Ce este Regatul lui Dumnezeu?

„Această veste bună despre regat . . .“ (MATEI 24:14)

ÎN RENUMITA Predică de pe munte, Isus ne-a lăsat un model de rugăciune care conţine şi următoarea cerere adresată lui Dumnezeu: „Să vină regatul tău“. Milioane de oameni o ştiu pe de rost şi o rostesc frecvent. Aşa cum se spune şi în The New Encyclopaedia Britannica, ea este „principala rugăciune folosită de creştini în închinare“. Totuşi, puţini ştiu ce este Regatul şi ce va realiza el (Matei 6:9, 10).

Acest fapt nu ne surprinde, deoarece conducătorii creştinătăţii oferă explicaţii contradictorii, derutante şi complicate cu privire la Regat. Unul dintre ei afirmă că Regatul lui Dumnezeu este „ceva supranatural, . . . o legătură personală cu Dumnezeul cel viu . . ., prin intermediul căreia oamenii găsesc salvarea“. În opinia altuia, evanghelia Regatului constituie „îndrumările privitoare la biserică“. Iar în Catechism of the Catholic Church se spune: „Regatul lui Dumnezeu [este] dreptate, pace şi bucurie în Spiritul Sfânt“.

O explicaţie mai clară cu privire la Regat veţi găsi la pagina 2 a revistei de faţă. Aici se spune: „Regatul lui Dumnezeu, un guvern real instaurat în cer, va pune capăt răutăţii şi va transforma pământul în paradis“. Să vedem cum confirmă Biblia această explicaţie.

Viitorii conducători ai pământului

Regatul este o formă de guvernare în care autoritatea este exercitată de un rege. Regele Regatului lui Dumnezeu este Isus Cristos, înviat la viaţă cerească. Întronarea sa în ceruri a fost descrisă într-o viziune primită de profetul Daniel: „M-am uitat în viziunile nopţii şi iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului [Isus]. El a primit permisiunea să intre la Cel Bătrân de Zile [Iehova Dumnezeu] şi a fost adus aproape, înaintea Lui. Şi i s-a dat stăpânire, demnitate şi un regat, pentru ca popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile să-i slujească cu toţii. Stăpânirea lui este o stăpânire de durată indefinită, care nu va trece, şi regatul lui este un regat care nu va fi nimicit“ (Daniel 7:13, 14).

Cartea biblică Daniel arată, de asemenea, că Regatul urma să fie întemeiat de Dumnezeu şi să pună capăt tuturor guvernelor omeneşti. Regatul nu avea să fie distrus niciodată. Capitolul 2 descrie visul pe care regele Babilonului l-a primit de la Dumnezeu, vis în care el a văzut o statuie uriaşă, ce reprezenta succesiunea puterilor mondiale. Profetul Daniel a interpretat visul: „La sfârşitul zilelor . . ., Dumnezeul cerului va ridica un regat care nu va fi nimicit niciodată. Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor. El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“ (Daniel 2:28, 44).

Regele Regatului lui Dumnezeu nu domneşte singur. Când era pe pământ, Isus le-a promis apostolilor fideli că atât ei, cât şi alţi creştini integri aveau să fie înviaţi la viaţă cerească şi să stea pe tronuri (Luca 22:28–30). Isus nu s-a referit la tronuri literale, deoarece, conform cuvintelor sale, Regatul avea să fie în ceruri. Biblia spune că aceşti coregenţi aveau să provină din „orice trib, limbă, popor şi naţiune“ şi că urmau să fie ‘un regat de preoţi pentru Dumnezeul nostru şi să guverneze ca regi peste pământ’ (Revelaţia 5:9, 10).

De ce este vestea despre Regat o veste bună

Să observăm că lui Cristos Isus i s-a dat stăpânire peste ‘popoare, naţiuni şi oameni de toate limbile’. El va domni cu coregenţii săi „peste pământ“. Dar cine vor fi supuşii acestui Regat? Cei care acceptă vestea bună, precum şi oamenii care vor fi înviaţi pe pământ şi care vor avea perspectiva de a trăi veşnic.

Biblia descrie în mod sugestiv binecuvântările de care se vor bucura oamenii sub domnia Regatului. Iată câteva:

„El face să înceteze războaiele până la marginile pământului. Frânge arcul, face bucăţi suliţa şi arde în foc carele.“ (Psalmul 46:9)

„Vor construi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu le vor construi ca altcineva să le locuiască, nu vor sădi ca altcineva să mănânce.“ (Isaia 65:21, 22)

„[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut.“ (Revelaţia 21:3, 4)

„Atunci ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va striga de veselie.“ (Isaia 35:5, 6)

„Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul [lui Isus] şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii.“ (Ioan 5:28, 29)

„Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace.“ (Psalmul 37:11)

Iată într-adevăr veşti bune! Mai mult decât atât, profeţiile biblice împlinite deja ne dau certitudinea că, în curând, acest Regat drept îşi va exercita autoritatea peste întregul pământ.

Ce este vestea bună?

„Această veste bună . . .“ (MATEI 24:14)

CREŞTINII trebuie să predice ‘vestea bună despre regat’ şi să le explice oamenilor că Regatul va guverna cu dreptate peste pământ. Însă expresia „vestea bună“ este folosită în Biblie şi cu alte sensuri. De exemplu, citim despre „vestea bună a salvării“ (Psalmul 96:2), ‘vestea bună a lui Dumnezeu’ (Romani 15:16) şi ‘vestea bună despre Isus Cristos’ (Marcu 1:1).

Pe scurt, vestea bună include toate adevărurile rostite de Isus şi consemnate de discipolii săi. Înainte de a urca la cer, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Aşadar, adevăraţii creştini nu trebuie doar să-i informeze pe oameni cu privire la Regat, ci şi să se străduiască să facă discipoli.

Cum se achită bisericile de această responsabilitate? Cei care nu înţeleg ce este Regatul — şi nu sunt deloc puţini — nu pot să-i înveţe pe alţii în mod corect despre el. Dimpotrivă, în biserici se ţin predici despre iertarea păcatelor şi despre credinţa în Isus, predici care „gâdilă urechile“ enoriaşilor. De asemenea, bisericile caută să câştige adepţi prin acţiuni sociale sau construind spitale, şcoli şi cămine pentru săraci. Chiar dacă aceste eforturi contribuie la creşterea numărului de enoriaşi, ele nu formează creştini adevăraţi care să se străduiască să aplice învăţăturile lui Isus.

„Puţini erudiţi sau lideri din cercurile creştine neagă faptul că trebuie să facem discipoli sau ucenici pentru Isus şi să-i învăţăm tot ce a spus el. . . . Instrucţiunile date de Isus în acest sens sunt foarte clare. Noi pur şi simplu nu facem ceea ce a spus el şi nici nu ne străduim la modul serios să facem. De fapt, nici nu prea ştim cum să facem discipoli“, a scris un teolog.

În aceeaşi ordine de idei, potrivit unui sondaj efectuat în Statele Unite, 95 la sută dintre catolici au fost de acord că predicarea veştii bune este o cerinţă a religiei lor. Totuşi, majoritatea au considerat că cea mai bună modalitate de a predica o constituie faptele, nu vorbele. Unul dintre respondenţi a spus: „Evanghelizarea nu se rezumă la vorbe. Noi trebuie să trăim Vestea Bună“. U.S. Catholic, revista care a realizat acest sondaj, a arătat că mulţi nu vorbesc despre credinţa lor din cauza „reputaţiei proaste pe care şi-a făcut-o Biserica în urma recentelor scandaluri privitoare la abuzurile sexuale şi [din cauza] învăţăturilor ei controversate“.

În altă parte a lumii, un episcop metodist s-a plâns că bisericile lui sunt dezbinate şi dezorientate, că nu au curajul de a se achita de misiunea lor şi că au aproape aceleaşi valori ca restul societăţii. Dezamăgit, el a întrebat: „Cine este demn să transmită evanghelia Regatului?“.

Episcopul nu a dat un răspuns. Însă există un răspuns, pe care îl veţi afla în articolul următor.

[Text generic pe pagina 6]

Vestea bună se referă la Regatul lui Dumnezeu şi la salvarea prin credinţa în Isus Cristos