3. a) Cum era considerată în timpul lui Isus starea de persoană necăsătorită? b) Cum a privit Isus starea de persoană necăsătorită „din pricina regatului“?

³ Isus Cristos ne-a dezvăluit că starea de celibat „din pricina Regatului“ este un dar de la Dumnezeu. Aceasta era o concepţie cu totul nouă, deoarece printre iudeii din timpul său căsătoria era considerată drept o „obligaţie universală,“ iar celibatul era socotit un lucru ruşinos. „Cel care nu are soţie nu este un bărbat corespunzător“, era o formulă a rabinilor evrei. Totuşi Isus i-a îndemnat pe discipolii săi să „facă loc“ darului celibatului şi să nu se simtă obligaţi să se căsătorească. — Matei 19:10–12.

4. Ce drum au urmat mulţi creştini? Ce părere au ei despre situaţia lor?

⁴ Aşadar atît căsătoria cît şi celibatul sînt daruri de la Dumnezeu. În perioada de început a creştinismului, la fel ca şi în prezent, mulţi au urmărit să trăiască necăsătoriţi „din pricina regatului“a în loc să-şi plîngă condiţiile de viaţă, mulţi dintre aceşti creştini aveau aceleaşi sentimente pe care le are o femeie creştină în vîrstă de 41 de ani care n-a fost niciodată căsătorită şi care a spus recent: „N-aş accepta nimic în schimbul anilor pe care i-am petrecut ca persoană necăsătorită.“ De ce sînt mulţi de această părere?

OCAZII MAI BUNE

5. Cum pot creştinii necăsătoriţi să profite de ocaziile pe care li le oferă situaţia lor?

⁵ Creştinii căsătoriţi, cum au fost de pildă apostolii lui Isus sau Acuila şi Priscila, reprezintă pentru noi exemple privitoare la faptul că şi creştinii căsătoriţi pot aduce o valoroasă contribuţie în serviciul lui Dumnezeu (Faptele 18:26–28; I Corinteni 9:5). Însă apostolul Pavel a arătat că o persoană necăsătorită este în situaţia de a se bucura de un domeniu mai larg al serviciului. El a scris: „Cel necăsătorit este îngrijorat de lucrurile Domnului, [şi anume] cum să poată obţine aprobarea Domnului. Dar cel căsătorit este îngrijorat de lucrurile lumii [şi anume] cum să poată obţine aprobarea soţiei sale [sau a soţului, dacă este femeie]; astfel este împărţit“ (I Corinteni 7:32–34). Cel necăsătorit nu este „împărţit“ din cauza responsabilităţilor căsătoriei, care aduc „necaz în carne“, şi de aceea poate fi „îngrijorat“, adică preocupat de lucrurile spirituale. Urmăriţi în chenarul nostru măsură în care lucrările sacre umpleau viaţa celor menţionaţi aici. Posibilitatea de a te angaja „fără reţinere“ în serviciul lui Dumnezeu, care constă în cea mai mare parte din lucrarea de predicare, este un bogat tezaur. De obicei persoanele necăsătorite au mai mult timp pentru studiu şi meditaţie, ceea ce le poate îmbunătăţi „spiritul“ sau motivaţia interioară, dîndu-le celor în cauză posibilitatea de a se apropia mai mult de Iehova, în timp ce se concentrează asupra cerinţei de a fi sfinţi „în trup şi în spirit“. Neavînd un partener conjugal, mulţi învaţă să se sprijine din plin pe Dumnezeu, căutînd îndrumarea şi sfatul său. Creştinii necăsătoriţi sînt deseori capabili să accepte privilegii de serviciu pe care cuplurile căsătorite nu le-ar putea accepta. Nu-i de mirare că Isus a spus că privilegiul de a rămîne creştin necăsătorit este un „dar“! — Matei 28:19, 20; I Corinteni 7:28, 35.

6, 7. a) A avea darul de persoană necăsătorită înseamnă oare că cineva nu se mai simte atras de sexul opus şi că nu se va căsători niciodată? b) Ce se înţelege prin „a lua o hotărîre în inimă“? c) Ce întrebări se pot ivi în mintea unor persoane necăsătorite?

⁶ Aceia care ‘fac loc pentru darul acesta’ nu sînt neapărat înzestraţi în structura lor afectivă cu un oarecare „dar“ special datorită căruia ei nu se mai simt atraşi de sexul opus. Aceşti oameni nu au făcut vreun jurămînt de celibat ca şi cum n-ar avea niciodată intenţia să se căsătorească, ci au luat în inima lor o „hotărîre“ de a-şi încununa cu succes starea lor de persoană necăsătorităb (I Corinteni 7:37). Aceste persoane au cîntărit în inimile lor avantajele singurătăţii. Pe baza acestor dovezi, inimile lor încep să „judece“ starea de persoană necăsătorită ca pe un „dar“ şi ele îşi „fac loc“ pentru el. — I Corinteni 7:38.