Divorţ scriptural

Există totuşi circumstanţe în care un creştin poate să înainteze şi să obţină un divorţ cu dreptul de a se recăsători? Adu–ţi aminte, Isus a sfătuit: „Ceea ce Dumnezeu a prins în acelaşi jug, omul să nu despartă.“ Dar a mai indicat că ar putea exista un motiv propriu pentru divorţ, deoarece el a zis: „Oricine divorţează de soţie, cu excepţia motivului de fornicaţie, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter.“ — Matei 19:6, 9; vezi şi 5:32.

Înseamnă aceasta că dacă un creştin se plictiseşte de partenerul său de căsătorie sau „se îndrăgosteşte“ de o altă persoană, el poate în mod liber să se folosească de o situaţie implicînd fornicaţia ca să schimbe partenerii? Trist de spus, în anumite cazuri în care amîndoi partenerii susţin a fi credincioşi, şiretlicul de a comite fornicaţie (de obicei adulter) a fost folosit în mod deliberat şi uneltitor pentru a rupe legăturile căsătoriei scripturale. Este posibil ca unii să fie atît de nesăbuiţi încît să creadă că Iehova nu cunoaşte „gîndurile şi intenţiile inimii“? (Evrei 4:12, 13). Arată că astfel de persoane şi–au format punctul de vedere că ei pot comite imoralitate în mod deliberat, să fie excluşi pentru un an sau aşa ceva, şi apoi cu un nou partener de căsătorie să se „căiască“ şi să fie reintegraţi în congregaţie.

Însă, într–un astfel de caz, o perioadă de timp considerabilă se va scurge înainte ca bătrînii să poată măcar să primească orice cerere de repunere în drepturi. Bătrînii conştiincioşi nu vor fi pripiţi. Ei trebuie să vadă evidenţa foarte clară a roadelor care se potrivesc căinţei. Chiar dacă cu timpul un păcătos a fost reintegrat, vor trece mulţi ani până când bătrânii îl vor putea recomanda, dacă îl vor putea recomanda vreodată, pentru privilegii speciale în congregaţie, şi în orice caz nu înainte de recăsătorirea sau moartea partenerului nevinovat (1 Timotei 3:2, 12). Putem să ne dăm seama de gravitatea unui astfel de adulter premeditat în faţa lui Iehova Dumnezeu, reamintindu–ne că sub Legea lui dreaptă în Israelul antic, adulterii erau ucişi cu pietre (Deuteronom 22:22). Şi astăzi, ori şi ce vor decide congregaţiile, Iehova este Judecătorul final. „Dumnezeu va judeca adulterii şi fornicatorii.“ — Evrei 13:4.a

Salvînd căsnicia

Pentru protecţia poporului lui Dumnezeu, şi în speranţa că oricare are probleme de ordin moral va privi spre congregaţia creştină pentru ghidare în onorarea instituţiei căsătoriei a lui Iehova, anumite aspecte ale cazurilor de fornicaţie vor fi discutate aici în mod explicit. Aceasta este făcută în armonie cu scripturile, care sînt directe şi deschise chiar, cînd se discută astfel de probleme delicate şi intime. — Compară Levitic 20:10–23; Deuteronom 31:12; Matei 5:27, 28; Romani 1:26, 27; Iuda 7.

În loc să caute o scuză pentru divorţ, persoanele căsătorite ar trebui să caute căi de a menţine o căsătorie strînsă. Dacă un partener comite imoralitate şi se căieşte, partenerul nevinovat se poate decide să ierte, cu gîndul de a menţine aranjamentul căsătoriei venit de la Dumnezeu. Astfel se poate arăta compasiune, în imitare a uneia dintre calităţile desăvîrşite ale lui Iehova. — Exod 34:6; compară Neemia 9:17.

Însă ce se întîmplă dacă partenerul nu se căieşte, este exclus şi chiar continuă pe o cale dovedită de imoralitate obscenă? Sau ce se întîmplă dacă sănătatea personală şi spirituală a partenerului inocent este pusă în pericol? În timp ce nu ignorăm sfatul scriptural de a prezerva căsătoria pe cît este posibil, cuvintele mai sus citate ale lui Isus din Matei 19:9, indică un motiv de divorţ — singurul motiv scriptural de divorţ —, fornicaţia.

Definind „fornicaţia“

Ce înţelegem aici prin „fornicaţie“? Cuvîntul grecesc din acest text este porneia. Discutînd problema, Turnul de veghere (engl.) din 15 decembrie 1972, pag. 766—768, arăta că porneia „vine de la un cuvînt de bază însemnînd ’a vinde‘“. Astfel el este conectat cu prostituţia, ca acea practicată în multe temple păgîne din primul secol şi în ’casele cu renume prost‘ (bordelurile) de astăzi.

Este adevărat, porneia este cîteodată întrebuinţat în sens limitat, aplicîndu–se la relaţiile sexuale între persoane necăsătorite. Un exemplu de o astfel de întrebuinţare limitată este 1 Corinteni 6:9 unde „fornicatorii“ sînt menţionaţi separat şi în adiţie celor care se angajează în alte vicii sexuale cum sînt adulterul şi homosexualitatea. Dar chiar înainte de aceasta, la 1 Corinteni 5:9–11, Pavel a folosit acelaşi cuvînt cînd i–a sfătuit pe creştini să nu se amestece cu „fornicatorii“. Este rezonabil să credem că aici el se referea doar la persoane imorale necăsătorite? Aceasta nu poate să fie astfel, deoarece capitolul 6 expune o gamă largă de practici sexuale ilicite care trebuie evitate, incluzînd adulterul şi homosexualitatea. În acelaşi fel, Iuda 7 şi Apocalips 21:8, care arată că Dumnezeu judecă pe „fornicatorii“ care nu se căiesc ca demni de distrugere eternă, poate fi cît se poate de puţin limitată numai la persoane necăsătorite care întreţin relaţii sexuale. Iar decretul Colegiului Central din Ierusalim de la Fapte 15:29, „să continui să te abţii (. . .) de la fornicaţie“, trebuie înţeles de a avea cîmpul larg de aplicare.b

Astfel, cuvîntul „fornicaţie“, în sensul larg şi după cum este folosit la Matei 5:32 şi Mt 19:9, în mod evident se referă la o varietate largă de relaţii sexuale nelegale sau ilicite în afara căsătoriei. Porneia implică folosirea imorală obscenă a organelor sexuale (organului sexual) a cel puţin unei fiinţe umane (fie într–un mod natural sau pervers); de asemenea, trebuie să includă şi un alt participant la imoralitate — o fiinţă umană de orice sex sau un animal.c Astfel, abuzul de sine (pe cît de neînţelept şi periculos spiritual poate fi) nu este porneia. Dar pînă azi, termenul porneia include diversele feluri de activitate sexuală care ar putea avea loc într–o casă de prostituţie (bordel), unde favorurile sexuale sînt cumpărate şi vîndute. O persoană care merge la un bărbat sau o femeie prostituată ca să cumpere orice fel de favoruri sexuale va fi vinovată de porneia. — Compară 1 Corinteni 6:18.

Ce se întîmplă însă, dacă unul dintre parteneri doreşte sau chiar impune să se angajeze cu partenerul sau partenera lui în ceea ce este în mod evident o practică sexuală perversă? Circumstanţele mai sus prezentate arată că porneia implică conduita sexuală nelegală în afara aranjamentului căsătoriei. Astfel, forţarea unuia dintre parteneri la fapte perverse, cum sînt sexul oral sau anal în propria–i căsnicie nu va constitui o bază scripturală pentru un divorţ care să dea dreptul oricăruia din ei la recăsătorie.d Cu toate că un partener credincios este nefericit datorită situaţiei în care se află, totuşi străduinţa acestuia de a respecta principiile scripturale va rezulta în binecuvîntări de la Iehova. În astfel de cazuri ar putea fi de mare ajutor pentru cuplu să discute problema în mod deschis, în special păstrînd în minte că relaţiile sexuale ar trebui să fie onorabile, sănătoase, o expresie a unei iubiri gingaşe. În mod cert aceasta ar trebui să excludă orice lucru care ar putea face nefericit sau dăuna partenerului său. — Efeseni 5:28–30; 1 Petru 3:1, 7.

Dicţionarul The New International Dictionary of New Testament Theology afirmă, de exemplu, că porneia înseamnă „lipsă de castitate, curvie, prostituţie, fornicaţie“. De asemenea spune: „Cuvîntul–grup [implicînd porneia] poate să descrie diverse moduri de conduită sexuală extra–conjugală în măsura în care ele deviază de la normele acceptate social şi religios [homosexualitatea, promiscuitatea, pedofilia (abuzul sexual al copiilor), şi în mod special prostituţia].“ Astfel, porneia va include adulterul (grecescul moikheia), şi poate să cuprindă o gamă mai largă a altor practici imorale în afara căsătoriei, cum sînt sexul oral sau anal şi bestialitatea.

Ediţia din 1979 a mult apreciatului Greek–English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature (de Bauer, Arndt şi Gingrich) defineşte porneia ca „prostituţie, lipsă de castitate, fornicaţie, de orice natură a relaţiei intime sexuale nelegale“.