Cînd ‘va veni’ regatul lui Dumnezeu?

 1. a) De ce trebuie să persistăm în „aşteptarea“ sfîrşitului? b) Cum putem „glorifica serviciul pentru Iehova“? De ce lucru putem fi siguri?

CÎND vom vedea cu exactitate realizarea împresionantă a promisiunilor referitoare la Regat? Pentru cei care îl slujesc cu fidelitate pe Iehova de 20, 30, 40 de ani şi chiar mai mult, s-ar părea că „sfîrşitul“ a întîrziat. Să ne amintim însă cuvintele următoare ale lui Habacuc, profetul lui Dumnezeu: „Chiar dacă întîrzie, continuaţi să-l aşteptaţi, căci el va veni cu siguranţă. El nu va întîrzia (Habacuc 2:3). Noi nu avem nevoie să fim informaţi dinainte despre „ziua şi ora“ cînd „marele necaz“ se va prăvăli cu zgomot peste această lume, asemenea talazurilor înfuriate ale mării. Să ne mulţumim pentru moment să glorificăm serviciul nostru pentru Iehova,“ predicînd cu zel vestea bună a regatului instaurat. Putem fi siguri că atunci cînd predicarea Regatului va atinge proporţiile fixate de către Iehova, „atunci va veni sfîrşitul.“ — Matei 24:14, 21, 36; Romani 11:13.

 2, a) Ce trebuie să reţinem în legătură cu calendarul lui Iehova? b) Cînd şi cu ce eveniment au început „zilele din urmă“ ale sistemului iudaic?

² În ceea ce priveşte calendarul lui Iehova, este demn de reţinut faptul că el a dezvăluit dinainte punctul de plecare a două dintre cele mai importante perioade din istoria omenirii. Este vorba despre două perioade de judecată. Prima perioadă cuprinde „ultimele zile“ ale sistemului de lucruri iudaic şi a debutat cu botezul lui Isus şi cu ungerea să în calitate de Mesia (Ioel 1:15; 2:28–32; Faptele 2:17). Profeţia lui Daniel, care a fost scrisă cu mai bine de 500 de ani înaintea acelui eveniment, fixa anul 29 e.n. ca începutul acestor „zile din urmă.“ Dar să analizăm conţinutul acestei profeţii.

„ZILELE DIN URMĂ“ ALE SISTEMULUI IUDAIC

3, 4. a) Ce reprezintă cele „şaptezeci de săptămîni,“ cînd au început şi cînd se vor încheia? b) Ce evenimente urmau să dea ultimei „săptămîni de ani“ o importanţă deosebită?

³ Daniel 9:24–27 vorbeşte despre o perioadă de „şaptezeci de săptămîni de ani“ (An American Translation, Moffat, vezi de asemenea notele de subsol din Jerusalem Dhorme et Segond), sau 490 de ani care trebuia număraţi „de la ieşirea cuvîntului pentru restabilirea şi reconstruirea Ierusalimului.a“ Cărui an îi corespunde acea dată? Neemia 2:1–7 relatează că „în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes al Persiei“ regele însuşi l-a împuternicit pe paharnicul evreu, Neemia, îndemnîndu-l să se întoarcă în oraşul străbunilor săi, pentru a-l „reconstrui.“ Potrivit istoriei laice, acest al douăzecilea an al lui Artaxerxes corespunde anului 455 î.e.n. Dacă numărăm 490 de ani plecînd de la acea dată, ajungem la anul 36 e.n. Profeţia lui Daniel ne spune că ultimei „săptămîni de ani,“ cuprinsă între anii 29–36 e.n., i se va acorda o importanţă deosebită. Datorită cărui motiv?

⁴ Iată răspunsul: „De la darea decretului de restabilire şi reconstruire a Ierusalimului pînă la Mesia Cîrmuitorul vor trece şapte săptămîni precum şi şaizeci şi două de săptămîni.“ Aşadar Mesia urma să apară la începutul celei de a şaptezecea săptămîni. Acest eveniment semnifica, de asemenea, începutul „zilelor din urmă“ ale sistemului de lucruri iudaic. În timpul primilor şapte ani ai acestei perioade de judecată Mesia avea să confirme convenţia avraamică în folosul iudeilor care l-au primit favorabil. „La jumătatea“ acestei săptămîni de ani, adică în anul 33 e.n., Mesia urma să fie „tăiat“ sau supus morţii, marea sa jertfă de răscumpărare făcînd „să înceteze jertfă şi ofranda“ care se aduceau [conform legii poporului Israel] şi care, de la acea dată, urmau să fie lipsite de valoare. — Evrei 10:12, 18.

 5. a) Ce fapt demonstrează că evreii cunoşteau bine data cronologică a celor „şaptezeci de săptămîni“? b) Din ce motiv au fost înşelate aşteptările evreilor? c) În ce mod a fost dovedită veridicitatea profeţiei lui Daniel?

⁵ Fără îndoială evreii cunoşteau bine această dată cronologică a celor „şaptezeci de săptămîni,“ deoarece scriitorul biblic Luca ne spune că în acele zile „poporul era în aşteptarea“ lui Cristos (Luca 3:15). În ciuda acestui fapt, evreii îşi puseseră toate speranţele în venirea unui rege războinic, glorios, care va repurta victorii împotriva asupritorilor romani. Credinţa lor nu era atît de puternică încît să accepte că Mesia va fi „tăiat“ sau supus morţii în anul 33 e.n. În plus, ei nu credeau nici în avertismentul potrivit căruia Ierusalimul şi locuitorii lui urmau să sufere din nou o „exterminare.“ Totuşi veridicitatea profeţiei lui Daniel a fost pe deplin confirmată atunci cînd Ierusalimul a fost devastat de către legiunile romane ale generalului Titus, în anul 70 e.n.

„ZILELE DIN URMĂ“ ALE SISTEMULUI MONDIAL

 6. Care este cea de a doua dată dezvăluită de Iehova mai dinainte? Începutul cărui lucru îl marca ea?

⁶ Care este cea de a doua dată istorică pe care Iehova a avut bunătatea să o dezvăluie dinainte? Această dată trebuia să marcheze începutul „zilelor din urmă“ ale întregului sistem mondial al lui Satan (II Timotei 3:1–5). Aceste „zile din urmă“ constituie „timpurile critice şi grele“ cu care este confruntată întreaga omenire din anul 1914.

7, 8. a) Cum au considerat această dată studenţii atenţi ai Bibliei, începînd cu anul 1880 şi pînă astăzi? b) Ce declaraţii ale unor bărbaţi de stat au atras de asemenea atenţia asupra anului 1914?

⁷ În timpul celor 34 de ani care au precedat anul 1914, studenţii atenţi ai Bibliei au aşteptat această dată. Începînd cu anul 1880, revista Turnul de veghere a atras deseori atenţia asupra semnificaţiei anului 1914. Astăzi, după 69 de ani, noi considerăm acel an ca fiind plin de semnificaţii şi nu sîntem singurii care îmbrăţişăm această opinie. Un scriitor la curent cu evenimentele internaţionale vorbea despre anul 1914 ca despre anul cînd „lumea, aşa cum era cunoscută şi acceptată, a luat sfîrşit.b“ Un alt scriitor menţiona că anul 1914 a marcat începutul „erei moderne, care, după cum ştim fiecare, (. . .) ar putea foarte bine lua sfîrşit printr-o exterminare totală.c“ — Vezi şi cartea „Let Your Kingdom Come“ („Să vină regatul tău“), paginile 127–140; 186–189.

⁸ La mai bine de 50 de ani de la 1914, Konrad Adenauer, politician german, făcea următoarea remarcă: „Îmi apar în minte amintiri şi imagini (. . .) amintiri anterioare anului 1914, cînd exista pe această planetă pace, linişte şi securitate adevărată — o vreme cînd ignoram frica . . . Începînd cu anul 1914, securitatea şi liniştea au dispărut din viaţa oamenilor.“ Şi mult mai aproape de anii noştri, în noiembrie 1980, Harold Macmillan, politician britanic, în vîrstă acum de 86 de ani, vorbea cu melancolie despre „progresul automat“ din epoca victoriană.d El a spus: „Totul era înfloritor. Iată epoca în care m-am născut. [Dar] deodată, într-o frumoasă dimineaţă a anului 1914, totul s-a ruinat.“

 9. a) Ce a permis studenţilor în Biblie să înţeleagă dinainte că anul 1914, va avea o semnificaţie deosebită? b) În ce mod a condus la această concluzie interpretarea capitolului patru din profeţia lui Daniel?

⁹ Cum au putut înţelege studenţii sinceri ai Bibliei, cunoscuţi astăzi sub numele de Martorii lui Iehova, cu 34 de ani înainte, că anul 1914 va marca o asemenea cotitură în istorie? Meritul este al „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47) compus din creştinii unşi care slujesc sub îndrumarea Stăpînului lor Isus Cristos. Acest sclav îndeplinea ceea ce este consemnat la II Petru 1:19: acorda atenţia cuvîntului profetic „ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecat.“ Graţie profeţiei lui Daniel, capitolul 4, aceşti creştini au învăţat că răsturnarea dinastiei lui David din Ierusalim, în anul 607 î.e.n., nu marca sfîrşitul definitiv al dominaţiei lui Iehova peste pămînt. „Copacul“ puterii regale a lui Dumnezeu urmă să producă din nou un vlăstar. După cele „şapte timpuri“ sau 2 520 de ani în care naţiunile păgîne au dominat în mod sălbatic pămîntul, se va şti din nou „că Cel Preaînalt este Conducător în regatul oamenilor, că îl dă cui vrea, şi că stabileşte peste el pe cel mai umil dintre oameni.“ — Daniel 4:14–17.

10. Ce contrast există între apariţia lui Mesia în 1914 şi prima sa venire?

¹⁰ Iată, deci, că în anul 1914 urma să apară din nou „cel mai umil dintre oameni,“ Cel care în timpul primei sale veniri în calitate de Mesia a fost „tăiat“ în mod crud, „cu nimic pentru el însuşi.“ De această dată însă, Cristos va veni într-un mod invizibil, în gloria sa cerească, împreună cu toţi îngerii sfinţi, pentru a se aşeza pe tronul său glorios. — Daniel 9:26; Matei 25:31.

GENERAŢIA ANULUI 1914

11. a) Care generaţie nu va trece înainte de împlinirea completă a tot ceea ce Isus a prezis? b) Ce lucruri vor vedea supravieţuitorii acestei „generaţii“?

¹¹ De la începutul prezenţei sale (parousia), Cristos a fost invizibil ochilor umani. Dar generaţia anului 1914 a văzut cu siguranţă cele întîmplate aici jos pe pămînt, deoarece aceste evenimente au constituit un „semn“ al prezenţei lui Cristos şi „începutul durerilor“ pentru omenire (Matei 24:8, T.N.R.). Supravieţuitorii generaţiei de la 1914 mai vorbesc încă despre aceste evenimente. Unii dintre aceştia vor vorbi despre ele pînă ce „marele necaz“ va nimici de pe suprafaţa globului sistemul rău al lui Satan. Isus Cristos ne-a dat asigurarea: „Adevărat vă spun că această generaţie (aceea care a văzut ‘începutul durerilor’ în 1914) nu va trece (în totalitate), pînă cînd vor avea loc toate aceste lucruri. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, în nici un caz.“ — Matei 24:3, 8, 34, 35.

12. a) Începînd din 1914, ce evenimente dovedesc adevărul profeţiei? b) Pe ce este fundată credinţa noastră? c) Asupra cărui lucru ne îndreaptă atenţia „vestea bună“?

¹² „Durerile“ care, conform profeţiei, trebuia să înceapă în 1914, au invadat lumea cu o rapiditate stupefiantă, continuînd şi astăzi să chinuie omenirea. Ele reprezintă „semnul“ incontestabil că anul 1914 a marcat începutul „încheierii sistemului de lucruri.“ Cu toate acestea, credinţa noastră nu se întemeiază numai pe această dată istorică a anului 1914. Ea este ancorată adînc în totalitatea Cuvîntului lui Dumnezeu, în „vestea bună“ care a fost predicată la început de către Isus şi discipolii săi şi în realizarea admirabilă pe care o cunosc astăzi multiplele profeţii biblice, cu precădere cele care se referă şi îl identifică pe „sclavul fidel şi prevăzător“ şi pe colaboratorii săi. „Această veste bună a regatului,“ întregul mesaj al Bibliei, constituie fundamentul credinţei noastre. Acest mesaj biblic îl are în obiectiv pe Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu, pe care Iehova l-a trimis pe pămînt pentru răscumpărarea omenirii şi care domneşte acum în mod glorios în Regatul întemeiat în ceruri (Matei 24:3, 14, 45–47; 25:31–33; Apocalipsul 19:10). Credinţa ne ajută să înţelegem, de asemenea, modul în care ‘va veni’ Regatul pentru salvarea tuturor celor care îl iubesc şi practică dreptatea. Despre felul în care va fi realizat acest lucru vom vorbi în articolul următor.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 18]

„Şaptezeci de săptămâni de ani“ (Daniel 9:24–27)

DE LA „ieşirea cuvîntului“ regelui Persiei către Neemia în anul 455 î.e.n.

De la 455 î.e.n. la 1 î.e.n. — 454 ani

De la 1 î.e.n. la 1 e.n. — 1 ani

De la 1 e.n. la 36 e.n. — 35 ani

De la 455 î.e.n. la 36 e.n. — 490 ani

Mesia trebuia să fie „tăiat (. . .) la jumătatea săptămînii,“ adică în aprilie 33 e.n.

PÎNĂ la încheierea perioadei de graţie acordate evreilor în anul 36 e.n., odată cu convertirea lui Corneliu şi a casei sale.

[Chenarul de la pagina 19]

„TIMPURILE HOTĂRÎTE NAŢIUNILOR“ (DANIEL 4:14–25; LUCA 21:24–26)

În anul 607 î.e.n. încep timpurile Păgînilor, iar copacul suveranităţii lui Iehova este legat

„ŞAPTE TIMPURI“ — 7x360 = 2 520 ani

(vezi Apocalipsul 12:6, 14; Ezechiel 4:6b)

De la 607 î.e.n. la 1 î.e.n. — 606 ani

De la 1 î.e.n. — 1 an

De la 1 e.n. la 1914 e.n. — 1 913 ani

De la 607 î.e.n. la 1914 e.n. — 2 520 ani

În anul 1914 e.n. Iehova îşi restabileşte suveranitatea şi instaurează regatul mesianic