Perseverenţa prin care se cîştigă victoria

„Căci aveţi nevoie de perseverenţă pentru ca, după ce aţi îndeplinit voinţa lui Dumnezeu, să puteţi primi împlinirea promisiunii.“ — EVREI 10:36, NW.

 1. De ce este perseverenţa esenţială pentru oricine îi slujeşte astăzi lui Iehova Dumnezeu?

TOATĂ lumea aceasta zace în puterea unui dumnezeu instigator. Conducătorul ei nevăzut, Satan Diavolul, îşi concentrează toate eforturile pentru a se opune lui Iehova şi a lupta împotriva justificării suveranităţii universale a lui Iehova care se face prin intermediul Regatului Mesianic. Din acest motiv, devine un lucru inevitabil ca oricine se dedică lui Dumnezeu şi trece de partea Lui în controversa suveranităţii să întîmpine în permanenţă opoziţie din partea acestei lumi (Ioan 15:18–20; 1 Ioan 5:19). Aşadar, fiecare dintre noi trebuie să–şi încordeze puterile pentru a persevera pînă cînd această lume va pieri în înfrîngerea absolută de la Armaghedon. Pentru a fi printre victorioşii lui Dumnezeu care înving lumea prin credinţa şi integritatea lor, trebuie să persistăm cu tenacitate pînă la sfîrşit (1 Ioan 5:4). Cum putem face acest lucru?

 2, 3. Cum sînt Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos cele mai mari exemple de perseverenţă?

² În primul rînd, pentru încurajare, putem privi spre două exemple remarcabile de perseverenţă. Care sînt acestea? Unul este Isus Cristos, „întîiul născut din toată creaţia“, care a perseverat în mod fidel în serviciul lui Dumnezeu chiar din momentul în care a fost adus în existenţă la o dată necunoscută din trecut. Prin persistenţa sa în a–i sluji cu fidelitate lui Dumnezeu, Isus a devenit un exemplu pentru toate creaturile inteligente care au fost aduse după aceea în existenţă în cer şi pe pămînt (Coloseni 1:15, 16, NW). Dar cel mai mare exemplu de perseverenţă este Iehova Dumnezeu, care a suportat timp îndelungat rebeliunea împotriva suveranităţii sale universale şi va continua s–o facă pînă cînd va acţiona pentru reglementarea definitivă a controversei suveranităţii.

³ Iehova a îndurat în mod exemplar în probleme care vizau demnitatea sa şi cele mai intime sentimente ale sale. El s–a înfrînat în faţa unei mari provocări şi s–a reţinut să treacă la acţiune împotriva celor care i–au adus injurii — inclusiv împotriva lui Satan Diavolul personal. Noi îi sîntem recunoscători lui Dumnezeu pentru perseverenţa şi îndurarea sa. Fără ele, nu ne–am fi bucurat nici chiar de cea mai scurtă existenţă. Într–adevăr, Iehova Dumnezeu s–a distins, mai presus de orice comparaţie, prin perseverenţa sa.

 4, 5. a) Cum reiese din ilustarea lui Pavel despre un olar perseverenţa şi îndurarea lui Dumnezeu? b) Cum se va dovedi că îndurarea lui Dumnezeu nu a fost utilizată în zadar?

⁴ Apostolul Pavel evidenţiază atît perseverenţa cît şi îndurarea lui Dumnezeu atunci cînd spune: „Nu are olarul stăpînire pe lutul său, ca din aceeaşi frămîntătură să facă un vas pentru [o întrebuinţare onorabilă, NW] şi un altul pentru [o întrebuinţare dezonorantă, NW]? Şi dacă Dumnezeu, voind să–Şi arate mînia şi să–Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mîniei, pregătite pentru pieire, şi ca să–Şi arate bogăţiile slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le–a pregătit mai dinainte pentru slavă, adică pe noi, pe care ne–a şi chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre celelalte popoare?“ — Romani 9:21–24.

⁵ Aşa cum reiese din aceste cuvinte, în decursul actualei perioade de perseverenţă, Iehova îşi continuă scopul său glorios şi manifestă îndurare faţă de anumite vase umane. El pregăteşte aceste vase pentru glorie veşnică şi astfel zădărniceşte scopurile rele ale marelui său adversar, Satan Diavolul, şi ale tuturor hoardelor lui Satan. Nu toţi oamenii au devenit vase ale mîniei, care merită distrugerea. Acest lucru vorbeşte în mod excelent despre perseverenţa răbdătoare a Dumnezeului Atotputernic. Îndurarea sa nu va fi în zadar. Ea va avea drept rezultat (1) o glorioasă familie a Regatului în ceruri sub autoritatea Fiului iubit al lui Iehova, Isus Cristos şi (2) o rasă de creaturi umane restabilite şi aduse la perfecţiune pe un pămînt paradiziac, moştenind toate viaţa veşnică.

Perseverînd pînă la sfîrşit

 6. a) De ce nu pot creştinii evita testul perseverenţei? b) Ce înseamnă în general cuvîntul grecesc redat prin „perseverenţă“?

⁶ Avînd în faţă o speranţă atît de minunată, ar trebui să ne răsune neîncetat în urechi cuvintele fortificatoare ale lui Isus, şi anume: „Dar cel care va fi perseverat pînă la sfîrşit va fi salvat“ (Matei 24:13, NW). Este important să începem bine alergarea în calitate de discipoli creştini. Dar ceea ce contează în ultimă instanţă este cum anume perseverăm, cît de bine ne terminăm alergarea. Apostolul Pavel a subliniat acest lucru cînd a spus: „Căci aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca, după ce aţi îndeplinit voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii“ (Evrei 10:36, NW). Cuvîntul grecesc tradus aici prin „perseverenţă“ este hy·po·mo·neʹ. În general, acest cuvînt înseamnă rezistenţă curajoasă, fermă sau răbdătoare care nu–şi pierde speranţa în faţa obstacolelor, persecuţiilor, încercărilor şi tentaţiilor. Dacă sperăm să dobîndim salvarea finală, trebuie să ne supunem unui test de perseverenţă care constituie o parte a pregătirii necesare în vederea acestei salvări.

 7. Ce amăgire trebuie să evităm, şi al cui exemplu ne va ajuta să perseverăm?

⁷ N–ar trebui să ne amăgim singuri cu ideea plină de automulţumire că putem trece repede testul. Pentru ca controversa suveranităţii universale şi a integrităţii omului să poată primi un răspuns categoric, Iehova nu s–a menajat pe sine însuşi. El a îndurat cu perseverenţă lucruri neplăcute deşi ar fi putut să le înlăture imediat. Isus Cristos, de asemenea, a fost un model de perseverenţă. (1 Petru 2:21; compară cu Romani 15:3–5.) Avînd în faţă aceste strălucite exemple, desigur că şi noi sîntem gata să perseverăm pînă la sfîrşit. — Evrei 12:2, 3.

O calificare necesară

 8. Ce calitate de care avem nevoie cu toţii a demonstrat apostolul Pavel?

⁸ Încă din cele mai vechi timpuri, nici un slujitor al lui Dumnezeu nu a fost scutit de necesitatea de a–şi dovedi integritatea prin perseverenţă. Persoane foarte remarcabile din istoria biblică care au rămas fidele pînă la moarte şi s–au calificat pentru viaţă veşnică în ceruri au trebuit să–şi dovedească statornicia. De exemplu, fostul fariseu, Saul din Tars, le spunea corintenilor: „Nu m–am dovedit în nici un lucru inferior superapostolilor voştri, chiar dacă eu nu sînt nimic. Într–adevăr, semnele unui apostol au fost produse printre voi prin toată perseverenţa şi prin semne şi minuni şi lucrări puternice“ (2 Corinteni 12:11, 12, NW). În pofida poverilor lucrării, Pavel acorda o preţuire atît de înaltă ministerului său încît a îndurat cu multă perseverenţă şi a căutat cu asiduitate să nu aducă nici un reproş asupra acestuia. — 2 Corinteni 6:3, 4, 9.

 9. a) Cum a dat dovadă rămăşiţa de perseverenţă şi cu ce rezultat? b) Ce anume serveşte ca un stimulent pentru noi ca să ne continuăm în mod fidel serviciul divin?

⁹ În timpurile mai moderne, creştinii unşi care i–au slujit lui Dumnezeu înainte de primul război mondial au ştiut că anul 1914 va marca sfîrşitul timpurilor păgînilor şi mulţi dintre ei au aşteptat să–şi primească răsplata cerească în acel an memorabil. Dar lucrul acesta nu s–a întîmplat. Aşa cum arată faptele în prezent, zeci de ani s–au adăugat vîrstei lor. În timpul acestei neaşteptate extinderi a duratei vieţii lor pămînteşti, ei au suferit o rafinare sub mîna lui Iehova Dumnezeu (Zaharia 13:9; Maleahi 3:2, 3). Faptul că au continuat să persevereze i–a ajutat să facă îmbunătăţiri. În calitate de slujitori ai lui Iehova, ei s–au bucurat să fie desemnaţi ca popor pentru numele său (Isaia 43:10–12; Faptele Apostolilor 15:14). Astăzi, după ce au trecut prin două războaie mondiale şi numeroase alte conflicte mai mici, ei sînt încîntaţi că sînt ajutaţi în răspîndirea veştii bune de către o mulţime crescîndă de alte oi, care numără acum peste patru milioane. Paradisul spiritual de care se bucură ei s–a extins pe întregul pămînt, chiar şi în cele mai îndepărtate insule ale mării. Acest tratament favorizat, pe care noi îl apreciem tot mai mult pe măsură ce trăim mai mult, a servit ca un stimulent pentru a continua să activăm în mod fidel în serviciul divin pînă cînd voinţa şi scopul lui Iehova vor fi îndeplinite complet.

10. Pentru ca să nu existe nici o slăbire printre noi, ce anume este necesar cu regularitate?

¹⁰ Dat fiind faptul că răsplătirea noastră depinde de statornicia noastră, avem nevoie în mod constant de îndemnuri în această problemă vitală (1 Corinteni 15:58; Coloseni 1:23). Pentru ca să nu existe nici o slăbire în mijlocul poporului lui Iehova, trebuie să fim încurajaţi cu regularitate să nu abandonăm adevărul şi privilegiul preţios de a răspîndi adevărul, întocmai la fel cum erau încurajate congregaţiile nou–formate din primul secol prin vizitele ulterioare ale lui Pavel şi Barnaba (Faptele Apostolilor 14:21, 22). Voinţa şi hotărîrea noastră fermă să fie, aşa cum s–a exprimat apostolul Ioan, ca adevărul să rămînă în noi, «şi să fie cu noi pentru totdeauna». — 2 Ioan 2.

Aşteptînd cu perseverenţă neclintită

11. Care se pare că este procedura lui Dumnezeu cu slujitorii săi, şi cum a fost ilustrat acest lucru în cazul lui Iosif?

¹¹ Este nevoie de timp pentru ca testarea care ne vizează să fie îndeplinită cu succes (Iacov 1:2–4). Aşteaptă! Aşteaptă! Aşteaptă! Aceasta se pare că a fost procedura lui Dumnezeu cu slujitorii săi din vechime atunci cînd hotărîrea lor de a persevera în credinţă era testată. Dar în final, aşteptarea s–a dovedit întotdeauna a fi aducătoare de satisfacţie pentru acei slujitori fideli. Iosif, de exemplu, a trebuit să aştepte 13 ani ca sclav şi prizonier, dar această experienţă i–a rafinat personalitatea. — Psalmul 105:17–19.

12, 13. a) Cum a fost Avraam un exemplu de perseverenţă fidelă? b) În ce fel constituie credinţa şi perseverenţa lui Avraam un model pentru noi?

¹² Avraam avea deja 75 de ani cînd Dumnezeu l–a chemat să iasă din oraşul Ur al caldeenilor şi să meargă în Ţara Promisă. El avea aproape 125 de ani cînd a primit confirmarea întărită prin jurămînt a promisiunii lui Dumnezeu — care a avut loc imediat după ce Avraam a demonstrat tăria credinţei sale ajungînd pe punctul de a–l jertfi pe fiul său iubit, Isaac, fiind oprit doar de îngerul lui Iehova care i–a reţinut mîna şi a împiedicat sacrificarea (Geneza 22:1–18). Cincizeci de ani au fost un timp lung pentru Avraam, timp în care a trebuit să aştepte ca locuitor temporar într–o ţară străină, dar el a rezistat încă 50 de ani pînă cînd a murit la vîrsta de 175 de ani. În tot acest timp, Avraam a fost un martor şi profet fidel al lui Iehova Dumnezeu. — Psalmul 105:9–15.

¹³ Credinţa şi perseverenţa lui Avraam constituie un model pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu care doresc să primească binecuvîntările promise prin intermediul lui Isus Cristos, Sămînţa lui Avraam (Evrei 11:8–10, 17–19). Cu privire la el, citim la Evrei 6:11–15: „Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi rîvnă, o deplină siguranţă a nădejdii pînă la sfîrsit, aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor care prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele. Căci Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, S–a jurat pe Sine Însuşi, zicînd: «Cu adevărat te voi binecuvînta şi te voi înmulţi foarte mult.» Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.“

14. De ce nu ar trebui să credem că testul perseverenţei este fără sfîrşit şi că răsplata este iluzorie?

¹⁴ Rămăşiţa unsă a văzut deja scurgînd–se 77 de ani de la sfîrşitul timpurilor păgînilor în 1914, cînd unii dintre membrii ei au aşteptat glorificarea la cer a adevăratei congregaţii creştine. Cît de mult mai trebuie să aştepte rămăşiţa, nu ştim. Ar trebui atunci să ne clătinăm şi să credem că aşteptarea este la nesfîrşit, iar răsplata este o ţintă iluzorie? Nu! Această atitudine nu ar justifica niciodată suveranitatea lui Dumnezeu, nici nu i–ar onora numele. El nu ar fi justificat în faţa lumii atunci cînd ne–ar conferi victoria şi premiul care rezultă de aici, viaţa veşnică. Indiferent care ar fi durata, rămăşiţa, împreună cu asociaţii ei fideli asemănători oilor, este hotărîtă să aştepte ca Iehova să acţioneze la timpul fixat de el. Dovedind o astfel de perseverenţă exemplară, ei urmează conduita lui Avraam. — Romani 8:23–25.

15. a) Care este deviza noastră, şi prin ce experienţe ne–a susţinut Dumnezeu în mod triumfător? b) Ce îndemn al lui Pavel rămîne potrivit pentru zilele noastre?

¹⁵ Aşadar, deviza este încă: perseverenţă neclintită în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (Romani 2:6, 7). În trecut, el ne–a susţinut în timpul unor necazuri aspre, inclusiv în închisori şi lagăre de concentrare şi ne–a ajutat să ieşim triumfători spre gloria numelui şi a scopului său.a În timpul care mai rămîne pentru desăvîrşirea testării noastre, Iehova va continua să facă acelaşi lucru. Îndemnul lui Pavel rămîne potrivit pentru zilele noastre: „Căci aveţi nevoie de răbdare statornică şi perseverenţă, astfel încît să puteţi realiza şi împlini pe deplin voinţa lui Dumnezeu, şi astfel să primiţi şi să vă entuziasmaţi şi să vă bucuraţi pe deplin de ceea ce este promis.“ — Evrei 10:36, The Amplified Bible; Romani 8:37.

16. De ce nu ar trebui să privim dedicarea noastră lui Iehova doar într–un mod limitat sau cu rezerve?

¹⁶ Deci, atîta timp cît Iehova are pentru noi o lucrare pe care s–o efectuăm în mijlocul acestei lumi rele, urmînd exemplul lui Isus, noi dorim să fim angajaţi în această lucrare pînă cînd ea va fi terminată (Ioan 17:4). Dedicarea noastră lui Iehova nu a fost o înţelegere că îi vom sluji doar o scurtă perioadă de timp şi apoi va veni Armaghedonul. Dedicarea noastră a fost pentru totdeauna. Lucrarea lui Dumnezeu pentru noi nu se va sfîrşi o dată cu bătălia Armaghedonului. Însă, numai după ce vom fi îndeplinit lucrarea care trebuie înfăptuită înainte de Armaghedon vom vedea lucrurile grandioase care vor urma după acel mare război. Atunci, pe lîngă fericitul privilegiu de a continua să înfăptuim lucrarea sa, vom fi răsplătiţi cu îndelung–speratele binecuvîntări pe care le–a promis. — Romani 8:32.

Iubirea pentru Dumnezeu ne ajută să perseverăm

17, 18. a) În timpuri stresante, ce anume ne va ajuta să perseverăm sub aprobarea lui Dumnezeu? b) Ce ne va ajuta să cîştigăm victoria, şi ce nu spunem noi în legătură cu timpul care a mai rămas?

¹⁷ Cînd timpurile sînt stresante, probabil ne–am putea întreba: «Cum voi mai putea îndura?» Răspunsul? Iubindu–l pe Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată puterea noastră. „Iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie. Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul. Iubirea nu dă niciodată greş“ (1 Corinteni 13:4, 7, 8). Dacă nu perseverăm din iubire pentru Dumnezeu, perseverenţa noastră nu are valoare. Dar dacă ţinem piept greutăţilor datorită devoţiunii noastre faţă de Iehova, atunci perseverenţa noastră are ca efect adîncirea iubirii pentru el. Iubirea pentru Dumnezeu, Tatăl său, l–a făcut capabil pe Isus să îndure (Ioan 14:30, 31; Evrei 12:2). Dacă adevărata noastră motivaţie este iubirea pentru Dumnezeu, Tatăl nostru, există oare ceva ce n–am putea îndura?

¹⁸ Iubirea noastră neclintită pentru Iehova Dumnezeu este aceea care ne–a făcut capabili să rămînem victorioşi asupra lumii în decursul acestui timp extrem de critic de testare. Iar Iehova va continua, prin Isus Cristos, să ne dea ajutorul necesar indiferent cît de mult i s–ar mai permite acestui sistem vechi de lucruri să existe (1 Petru 5:10). Desigur, noi nu facem nici o prezicere cu privire la cît timp a mai rămas şi nu fixăm nici o dată concretă. Acest lucru îl lăsăm în seama lui Iehova Dumnezeu, Marele Cronometror. — Psalmul 31:15.

19, 20. a) Cum ar trebui să privim fiecare zi ce trece, în care perseverăm? b) Ce nesăbuinţă vrem să evităm şi de ce?

¹⁹ Dar generaţia despre care a fost prezis că va fi martoră şi va trăi „încheierea sitemului de lucruri“ este acum foarte înaintată în vîrstă (Matei 24:3, 32–35, NW). Să nu uităm deci niciodată faptul că fiecare zi ce trece, şi în care perseverăm, înseamnă o zi mai puţin pentru Satan şi demonii săi ca să polueze universul cu însăşi existenţa lor şi o zi mai aproape de timpul în care Iehova nu va mai îndura existenţa unor „vase ale mîniei, potrivite pentru distrugere“ (Romani 9:22, NW). În curînd, cînd îndelunga răbdare a lui Iehova va ajunge la final, el îşi va revărsa mînia asupra bărbaţilor şi femeilor lipsiţi de pietate. Astfel, el va dezvălui dezaprobarea sa divină faţă de modul lor de acţiune, chiar dacă le–a permis să persiste în toată această perioadă de timp.

²⁰ Ar fi cea mai mare nesăbuinţă din partea noastră să ne întrerupem eforturile pline de iubire pentru a cîştiga premiul glorios care ne este oferit prin Isus Cristos. Dimpotrivă, sîntem decişi să continuăm în mod fidel ca Martori pentru Iehova în acest timp de mare importanţă în care Iehova este gata să se justifice ca Suveran universal.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce nu putem evita să ne fie testată perseverenţa?

◻ Ce amăgire dorim să evităm?

◻ Pentru a evita orice slăbire printre noi, ce este necesar?

◻ Care este deviza noastră?

◻ În timpuri stresante, ce ne va ajuta să perseverăm?

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Poporul lui Dumnezeu, la fel ca aceşti Martori din Port of Spain, Trinidad, a fost întotdeauna gata să–l aştepte pe Iehova