Servi ai lui Dumnezeu care sînt în cîmpul muncii

 1. Cum sînt numiţi în traducerea lui Tyndale funcţionarii guvernelor politice relativ la Dumnezeul creştinilor, în Romani 13:1–6?

ÎN TRADUCEREA pe care o efectua în 1526 William Tyndale, din originalul grecesc în engleza de circulaţie a zilelor sale, acesta scria cu privire la „înaltele puteri“ sau „autorităţile superioare“ ale lumii acesteia: „Căci el [cel investit cu autoritate] este serv (minister, engl.) lui Dumnezeu pentru binele nostru. Dar dacă tu faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia, căci este serv (minister, engl.) lui Dumnezeu, aducînd răzbunare asupra celor ce fac răul. Prin urmare, voi trebuie să ascultaţi, dar nu numai de frica răzbunării ci şi datorită conştiinţei. Tocmai din această cauză plătiţi-vă impozitele. Căci ei sînt servii (ministers, engl.) lui Dumnezeu care servesc în acest scop.“ — Romani 13:1–6, Dabney.

 2. a) Care faptul că aceşti funcţionari ai guvernelor lumeşti sînt numiţi „miniştri“ se bazează pe traducerea lui Tyndale din 1526? b) Faptul că ei folosesc acest termen le contestă oare lui Pavel şi fraţilor săi creştini, care nu sînt o parte a lumii acesteia, dreptul de a fi numiţi „miniştri“?

² Prin aceasta nu exista nici un motiv să credem că titulatura unor anumiţi funcţionari de stat din diferite guverne politice cum ar fi „primministru“ sau „ministru“ al unuia sau al altuia, s-ar baza pe cuvintele de mai sus ale apostolului Pavel. Dimpotrivă, există o enormă diferenţă între serviciul ministerial laic al acestor politiceni numiţi „servii lui Dumnezeu“ şi „serviciul“ religios al apostolului Pavel şi al celorlalţi fraţi creştini ai săi care nu erau o parte a acestei lumi. Domeniul lor de acţiune diferă de la unii la alţii. Folosirea termenului „ministru“ într-un sens guvernamental de către politicienii lumeşti nu îi poate priva pe Pavel şi pe confraţii săi creştini de dreptul de a fi numiţi „miniştri“ într-un sens religios în armonie cu limbile care stau la bază.

 3. Martorii lui Iehova de azi, care merg să predice din casă în casă asemenea lui Tihic şi Timotei, sînt oare fiecare „servi al lui Dumnezeu“ pentru vestea bună despre Cristos?

³ Cînd apostolul Pavel îl numeşte pe Tihic la Efeseni 6:21: ‘un frate iubit şi serv fidel în Domnul,’ — el nu îl clasifică pe Tihic printre clerul ai creştinătăţii (Vezi şi Coloseni 1:7; 4:7). Pavel îl numeşte totodată şi pe Timotei „fratele nostru şi servul lui Dumnezeu pentru vestea bună despre Cristos“ (I Tesaloniceni 3:2). Este cert că martorii consacraţi şi botezaţi ai lui Iehova din zilele noastre care predică „această veste bună a regatului“ din casă în casă sînt „servii lui Dumnezeu pentru vestea bună despre Cristos.“ — Matei 24:14; Marcu 13:10.

 4. Ce indică Scripturile în ce priveşte faptul dacă adunarea creştine ca întreg precum şi membrii ei individuali, au un serviciu divin?

⁴ Ce se poate spune, aşadar, despre adunarea luată în ansamblu a creştinilor botezaţi? Glorificatul Fiu al lui Dumnezeu, Isus Cristos, spunea adunării din Tiatira, Asia Mică: „Ştiu faptele tale şi iubirea ta şi credinţa ta şi serviciul tău“ (Apocalipsul 2:18, 19). Adunării din Corint, provincia Ahaia, Grecia, Pavel îi scria: „Există diferite servicii, dar totuşi este acelaşi Domn“ (I Corinteni 12:5). În armonie cu acest fapt, începînd de la Sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. glorificatul Isus Cristos a conferit adunării sale de pe pămînt daruri în formă de oameni, cum ar fi apostoli, profeţi, evanghelizatori, păstori, învăţători. Cu ce scop oare? „În vederea reorganizării sfinţilor, pentru o lucrare serviciului (tradus în mod literal: ‘lucrare de serviciu divin’], pentru edificarea corpului lui Cristos“ (Efeseni 4:7–12). În fine, tuturor membrilor adunării creştine ebraice din Ierusalim, apostolul Pavel le scrie: „Dumnezeu nu este nedrept, aşa încît să uite lucrul vostru şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele lui, prin faptul că aţi servit pentru tot sfinţi şi continuaţi s-o faceţi“ (Evrei 6:10). În acest fel îndeplineau ei toţii un serviciu divin aprobat de Iehova Dumnezeu.

CU PRIVIRE LA LUCRĂRILE LAICE

 5. a) În contrast cu stilul de viaţă al clericilor de profesie ai creştinătăţii, conform reglementării scripturale, oare pot fi „servii“ nişte lucrători laici pe timp parţial? b) Cînd apare termenul minister în traducerile biblice?

⁵ A fi un serv din punct de vedere scriptural, ca o parte a adunării consacrate şi botezate a Martorilor lui Iehova, nu înseamnă a trăi în lux şi comoditate. Însă aranjamentul modului de trai al clericilor de profesie din sistemele religioase ale creştinătăţii l-ar putea determina pe cineva să creadă aşa ceva. Dar conform cu Biblia inspirată, n-ar trebui să fie aşa. Ei, aceia care sînt „servii a lui Dumnezeu“ conform înţelesului biblic al cuvîntului, pot fi lucrători în cadrul unor ocupaţii laice pentru o parte din timp. Ba chiar Isus Cristos a fost dulgher în Nazaret pînă la vîrsta de 30 de ani! Atunci el s-a dedicat cu timp integral serviciului divin pentru care fusese uns cu spiritul lui Dumnezeu. Nu ştim dacă Isus a vorbit limba latină şi dacă el a folosit termenul minister din această limbă. Dar cînd au fost traduse Scrierile ebraico-greceşti în limba latină a Imperiului Roman atunci în această traducere a apărut cuvîntul minister.

 6. a) Ce fel de sens are cuvîntul minister în conformitate cu rădăcina corespondentului său din latină sau greacă? b) Cum a putut deci să fie glorificat de Pavel acest serviciu?

⁶ Întrucît cuvîntul minister derivă din adjectivul latinesc minus care înseamnă „mai puţin“ sau „mai mic,“ a fi un ministru înseamnă în esenţă,“ a fi sau a acţiona ca ceva mai mic“ (în latineşte, quod minus est). Corespondentul grecesc, cuvîntul di.a’ko.nos are o derivaţie la fel de modestă. Este subînţeles că acesta provine din di.a’ (care înseamnă „prin“) şi konia (care înseamnă „praf“). În greceşte cuvîntul ar prezenta ideea că cineva merge prin praf sau prin ţărînă ca să se pună la dispoziţia cuiva sau să execute vreun serviciu oarecare. Totuşi în ciuda rădăcinii modeste a cuvîntului grecesc, apostolul Pavel îl foloseşte şi cînd spune: „Eu îmi glorific serviciul meu“ (Romani 11:13). El a dovedit aceasta rămînînd ataşat de acest serviciu pînă la sfîrşit.

 7. a) Este scăzută oare valoarea serviciului al mesajului despre regat prin faptul că servii nu sînt o sarcină pentru el? b) Cum este considerată de către servii Regatului orice sarcină laică necesară?

⁷ Pavel şi-a îndeplinit cu abnegaţie serviciul sau divin nu pentru glorificarea sa personală. El nu a adus nici o cheltuială sau nici o sarcină acelora cărora le-a predicat „vestea bună.“ Dar prin aceasta el nu a scăzut din valoarea serviciului său. Primitorii „veştii bune“ trebuia să se gîndească la ‘socoteală’ cheltuielilor, căci în folosul lor se face ceva fără ca ei să plătească pentru „vestea bună.“ Pavel s-a simţit mult mai onorat că a fost însărcinat cu o aşa glorioasă „veste bună“ care este un serviciu fără egal cînd este comparat cu toate ocupaţiile bine plătite ale acestei lumi. Astăzi Martorii lui Iehova imită exemplul apostolului Pavel. Cum anume? Prin faptul că ei se angajează în serviciu al vestiri mesajului despre regatul lui Dumnezeu nu pentru cîştig personal, într-un mod materialist sau lumesc. Ei consideră drept ceva rău faptul de a mînui mesajul despre Regat ca pe ceva de tip comercial, pur şi simplu ca pe un mijloc de a-şi procura un mod de viaţă confortabil. Orice activitate laică pe care ei ar putea fi obligaţi s-o îndeplinească, ocupă pentru ei un loc secundar, ca o muncă suplimentară. Serviciul al Regatului reprezintă ceva ce merită sacrificii!

 8. După ce Pavel a ajuns la Roma, în ce fel a continuat el să-şi ‘glorifice serviciul său’ acolo?

⁸ Cînd apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă la Roma şi a intrat în legătură cu adunarea, el a continuat să facă ceea ce spusese în scrisoarea pe care le-o scrisese lor cu ani în urmă: ‘el şi-a glorificat serviciul său.’ Cum a putut face el acest lucru în ciuda faptului că era desţinut în stare de arest? Medicul Luca, fidelul său colaborator, ne spune: „Cînd, în cele din urmă, am intrat în Roma, lui Pavel i s-a permis să locuiască în particular împreună cu soldatul care-l păzea. Dar, trei zile mai tîrziu el i-a convocat laolaltă pe cel care erau bărbaţii de frunte dintre iudei. Cînd ei s-au adunat (Pavel le-a vorbit) . . . Astfel el a rămas doi ani întregi în propria sa casă închiriată şi îi primea cu amabilitate pe aceia care veneau la el, le predica regatul lui Dumnezeu şi învăţa lucrurile referitoare la Domnul Isus Cristos, cu cea mai mare libertate de vorbire, fără piedică.“ — Faptele 28:16–31; Efeseni 6:20.

 9. În ce măsură a devenit de notorietate publică la Roma starea de deţinut a lui Pavel şi motivul ei? Cum s-au simţit în această privinţă creştinii în acel oraş?

⁹ Care a fost rezultatul acestei activităţi a lui Pavel care era reţinut pe nedrept ca deţinut? Ne spune chiar el: „Doresc, aşadar, să ştiţi fraţilor, că problemele mele s-au întors mai degrabă în favoarea înaintării veştii bune decît invers, aşa încît lanţurile mele au devenit de notorietate publică, în legătură cu Cristos, printre toţi cei din garda pretoriană şi printre toţi ceilalţi; iar majoritatea fraţilor în Domnul, simţindu-se (plini de) încredere pe baza lanţurilor mele de deţinut dovedesc şi mai mult curaj în a vorbi Cuvîntul lui Dumnezeu fără teamă.“ „Toţi cei sfinţi, dar mai ales cei din casa Cezarului, vă trimit salutările lor.“ — Filipeni 1:12–14; 4:22.

ACUM ESTE TIMPUL SĂ DĂM DEMNITATE ACESTUI SERVICIU

10. Cînd a răspuns rămăşiţa poporului consacrat, botezat şi loial a lui Iehova, chemării de a ieşi din imperiul mondial al falsei religii?

¹⁰ Martorii lui Iehova au răspuns chemării divine de a ieşi din Babilonul cel mare, imperiul mondial al religiei false. Pe parcursul primului război mondial dintre 1914–1918, Babilonul cel mare a colaborat cu puterile politice beligerantea pentru a impune restricţii poporului consacrat şi botezat al lui Iehova Dumnezeu. Aceasta a culminat cu aruncarea în închisore a membrilor comitetului de conducere de la sediul organizaţiei lor. Dar în anul post-belic 1919 a venit alinarea şi au fost eliberaţi. Atunci ei au înţeles necesitatea de a se reorganiza în vederea lucrării prezise de predicare mondială a „acestei veşti bune despre regat.“ — Matei 24:14.

11. Cînd membrii rămăşiţei s-au întrunit în adunarea generală din 1919, în ce fel au demascat ei Marele Babilon? b) Ce perioadă de timp aşteptată au salutat ei? În armonie cu aceasta, ce revistă a început să fie publicată?

¹¹ A urmat o reorganizare a rămăşiţei în vederea predicării „acestei veşti bune despre regat“ pe întregul pămînt, aşa cum nu mai fusese niciodată. Avînd această perspectivă ei au ţinut în septembrie 1919 o adunare generală la Cedar Point, Ohio, S.U.A. Cu această ocazie ei au demascat în mod public Babilonul cel mare ca fiind susţinătorul Ligii Naţiunilor iniţiată atunci, pe care clerul Bisericii protestante o numise „expresia politică a regatului lui Dumnezeu pe pămînt.“ Participanţii la adunare au salutat epoca de aur“ care urma să fie întrodusă prin regatul ceresc al lui Dumnezeu, aflat sub conducerea lui Cristos. Aşa cum s-a anunţat la adunarea generală, în octombrie 1919 a început să se publice o nouă revistă, ca o întregire a „Turnului de veghere“ şi care era intitulată „The Golden Age“ (Epoca de aur). Mai tîrziu, datorită nevoii crescînde de mîngîiere din partea întregii familii a omenirii, numele revistei a fost schimbat în „Consolation“ mîngîiere. După al doilea război mondial numele ei s-a schimbat în „Treziţi-vă!“

12. Perfecţionîndu-şi mai departe înfăţişarea sa în vederea serviciului lor, ce nouă identitate şi-a luat rămăşiţa? b) Ce au făcut toate acestea în privinţa serviciului lor pentru Regat?

¹² Toate acestea au dat o nouă înfăţişare acestor predicatori ai regatului întemeiat al lui Dumnezeu referitor serviciului lor. În 1931 ei s-au scuturat de toate denumirile nedemne cu care Babilonul cel mare continua să-i numească, pentru că atunci ei au adoptat numele bazat pe profeţia biblică, nume care este acela de „martorii lui Iehova“ (Isaia 43:10–12). Acesta le-a dat o nouă identitate în faţa Babilonului cel mare şi a protectorilor săi politici. Această dezbrăcare de haina religioasă care se pătase şi se murdărise în contact cu Babilonul cel mare, i-a făcut plăcere lui Iehova, Dumnezeul lor. În ochii lui, ei au luat o nouă înfăţişare. În mod figurat, era ca şi cum rămăşiţa unsă şi-ar fi pus „hainele de gală“ care erau adecvate serviciului lor preoţesc (Zaharia 3:4, 5). Aceasta a dat demnitate, a onorat, a glorificat în ochii lui Dumnezeu serviciul lor.

13. a) Ce altă dovadă a fost dată, începînd din 1935 că rămăşiţa a fost restabilită în favoarea lui Dumnezeu? b) Ce anume s-au decis să facă în asociere cu rămăşiţa cei din „mulţimea mare,“ privitor la serviciul de miniştri?

¹³ A existat oare vreo dovadă evidentă a restabilirii rămăşiţei unse în favoarea divină, după primul război mondial? Da, căci ceva ce s-a dovedit a fi o „mare mulţime“ de căutători sinceri ai singurului Dumnezeu viu şi adevărat, a început să se asocieze cu rămăşiţa, relativ mică, a „preoţimii regale“ (I Petru 2:9). Situaţia a fost definitiv stabilită pînă în primăvara anului 1935. Atunci s-a ţinut la Washington o adunare generală. Aici, la 31 mai, preşedintele Societăţii „Turnul de veghere“ a ţinut o expunere specială pe tema „Marea Mulţime.“ Ea se baza pe Apocalipsul 7:9–15, Authorized Version. În ziua următoare, 840 de persoane şi-au simbolizat consacrarea lor faţă de Iehova Dumnezeu prin botezul în apă. Majoritatea acestor candidaţi la botez nutreau speranţa „mulţimii mari“ pentru un paradis terestru sub regatul lui Cristos. Ei ştiau bine că aceasta înseamna ca ei să se asocieze cu rămăşiţa unsă în activitatea sa din casă în casă, în calitate de „miniştri“ ai lui Iehova Dumnezeu. Astfel şi ei au început să îşi ‘glorifice serviciul lor.’

14. Deşi nu în majoritatea cazurilor au avut posibilitatea să se dedice cu timp integral în predicarea Regatului, sub ce obligaţie erau membrii „mulţimii mari“ datorită consacrării lor şi datorită botezului prin care este simbolizată consacrarea?

¹⁴ Pînă în prezent sute de mii de persoane asemănătoare „oilor“ s-au adunat ca o turmă de partea rămăşiţei unse şi i s-au alăturat în serviciul pentru Regat. Nu toţi aceştia au avut posibilitatea să se dedice cu tot timpul lor acestui serviciu divin, în calitate de vestitori cu timp integral, de reprezentanţi voiajori ai Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania, sau ca membri ai personalului filialelor Societăţii. Îndatoririle lor pămînteşti le preindeau să mai exercite încă ocupaţii laice pentru o mare sau o bună parte din timpul lor. Totuşi consacrarea lor lui Dumnezeu simbolizată prin botezul în apă, le impunea să fie servii ai lui, servind interesele Regatului său.

15. Cum s-au aflat aceştia într-o situaţie asemănătoare cu cea a apostolului Pavel în Corint?

¹⁵ Ei s-au aflat într-o situaţie asemănătoare cu cea a apostolului Pavel. Timp de un an şi jumătate el a lucrat în Corint, făcînd corturi împreună cu Aquila, un credincios iudeu (Faptele 18:1–11). Astăzi, unii îl clarifică pe Pavel ca fiind, pe atunci, un „serv activ şi normal a religie.“

16. Cînd în drumul său spre Ierusalim Pavel s-a oprit în Milet, ce a spus el despre activitatea sau munca sa laică?

¹⁶ Mai evocăm, de asemenea, ceea ce a spus Pavel în drumul său spre Ierusalim, cînd s-a oprit în portul Milet din Asia Mică. De aici el a trimis să cheme pe bătrînii şi supraveghetorii din Efes. Între altele, el le-a spus: „De aceea, menţineţi-vă treiji şi amintiţi-vă că timp de trei ani zi şi noapte nu am încetat să avertizez pe fiecare, cu lacrimi . . . Nu am rîvnit nici aurul, nici argintul, nici hainele cuiva. Voi înşivă ştiţi că aceste mîini s-au îngrijit de nevoile mele şi ale celor care erau cu mine. Va-am arătat în toate lucrurile că muncind astfel trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi, şi să vă amintiţi cuvintele Domnului Isus, cînd a spus el însaşi: ‘Este mai mare fericire să dai decît să primeşti.’“ — Faptele 20:31–35.

17. a) Şi-a degradat Pavel serviciul său divin prin faptul că, din cînd în cînd, a muncit într-o ocupaţie laică sau ce idee reiese de aici? b) Ce sa ar putea spune despre faptul că alţi creştini consacraţi de pe atunci erau „servi ai lui Dumnezeu care sînt în cîmpul muncii“ aşa cum este ilustrat prin cazul îngrijitorilor templului?

¹⁷ Prin faptul că Pavel a lucrat temporar într-o activitate laică în calitate de angajat într-o ocupaţie plătită, el nu şi-a degradat serviciul său pentru Regat. El a aranjat lucrurile pentru a-şi executa predicarea şi opera de instruire în favoarea ascultătorilor şi elevilor săi, fără plată. În acest fel el şi-a continuat lucrarea sa de educare, simţindu-se curat faţă de povara de a fi un storcător de profituri (I Corinteni 9:13–18). În această situaţie el a făcut exact ceea ce a spus: „Eu îmi glorific serviciul meu“ (Romani 11:13). Faptul că el a fost un „serv a lui Dumnezeu care este în cîmpul muncii“ pentru întreţinerea sa personală, dovedeşte că el avea o motivaţie absolut neegoistă în serviciul său pentru Regat. Majoritatea creştinilor consacraţi, asociaţi cu el, erau asemenea „servi care sînt în cîmpul muncii,“ unii dintre ei fiind chiar sclavi la stăpîni necreştini (Faptele 18:1–4; Romani 16:3–5). Activitatea laică indispensabilă nu înjoseşte serviciul pentru Regat, pentru că trebuie să ne amintim că leviţii aflaţi sub convenţia legii mozaice a lui Israel serveau la templul din Ierusalim doar cîte o săptămînă la fiecare jumătate de an, în afară de sărbătoriile anuale de la Ierusalim. În restul timpului ei trăiau în cetăţile leviiţilor aflate în ţară şi lucrau aici pentru întreţinerea familiilor lor. Astfel şi ei erau „muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu.“

18. a) Sînt oare îndreptăţiţi astfel de „muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu“ dintre Martorii lui Iehova, la consideraţia conferită „slujitorilor“ Babilonului cel mare? b) Cum îşi glorifică aceşti muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu serviciul lor atunci cînd exercită o ocupaţie laică?

¹⁸ Întrucît mulţi dintre martorii consacraţi şi botezaţi ai lui Iehova constată ca ceva necesar sau obligatoriu să exercite o ocupaţie laică în majoritatea timpului lor, aceasta nu înseamnă şi nu motivează că ei nu ar fi realmente servi (minister, engl.) lui Dumnezeu, îndreptăţiţi la toate prevederile acordate de guverne slujitorilor religioşi ai Babilonului cel mare. Cu toate că ei sînt „muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu,“ ei pun interesele regatului lui Dumnezeu înainte de orice altceva. Datorită lucrării de predicare a regatului lui Dumnezeu chiar din casă în casă, ei sînt realmente servi pentru Regat, nefiind consideraţi mai prejos decît miniştrii politici din guvernele acestei lumi. Datorită calităţii demne de laudă a muncii pe care ei o execută în ocupaţiile lor laice, aceşti „muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu“ îşi glorifică serviciul lor.“ Acest fapt aduce onoare Dumnezeului căruia noi îi aducem un serviciu sacru.

19. a) Dacă schimbarea împrejurărilor le permite posibiliatatea, ce vor face aceşti muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu, pe măsura capacităţilor lor? b) Fără a avea în vedere cantitatea de timp afectată în mod direct intereselor Regatului, ce va face fiecare Martor al lui Iehova, consacrat şi botezat?

¹⁹ Se înţelege de la sine că, dacă o schimbare a împrejurărilor permite acestor „muncitorii lumeşti şi servi a lui Dumnezeu“ să se angajeze cu timp integral în serviciu pentru Regat, ei vor îmbrăţişa cu apreciere serviciul pentru Cuvîntul lui Dumnezeu, la cel mai înalt grad al capacităţii lor. Oricare ar fi situaţia, fie că avem posibilitatea să dedicăm timpul nostru integral sau numai o parte din el în mod direct pentru interesele regatului lui Dumnezeu instaurat deja prin Cristos, să ne glorificăm fără regretare serviciul nostru!

[Notă de subsol]