Sinagoga: Locul în care au predicat Isus şi discipolii săi
„Apoi el a străbătut toată Galileea, predând în sinagogile lor, predicând vestea bună despre regat.“ (MATEI 4:23)
RELATĂRILE evangheliilor îl prezintă de repetate ori pe Isus în sinagogă. Indiferent unde s-a aflat — în Nazaret, oraşul în care a crescut, în Capernaum, oraşul în care s-a stabilit, sau în oricare dintre oraşele ori satele pe care le-a vizitat în cei trei ani şi jumătate de activitate intensă —, Isus a ales deseori să predice şi să-i înveţe pe oameni în sinagogă. De fapt, vorbind despre activitatea sa, Isus a spus: „Eu întotdeauna am predat în sinagogă şi în templu, unde se întrunesc toţi iudeii“ (Ioan 18:20).
Apostolii lui Isus şi alţi creştini din secolul I au predat şi ei de multe ori în sinagogă. Dar cum au ajuns evreii să aducă închinare în sinagogi? Şi cum arătau aceste locuri de închinare în zilele lui Isus? Să vedem în continuare.
Un element central al societăţii evreieşti. De trei ori pe an, bărbaţii evrei călătoreau la Ierusalim cu ocazia sărbătorilor ce se ţineau la templul sfânt. Dar pentru închinarea de zi cu zi mergeau la sinagoga locală, indiferent că locuiau în Palestina sau în una dintre numeroasele colonii evreieşti, înfiinţate în afara Palestinei.
Când au apărut sinagogile? Unii cred că în timpul exilului evreilor în Babilon (607–537 î.e.n.), când templul lui Iehova zăcea în ruine. Alţii consideră că imediat după ce s-au întors din exil, când preotul Ezra a îndemnat poporul să cunoască şi să înţeleagă mai bine Legea lui Dumnezeu (Ezra 7:10; 8:1–8; 10:3).
Termenul „sinagogă“ provine din limba greacă şi, la început, însemna „adunare“, sau „congregaţie“. Cu acest sens a fost folosit în Septuaginta, o traducere în greacă a Scripturilor ebraice. Însă, cu timpul, acest cuvânt a ajuns să se refere la clădirea în care se adunau oamenii în vederea închinării. În secolul I, practic în orice oraş prin care a trecut Isus exista o sinagogă. În oraşele mai mari erau câteva sinagogi, iar în Ierusalim, şi mai multe. Dar cum arătau aceste clădiri?
Un loc de închinare modest. Când se pregăteau să construiască o sinagogă, evreii căutau un loc înalt şi proiectau clădirea în aşa fel încât intrarea (1) să fie spre Ierusalim. Aceste cerinţe nu erau foarte stricte, deoarece uneori nu puteau fi respectate.
Sinagoga era în general o clădire simplă, cu puţine piese de mobilier. Elementul central era o arcă (2), sau o ladă, în care se păstrau bunurile cele mai de preţ ale comunităţii: sulurile Sfintelor Scripturi. Cu ocazia întrunirilor, arca era aşezată la locul ei, iar la sfârşit era dusă în altă încăpere (3), din motive de siguranţă.
Lângă arcă se aflau scaunele din faţă (4) pentru preşedinţii sinagogii şi pentru oaspeţii de seamă, care stăteau înaintea congregaţiei (Matei 23:5, 6). Aproape de centrul sălii era un podium cu un pupitru şi cu un scaun pentru vorbitor (5). Băncile pentru membrii congregaţiei (6) erau amplasate de jur împrejurul podiumului, pe trei laturi ale sălii.
De obicei, sinagoga era folosită şi susţinută financiar de congregaţia locală. Donaţiile tuturor membrilor congregaţiei, atât ale celor înstăriţi, cât şi ale celor săraci, serveau la întreţinerea şi păstrarea în bună stare a clădirii. Cum se desfăşurau însă întrunirile?
Închinarea de la sinagogă. În cadrul programului de închinare se intonau cântări de laudă, se rosteau rugăciuni, se citea din Scripturi, se preda şi se predica. La început se recita Şema, o profesiune de credinţă a evreilor. Acest nume provine de la primul cuvânt din primul verset recitat: „Ascultă [Shema], o, Israele: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova“ (Deuteronomul 6:4).
Apoi se citeau şi se explicau unele pasaje din Tora, primele cinci cărţi ale Bibliei, aşternute în scris de Moise (Faptele 15:21). În continuare se citeau unele fragmente din scrierile profeţilor (haftore), care erau apoi explicate şi aplicate la situaţii concrete. Uneori, vorbitorii veniţi în vizită prezentau această parte din program, aşa cum a făcut şi Isus într-o ocazie, descrisă în Luca 4:16–21.
Evident, sulul care i-a fost înmânat lui Isus la acea întrunire nu era împărţit în capitole şi versete, cum este Biblia în zilele noastre. Să ne imaginăm scena: Isus desfăşoară sulul cu mâna stângă, în timp ce cu dreapta îl înfăşoară până găseşte pasajul dorit. Când termină de citit, îl înfăşoară la loc.
De regulă, textele se citeau în limba ebraică şi se traduceau în arameică. În congregaţiile de limbă greacă se folosea Septuaginta.
Un rol semnificativ în viaţa cotidiană. Sinagoga, inclusiv construcţiile anexe şi clădirile din cadrul aceluiaşi complex, avea un rol atât de important în viaţa cotidiană a evreilor, încât era folosită în mai multe scopuri. Uneori, aici se audiau cazurile judiciare, se ţineau întrunirile comunităţii şi chiar aveau loc anumite festivităţi, cu ocazia cărora se servea masa în săli special amenajate. Călătorii erau uneori găzduiţi în camerele din complexul sinagogii.
Sinagogile din aproape toate oraşele aveau şi o şcoală, aflată în general în aceeaşi clădire. Încăperea era plină de elevi, care învăţau să citească literele mari scrise de învăţător pe o tăbliţă de ceară. În mare parte, datorită acestor şcoli evreii ştiau să scrie şi să citească şi chiar oamenii de rând cunoşteau bine Scripturile.
Totuşi, sinagoga era folosită în primul rând pentru a i se aduce închinare lui Dumnezeu cu regularitate. De aceea, nu este surprinzător că întrunirile creştinilor din secolul I aveau multe în comun cu întrunirile de la sinagogă. Şi la întrunirile creştine i se aducea închinare lui Iehova: se rosteau rugăciuni, se intonau cântări de laudă, se citeau şi se dezbăteau Scripturile. Dar există şi alte asemănări. În ambele locuri de închinare se făceau donaţii pentru acoperirea cheltuielilor şi pentru alte necesităţi; citirea şi explicarea Cuvântului lui Dumnezeu nu erau un privilegiu al unei clase clericale; întrunirile erau organizate şi supravegheate de bătrâni, sau bărbaţi maturi aflaţi în poziţii de răspundere.
În prezent, Martorii lui Iehova fac tot posibilul să urmeze exemplul lăsat de Isus şi de continuatorii săi din secolul I. Întrunirile de la Sala Regatului se aseamănă în unele privinţe cu întrunirile de la sinagogile din vechime. Dar, ceea ce este şi mai important, Martorii participă la aceste întruniri pentru a se ‘apropia de Dumnezeu’ (Iacov 4:8). Acesta este obiectivul pe care l-au avut întotdeauna cei ce iubesc adevărul!
[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]
Reconstituire pe baza unui plan al sinagogii Gamla, din secolul I
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
La şcoala de la sinagogă învăţau băieţi cu vârste cuprinse între 6 şi 13 ani