Ea a fost mult favorizată de Iehova

„BUNĂ ZIUA, ţie mult favorizată, Iehova este cu tine.“ Ce salut! Cel care vorbeşte nu este altul decât îngerul Gabriel. El se adresează unei tinere cu inimă umilă — Maria, fiica unui om numit Eli. Acţiunea se petrece în anul 3 î.e.n., în oraşul Nazaret. — Luca 1:26–28, NW.

Maria este promisă în căsătorie tâmplarului Iosif. Potrivit legii şi obiceiului iudaic, ea este considerată drept logodnica sa (Matei 1:18). La fel ca ea, şi el are o condiţie socială modestă. Atunci, de ce îngerul o salută spunându-i că este mult favorizată?

Privilegiul ei minunat

Gabriel adaugă: „Nu te teme, Maria, căci ai aflat har [favoare, NW] la Dumnezeu! Şi iată, vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui-Prea-Înalt şi DOMNUL [Iehova, NW] Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. El va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“. — Luca 1:29–33.

Uimită şi tulburată, Maria întreabă: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“ Gabriel răspunde: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui-Prea-Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu“. Pentru a înlătura orice îndoială, îngerul adaugă: „Iată, Elisabeta, ruda ta, a rămas şi ea însărcinată şi va avea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu“. — Luca 1:34–37.

Maria acceptă imediat acest minunat privilegiu de serviciu. Binevoitoare, dar plină de umilinţă, ea răspunde: „Iată, roaba DOMNULUI [lui Iehova, NW]; facă-mi-se după cuvântul tău!“ După aceea, Gabriel pleacă. Maria se duce în grabă într-un oraş din regiunea muntoasă a lui Iuda. Sosind la locuinţa preotului Zaharia şi a soţiei sale, Elisabeta, ea găseşte exact situaţia descrisă de înger. Ce bucurie îi umple inima Mariei! Buzele ei izbucnesc în cuvinte de laudă la adresa lui Iehova. — Luca 1:38–55.

Ea devine soţia lui Iosif

O fecioară trebuie să poarte corpul uman al lui Isus, deoarece o astfel de naştere a fost prezisă (Isaia 7:14; Matei 1:22, 23). Dar de ce trebuie să fie o fecioară logodită? Pentru a furniza un tată adoptiv care să-i poată transmite copilului dreptul legal la tronul regelui David. Atât Iosif, cât şi Maria aparţin tribului lui Iuda şi sunt descendenţi ai regelui David. Astfel, drepturile de moştenitor ale lui Isus vor fi de două ori garantate (Matei 1:2–16; Luca 3:23–33). Iată de ce îngerul îl asigură mai târziu pe Iosif că nu trebuie să ezite să o ia pe Maria ca soţie legitimă, cu toate că este însărcinată. — Matei 1:19–25.a

Un recensământ în scopuri financiare decretat de Cezar August îi obligă pe Iosif şi pe Maria să se înregistreze în Betleem. În timp ce se află acolo, ea dă naştere fiului ei întâi născut. Păstorii vin să vadă copilaşul şi îi aduc laude Tatălui său, Iehova. Potrivit Legii mozaice, după 40 de zile de curăţire, Maria se duce la templul din Ierusalim pentru a face ispăşire pentru păcatele ei (Leviticul 12:1–8; Luca 2:22–24). Da, întrucât ea nu a fost concepută în mod imaculat şi deci nu este liberă de pata păcatului, imperfecţiunile sale moştenite trebuie acoperite prin jertfe de ispăşire. — Psalmul 51:5.

În timp ce Maria şi Iosif se află la templu, vârstnicul Simeon şi bătrâna profetesă Ana sunt privilegiaţi să-l vadă pe Fiul lui Dumnezeu. Nu Maria este în centrul atenţiei lor (Luca 2:25–38). Mai târziu, magii îi aduc omagiu nu ei, ci lui Isus. — Matei 2:1–12.

După ce fug în Egipt şi rămân acolo până la moartea răului Irod, părinţii lui Isus se întorc şi se stabilesc în orăşelul Nazaret (Matei 2:13–23; Luca 2:39). Aici, Iosif şi Maria îl cresc pe Isus în cadrul unei familii pioase.

Maria are şi alţi copii

Cu timpul, Maria şi Iosif îi dăruiesc lui Isus surori şi fraţi naturali. Când Isus ajunge cu ministerul său în Nazaret, oraşul unde a crescut, cei care-l cunoşteau din copilărie îl recunosc. „Oare nu este El fiul tâmplarului?“ întreabă ei. „Nu se numeşte mama lui Maria? Şi nu sunt fraţii Lui, Iacov, Iosif, Simon şi Iuda? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi?“ (Matei 13:55, 56). Cei din Nazaret se referă la familia fizică a lui Iosif şi a Mariei, inclusiv la fiii şi fiicele lor pe care ei îi cunosc ca fiind surorile şi fraţii naturali ai lui Isus.

Aceşti fraţi şi surori nu sunt verişori ai lui Isus. Nu sunt nici discipolii săi, sau surori şi fraţi spirituali, deoarece în Ioan 2:12 se face o distincţie clară între cele două grupuri, spunându-se: „După aceea, [Isus] S-a coborât la Capernaum împreună cu mama Lui, fraţii Lui şi ucenicii Lui“. Mulţi ani mai târziu, apostolul Pavel l-a văzut pe Chifa, sau Petru, la Ierusalim şi a adăugat: „Nu am văzut pe nici unul dintre ceilalţi apostoli; l-am văzut numai pe Iacov, fratele Domnului“ (Galateni 1:19, The Jerusalem Bible). În plus, afirmaţia că Iosif „n-a cunoscut-o [pe Maria], până ce ea a născut pe Fiul ei“, indică faptul că, după aceea, tatăl adoptiv al lui Isus a avut relaţii cu ea şi au avut împreună alţi copii (Matei 1:25). În mod corespunzător, în Luca 2:7 Isus este numit fiul ei „Cel întâi născut“.

O mamă temătoare de Dumnezeu

Ca mamă temătoare de Dumnezeu, Maria cooperează cu Iosif în ce priveşte instruirea în dreptate a copiilor ei (Proverbele 22:6). Faptul că ea este o cercetătoare pasionată a Scripturilor se vede din bogăţia spirituală a exprimărilor cu care a răspuns salutului adresat de Elisabeta. Cu acea ocazie, mama lui Isus a repetat sentimentele exprimate în cântarea Anei şi a făcut dovada faptului că cunoştea psalmii, scrierile istorice şi profetice, precum şi cărţile lui Moise (Geneza 30:13; 1 Samuel 2:1–10; Proverbele 31:28; Maleahi 3:12; Luca 1:46–55). Maria a păstrat în memorie evenimente şi exprimări profetice, le-a păstrat cu grijă în inima ei şi a meditat asupra lor în mintea ei. Prin urmare, ea este bine pregătită pentru a-i acorda instruire părintească băiatului Isus. — Luca 2:19, 33.

La vârsta de 12 ani, fiind bine instruit, Isus dovedeşte o cunoştinţă scripturală care-i uimeşte pe învăţaţii de la templu. Deoarece în timpul acelei perioade a Paştelui el se îndepărtase de părinţii săi, mama sa îi spune: „Copile, pentru ce ne-ai făcut aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu mare îngrijorare“. Isus răspunde: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?“ Neputând să pătrundă semnificaţia acestui răspuns, Maria îl păstrează în inima ei. Întorcându-se la Nazaret, Isus continuă ‘să crească în înţelepciune, în statură şi în har faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni’. — Luca 2:42–52.

Maria în calitate de discipol al lui Isus

Cât de potrivit este faptul că Maria va deveni în cele din urmă un discipol devotat al lui Isus! Ea este umilă şi, în pofida incomparabilei sale însărcinări încredinţate de Dumnezeu, nu are ambiţia de a se scoate în evidenţă. Maria cunoaşte Scripturile. Dacă şi dvs. le veţi cerceta, nu o veţi găsi descrisă purtând aureolă, aşezată pe un tron în calitate de „regină-mamă“ şi scăldată în gloria reflectată a lui Cristos. Dimpotrivă, o veţi găsi într-un fundal îndepărtat, în afara luminii reflectoarelor. — Matei 13:53–56; Ioan 2:12.

Isus a avertizat împotriva unui astfel de lucru, cum ar fi venerarea Mariei în rândul continuatorilor săi. Odată, în timp ce el vorbea, „o femeie din mulţime şi-a ridicat glasul şi I-a zis: «Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de sânii pe care i-ai supt!» Dar El a zis: «Ferice mai degrabă de cei care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc!»“ (Luca 11:27, 28). La o petrecere de nuntă, Isus i-a spus Mariei: „Femeie, ce am Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul“ (Ioan 2:4). Alte traduceri redau astfel: „Lasă problema în mâinile mele“ (Weymouth), „Nu încerca să mă conduci“ (An American Translation). Da, Isus şi-a respectat mama, însă nu a venerat-o.

Privilegii eterne

Ce mari privilegii a avut Maria! Ea l-a născut pe Isus. Apoi, i-a acordat copilului Isus îngrijiri şi instruire maternă. În cele din urmă, ea a exercitat credinţă, devenind un discipol şi o soră spirituală a lui Cristos. În ultima imagine despre Maria pe care o avem în Scripturi, o vedem într-o cameră de sus din Ierusalim. Ea se află acolo împreună cu apostolii lui Isus, cu ceilalţi fii ai săi şi cu unele femei fidele — toţi fiind închinători ai lui Iehova. — Faptele 1:13, 14.

În decursul timpului, Maria a murit şi corpul ei s-a întors în ţărână. La fel ca ceilalţi continuatori unşi ai scumpului său fiu, care au trăit în secolul întâi, ea a dormit în moarte până la momentul fixat de Dumnezeu pentru a o învia la viaţă nemuritoare în cer, în calitate de creatură spirituală (1 Corinteni 15:44, 50; 2 Timotei 4:8). Cât de fericită trebuie să fie acum în prezenţa lui Iehova Dumnezeu şi a lui Isus Cristos ea, cea „mult favorizată“!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Maria a fost mult favorizată ca mamă a lui Isus