el a respectat personal acest principiu. Este el prea greu pentru noi, care ne luptăm cu slăbiciunile cărnii decăzute? Ar trebui măcar să ne străduim să punem în practică cuvintele pe care Isus le-a predat discipolilor săi după ce le-a dat ca model rugăciunea „Tatăl nostru“: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre; dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“ (Matei 5:44; 6:14, 15). Dacă vom ierta aşa cum iartă Iehova, vom ierta şi vom uita.

Vă amintiţi?

◻ Cum ne tratează Iehova păcatele, şi de ce aşa?

◻ De ce i-a fost redată lui Manase regalitatea?

◻ Ce trăsătură distinctă a iertării acordate de Iehova le este greu oamenilor să imite?

◻ În ce sens a fost atât de impresionantă bunăvoinţa lui Isus de a ierta?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Natan l-a ajutat pe David să înţeleagă necesitatea de a fi iertat de Dumnezeu.