Regatul şi „locul sfînt“

„Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul. Aşadar, cînd veţi vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire, despre care a vorbit profetul Daniel, stînd într-un loc sfînt [cititorul să-şi folosească discernămîntul], atunci cei care vor fi în Iudeea să înceapă să fugă la munţi.“ — Matei 24:14–16.

 1. Printre altele, ce-i mai interesează astăzi pe vestitorii zeloşi ai regatului instaurat al lui Dumnezeu?

EŞTI cumva unul dintre aceia care ia zelos parte la predicarea „acestei veşti bune a regatului“? Dacă eşti, înseamnă că aştepţi cu însufleţire venirea sfîrşitului. În acest sens, probabil că te interesează foarte mult să ştii ce se înţelege astăzi prin „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“ şi prin faptul că el se găseşte „stînd într-un loc sfînt“. Probabil că vei vrea să ştii semnificaţia actuală a ceea ce a spus Daniel despre aceste lucruri şi modul în care, astăzi, te poţi alătura celor care găsesc salvarea „fugind la munţi.“ — Matei 24:3–16.

 2. a) Menţionaţi cîteva versete care ne ajută să-i identificăm pe „sfinţii“ din profeţia lui Daniel. b) Ce alt grup a apărut în ultimul timp? Care este preocuparea comună a acestor două grupuri?

² Profeţia lui Daniel ne relatează multe lucruri referitoare la „cei sfinţi“ care moştenesc regatul (Daniel 7:27). Aceştia alcătuiesc micul grup de creştini „născuţi de nou“ — israeliţii spirituali — care şi-au păstrat întegritatea sub atacurile lui Satan şi astfel s-au dovedit demni de a avea un loc în regatul cerurilor (Ioan 3:3; Luca 12:32). În ultimul timp, la cei ramaşi dintre aceşti martori unşi ai lui Dumnezeu ş-a adăugat „o mare mulţime (...) din toate naţiunile“, ai cărei membri speră să trăiască veşnic pe un pămînt paradiziac. Faci şi tu parte din vreuna din aceste două grupe? Dacă da, ai acum privilegiul de a-i aduce lui Dumnezeu un „serviciu sacru“ în sanctuarul pămîntesc al templului său spiritual. Acesta este un serviciu sfînt, efectuat într-un „loc sfînt“, care corespunde sanctuarului din templul lui Iehova din Ierusalimul antic. — Apocalips 7:4, 9, 15; Romani 12:12.

 3, 4. a) Care sînt cele trei feluri de Ierusalim pe care ni le dezvăluie Biblia? b) Cum le descrie Cuvîntul lui Dumnezeu pe fiecare în parte?

³ Datorită apostaziei evreilor, care au mers pînă acolo încît l-au omorît pe Fiul lui Dumnezeu, Ierusalimul pămîntesc a fost înlăturat şi părăsit de Dumnezeu (Matei 23:37, 38). Însă un Ierusalim mult mai grandios decît acesta a continuat să primească favoare din partea lui Iehova. În Galateni 4:26 el poartă denumirea „Ierusalimul de sus“. Acest Ierusalim este „femeia“ lui Iehova, adică însăşi organizaţia sa cerească, asemănătoare unei femei, care l-a adus în existenţă pe Isus Cristos, Fiul spiritual al lui Dumnezeu, care, în anul 33 e.n., şi-a dat „sufletul [uman] ca răscumpărare“ în folosul omenirii. — Matei 20:28.

⁴ După învierea sa ca spirit, Isus a fost înălţat la dreapta Tatălui său ceresc. La timpul stabilit, în 1914 e.n., Iehova l-a instalat în regatul său pe care Evrei 12:22 îl identifică, de asemenea, cu numele Ierusalim, numindu-l „Ierusalimul ceresc“. La momentul oportun, acest Regat va distruge sistemul nelegiuit al lui Satan şi va restaura paradisul pe pămînt. — Matei 6:9, 10.

PUSTIIREA „UNUI LOC SFÎNT“

 5. a) Ce a declarat Isus cu privire la Ierusalimul pămîntesc? b) Ce întrebare s-a pus şi ce profeţie s-a făcut în urma acestei declaraţii?

⁵ Să deschidem Biblia la Matei, capitolul 23. La versetul 38 se remarcă următoarea afirmaţie a lui Isus: „casa [Ierusalimului] vă este părăsită“. Apoi, spre surprinderea discipolilor săi, Isus spune cuvintele din Matei 24:2, referitoare la templul Ierusalimului pămîntesc: „Adevărat vă spun: Nu, nu va rămînea, aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată“. Această afirmaţie îi determină pe patru dintre discipoli să-i pună lui Isus întrebarea din versetul 3: „Spune-ne: Cînd vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al sfîrşitului sistemului de lucruri?“ Atunci Isus anunţă binecunoscuta sa profeţie care se extinde pînă la sfîrşitul capitolului 25.

 6, 7. a) Ce anume fusese ameninţat, ca împlinire e profeţiei? b) Ce semnifică expresia „lucrul dezgustător stînd într-un loc sfînt“?

⁶ Ceea ce îi interesa pe discipolii lui Isus în anul 33 e.n. era sfîrşitul sistemului iudaic, care îşi avea centrul în Ierusalimul pămîntesc, cu templul său — un sistem religios care căzuse în apostazie. Dar în pofida acestei apostazii, Ierusalimul a continuat să fie cunoscut sub denumirea de „oraşul sfînt“, chiar şi după moartea lui Isus (Matei 27:53). Ca împlinire a profeţiei lui Isus, nenorocirile s-au înmulţit în Ierusalim şi Iudeea şi în alte naţiuni din apropiere. Apoi, în 66 e.n., legiunile romane conduse de generalul Gallus au atacat Ierusalimul. Conform profeţiei lui Isus (consemnată în Luca 21:20), Ierusalimul a fost „înconjurat de oştile cantonate“. După afirmaţiile istoricului Josephus, oştile au intrat chiar în oraş, purtînd stindarde idolatre, şi au început să surpe zidul templului.

⁷ Fără îndoială, aceste oşti romane stăteau într-un „loc sfînt“. Ele intenţionau să pustiască acest „oraş al lui Iehova“, oraş care timp de secole a fost asociat cu închinarea la Iehova (Psalm 101:8). Oştile erau într-adevăr „dezgustătoare“, atît din punctul de vedere al apostaţilor evrei, cît şi al creştinilor evrei. Însă numai creştinii au fost aceia care au recunoscut că aceasta era situaţia despre care profeţise Isus. Erau ameninţaţi nu numai „oraşul sfînt“ şi templul de închinare, ci şi creştinii dinăuntrul oraşului, care erau loiali lui Iehova şi Cuvîntului său, respectiv cuvîntului adevărului. Dar cum ar fi putut supravieţui aceşti creştini?

 8. Cum a dirijat Iehova evenimentele, şi care a fost rezultatul?

⁸ Iehova a dirijat evenimentele în chip miraculos. Armatele romane s-au retras brusc, deschizînd creştinilor calea de a acţiona în conformitate cu profeţia lui Isus. Şi ei au acţionat efectiv, „fugind la munţii“ din Galaad. Apoi, în 70 e.n., lucrul „dezgustător“ a revenit. În numai patru luni armata romană sub conducerea generalului Titus a pustiit Ierusalimul, reducînd pretinsul „loc sfînt“ la un morman de gunoi. Peste un milion de evrei au murit în acest holocaust, rămînînd foarte puţini supravieţuitori (Daniel 9:26). Dar iudeii creştinaţi se aflau în siguranţă. De ce? Deoarece ei se supuseseră cuvîntului profetic al adevărului, pe care îl vorbise Marele Invăţător, Isus Cristos. — Marcu 13:1, 2, 14.

CORESPONDENTUL ACTUAL AL PROFEŢIEI

 9. De ce ar trebui să ne intereseze pe noi astăzi acele evenimente din primul secol?

⁹ Evenimentele care au avut loc în primul secol sînt de o importanţă vitală pentru noi astăzi. De ce? Deoarece ele au un corespondent impresionant în secolul al XX-lea. Marea profeţie a lui Isus îşi găseşte cutremurătoarea împlinire finală şi mondială în epoca noastră. Dar de data aceasta sînt implicate nu numai oraşul Ierusalim şi ţara Iuda, ci întregul pămînt locuit, cu zecile de mii de oraşe, sutele de grupuri naţionale şi tribale cu cele 4,4 miliarde de locuitori ai săi, de fapt întregul sistem de lucruri mondial.

10. a) Ce perioadă s-a sfîrşit în 1914, şi în ce mod s-a sfîrşit ea? b) De ce există în prezent un „vai“ fără precedent pe pămînt?

¹⁰ Chiar şi istoricii lumii au observat că anul 1914 e.n. a produs o schimbare radicală. Într-adevăr, „timpurile stabilite ale naţiunilor“ au luat sfîrşit în 1914 (Luca 21:24–28). Iehova nu le-a mai permis puterilor păgîne să conducă după bunul lor plac. Astfel s-a împlinit profeţia referitoare la Domnul Isus: „Iehova va trimite din Sion [„Ierusalimul ceresc“, regatul mesianic] toiagul puterii tale şi va spune: ‘Mergi şi subjugă în mijlocul duşmanilor tăi’“ (Psalm 110:2). Plin de ascultare, regele întronat l-a azvîrlit pe Satan şi hoardele sale demoneşti din cer, în vecinătatea pămîntului. De aceea, pentru o „scurtă perioadă de timp“, este „vai de pămînt“ (Apocalips 12:7–12). Din anul 1914 pînă în prezent, marea profeţie a lui Isus, din Matei capitolele 24 şi 25, se împlineşte la scară mondială.

11. Ce ai văzut tu însuţi în timpul împlinirii marii profeţii a lui Isus?

¹¹ N-am fost, oare, cu toţii, martori oculari ai „semnului (...) sfîrşitului sistemului de lucruri“? N-am văzut noi înşine mari războaie, foamete, epidemii, cutremure de pămînt şi alte „privelişti înfiorătoare“ pe care le-a profeţit Isus? N-am trăit, oare, persecuţia îndreptată împotriva creştinilor şi n-am participat la predicarea „acestei veşti bune a regatului (...) pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“? Într-adevăr, mulţi dintre noi au trăit asemenea evenimente (Matei 24:3–14; Luca 21:10–12). Dar care este semnificaţia cuvîntelor lui Isus din Matei 24:15, 16, referitoare la „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“?

O ÎMPLINIRE LA SCARĂ MONDIALĂ

12. Prin ce se va deosebi „marele necaz“ de distrugerea Ierusalimului?

¹² Împlinirea acestei profeţii în primul secol constituie un exemplu al lucrurilor la care ne putem aştepta în perioada actuală. De exemplu, în versetele 21 şi 22, Isus spune: „Atunci va fi un necaz aşa de mare cum nu a mai fost altul de la începutul lumii pînă acum, nu, nici nu va mai fi. De fapt, dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nici o carne n-ar fi salvată; datorită, însă, celor aleşi, acele zile vor fi scurtate“. „Marele necaz“, adică punctul culminant, nu va fi limitat la teritoriul Ierusalimului sau al vreunui alt oraş, ci el va fi cea mai mare calamitate care a lovit vreodată pămîntul şi va avea amploare mondială. — Ieremia 25:30–33; Matei 24:30.

13. Spre deosebire de „carnea“ care a supravieţuit distrugerea Ierusalimului, care „carne“ va fi salvată din „marele necaz“?

¹³ De altfel, „carnea“ care va supravieţui nu va fi aceea a cîtorva evrei apostaţi, care vor fi duşi în sclavie, ca pe timpul distrugerii Ierusalimului pămîntesc. În schimb, ea va fi „carnea celor aleşi“, adică a acelora care reprezintă „Ierusalimul ceresc“ pe pămînt, alături de „carnea“ însoţitorilor lor din „marea mulţime“ aleasă din toate naţiunile, despre care Apocalips 7:14 afirmă: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele lungi şi le-au albit în sîngele Mielului.“ Atunci, cum trebuie înţelese versetele 15 şi 16 din Matei, capitolul 24, în împlinirea actuală?

CITITORUL SĂ-ŞI FOLOSEASCĂ DISCERNĂMÎNTUL

14, 15. Care sînt cîteva lucruri pe care cititorul le poate discerne cînd examinează Daniel capitolele 7 şi 8?

¹⁴ În aceste versete Isus se referă la „profetul Daniel“ şi adaugă: „Cititorul să-şi folosească discernămîntul.“ În primul an al lui Belşaţar, regele Babilonului“, Daniel a primit viziunea despre Bătrînul în zile — Iehova Dumnezeu — şi despre judecata pe care el o face, prin regatul lui Mesia, asupra naţiunilor lumii. Aceasta urma să se întîmple cînd avea să sosească timpul hotărît pentru ca sfinţii să ia în stăpînire regatul. — Daniel 7:1, 9–14, 21, 22, 27.

¹⁵ Daniel a mai avut o viziune, în cel de-al treilea an al domniei lui Belşaţar. În Daniel 8:3–9, profetul întrebuinţează un limbaj figurat, pentru a descrie o succesiune de „fiare“ şi „coarne“ puternice care cresc din capetele acestor „fiare“. Daniel 8:20–25 ne ajută să identificăm aceste fiare cu puterile mondiale din ultimii 2 500 de ani, începînd cu Medo-Persia, apoi Grecia, Imperiul Roman şi în final, sub forma unui corn mic, care creşte pînă cînd puterea lui devine predominantă, Imperiul Britanic, la care s-a asociat mai tîrziu, republica Statele Unite ale Americii. Astfel s-a instaurat o dublă putere mondială.

16. a) Care timp hotărît a sosit şi ce s-a întîmplat în viaţa „sfinţilor“? b) De ce numerele din iunie 1938 ale revistei Turnul de veghere au fost importante pentru poporul lui Dumnezeu?

¹⁶ În 1918 „a sosit timpul hotărît“ pentru ca „sfinţii“ să primească Regatul. Din anul 1919 „sfinţii“ care sînt încă pe pămînt au fost organizaţi pentru a face un anunţ mondial măreţ despre regatul instaurat al lui Mesia (Matei 24:14). Curînd după aceea ei au devenit cunoscuţi pe întregul glob ca „Martorii lui Iehova“, iar o „mare mulţime“ de tovarăşi de lucru au început să li se alăture (Isaia 43:10, 12; Apocalips 7:9). Dar în timpul anilor 1930 s-au adunat norii negri ai persecuţiei. Iehova şi-a îmbărbătat poporul şi l-a reorganizat teocratic, pentru ca el să poată face faţă acestor ameninţări. Numerele din 1 şi 15 iunie 1938 ale revistei Turnul de veghere au cuprins articole de studiu referitoare la „Organizaţie“ care au dat poporului lui Dumnezeu o structură teocratică ce avea să-i servească drept bază pentru activitatea din timpul celui de-al doilea război mondial. — Isaia 60:17.

17. Cu privire la cine s-a împlinit acum Daniel 8:10, 11?

¹⁷ Împlinirea textului din Daniel 8:10, 11 a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Cornul mic s-a comportat cu desconsiderare faţă de Iehova Dumnezeu, „Prinţul armatei“. Dar despre ce armată este vorba? Este oare vorba despre armata de aderenţi la mulţimea sectelor religioase ale creştinătăţii? Nu. Acestea nu sînt „obiecte de ură“, deoarece ele însele fac parte din lumea lui Satan (Matei 24:9; Ioan 15:18–20). Daniel se referă aici la o armată mult mai mică, asemănătoare cu forţele de luptă ale lui Ghedeon, care erau foarte mici în comparaţie cu hoardele madianiţilor (Judecători 7:8, 12). Ea este rămăşiţa pămîntească a „armatei“ celor 144 000 de „sfinţi“ care vor domni cu Mielul, Isus Cristos, pe Muntele Sion al „Ierusalimului ceresc“. — Apocalips 14:1–5.

OCUPAREA „UNUI LOC SFÎNT“

18. a) Unde arată Scripturile că se află „un loc sfînt“? b) În conformitate cu Daniel 8:12, ce se întîmplă în acest loc?

¹⁸ Astăzi membrii rămăşiţei ocupă „un loc sfînt“ prin faptul că ei reprezintă pe pămînt „Ierusalimul ceresc“ şi aranjamentul templului. Daniel descrie acest aranjament (în versetul 11) ca fiind „locul stabilit al sanctuarului [lui Iehova]“, aici, pe „scăunelul picioarelor“ Sale, adică pe pămînt (Isaia 66:1). El spune: „Şi jertfă necurmată a fost luată de la el [de la Iehova], iar locul stabilit al sanctuarului său a fost aruncat jos. Şi o armată a fost predată treptat, împreună cu jertfa necurmată, datorită păcatului; şi el a continuat să arunce adevărul la pămînt şi a acţionat şi a avut succes“ (Daniel 8:11, 12). Cum s-a împlinit această profeţie?

19. a) Ce se înţelege aici prin încalcarea cornului mic? b) Cum a continuat el să arunce adevărul la pămînt?

¹⁹ În timpul celui de al doilea război mondial, studenţii fideli ai Bibliei, Martorii lui Iehova, au avut de suferit persecuţii aprige. Acestea au echivalat cu o ‘încălcare’, un efort de a pustii clasa „sanctuarului“ lui Dumnezeu, astfel încît să ia de la Iehova „jertfa necurmată“ a închinării publice zilnice. ‘Încalcarea’ a început în ţările fasciste. Dar în scurtă vreme adevărul a fost aruncat la pămînt pe tot domeniul vast al cornului mic, a cărui putere a devenit predominantă. „Armata“ de vestitori ai regatului şi lucrarea de predicare a adevărului despre regat a fost interzisă în aproape toate ţările Imperiului Britanic. Cînd aceste ţări şi-au mobilizat combatanţii, ele au refuzat să-i scutească de armată pe slujitorii din organizaţia Martorilor lui Iehova. Ele nu au manifestat respect faţă de cei care fuseseră numiţi ca slujitori ai lui Dumnezeu. Pe seama slujitorilor fideli ai lui Iehova din Statele Unite s-au pus fapte josnice şi mitocăneşti împotriva lor.

20. a) Ce asigurare ne dă Daniel 8:14? b) Cum a ieşit victorios locul sfînt? c) Ce evenimente au avut loc în organizaţia lui Iehova în ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial?

²⁰ Însă în conformitate cu Daniel 8:13, 14, după o perioadă de două mii trei sute de zile (şase ani, patru luni şi două zeci de zile), „locul sfînt“ va fi adus din nou „la starea sa normală“, sau va „îeşi victorios“ (New English Bible). Într-adevăr, Martorii lui Iehova au fost persecutaţi cu sălbăticie, datorită perseverenţei lor de-a asculta mai mult de Dumnezeu ca guvernator decît de oameni (Fapte 5:29). Dar în timpul ultimelor luni ale celui de-al doilea război mondial, ei şi-au reafirmat hotărîrea de a glorifica stăpînirea lui Iehova şi de a adera la ea, în cadrul organizaţiei lor. În acest scop, în 1944 s-a iniţiat o reorganizare a lucrării şi a structurii Martorilor lui Iehova. Tema numărului din 15 octombrie 1914 al revistei Turnul de veghere a fost: „Organizaţi pentru lucrarea finală“. Acesta şi alte articole din aceaşi perioadă, care au pus accentul pe serviciul teocratic, au arătat că „locul sfînt“ era din nou în stare normală din punctul de vedere al lui Iehova.a

21. Cum a triumfat regatul pînă în acest moment?

²¹ Încercarea răutăcioasă a duşmanului de a pustii şi distruge în totalitate „locul sfînt“ a eşuat. Membrii rămăşiţei „sfinţilor“ de pe pămînt, împreună cu însoţitorii lor, care formează „marea mulţime“, au ieşit victorioşi. Regatul Celui Suprem, Iehova, şi al Cristosului său a triumfat! Ce urmează, atunci, conform Cuvîntului profetic al lui Iehova? Vom vedea în articolul următor.

[Notă de subsol]

Trebuie să fugim urgent!

 1. a) Ce s-a întîmplat pe pămînt în sanctuarul „locului sfînt“, în timpul celui de-al doilea război mondial? b) Prin urmare, ce întrebare se pune?

DUPĂ cum aţi observat, „locul sfînt“ adevărat se află în domeniul „Ierusalimului ceresc“ — regatul mesianic al lui Dumnezeu. În timpul celui de-al doilea război mondial, „sfinţii“ care slujesc împreună cu însoţitorii lor, membrii marii mulţimi, în sanctuarul acelui „loc sfînt“ de pe pămînt, au fost călcaţi în picioare îndeosebi în ţările din teritoriile dublei puteri mondiale anglo-americane (Daniel 7:27; 8:10–12; Apocalips 7:9, 15). Vrea oare acest lucru să spună că Anglia şi America sînt „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“? Nu, deoarece „păcatul“ comis de dubla putere mondială include încă o trăsătură. Care este aceasta?

 2, 3. a) Cum a fost conceput regatul fals al lui Dumnezeu? b) Cum este descrisă această concepere în cartea Apocalipsa? c) Cine este deci „lucrul dezgustător“ prezentat în Daniel 11:31 şi Matei 24:15?

² Dubla putere mondială Anglo-Americană a servit scopului lui Satan şi în alt mod. Ea a conceput şi un fals regat al lui Dumnezeu. Atît în profeţia lui Daniel cît şi în cartea biblică Apocalipsa, „fiarele“ şi „coarnele“ lor sînt întrebuinţate ca simboluri ale puterilor politice mondiale. Apocalipsa capitolul 13 descrie cea de-a şaptea putere mondială din istoria biblică — Anglia şi America — sub forma unei fiare cu două coarne, care dă viaţă unui „chip“ al guvernării umane, asemănător unei fiare. Acest „chip“ al fiarei este o fiară de culoare stacojie şi de natură compozită, care are şapte capete şi zece coarne (Apocalips 17:3). Ea a apărut prima dată sub numele de Liga Naţiunilor în 1920, şi a fost reactualizată în 1945, sub numele de Organizaţia Naţiunilor Unite, avînd ca susținători principali pe Anglia şi America, la care s-a alăturat Uniunea Sovietică (Apocalips 13:11, 15; 17:8). Aceasta a fost şi o împlinire a lui Daniel 11:31, care spune: „Şi ei cu siguranţă vor pune în loc lucrul dezgustător care cauzează pustiire.“a

³ Aşadar, acesta este „lucrul dezgustător“ din zilele noastre, despre care Isus a vorbit în Matei 24:15. Dar cum a ajuns el să stea într-un loc sfînt? Să vedem ce spun faptele.

 4. a) De ce poate fi descrisă Liga Naţiunilor ca fiind „dezgustătoare“? b) Ce pretenţii „dezgustătoare“ au emis conducătorii religioşi la adresa O.N.U.?

⁴ Cînd, în 1918, Anglia şi America au fost primele care au propus Liga Naţiunilor, bisericile creştinătăţii şi-au dat sprijinul unanim. Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America a salutat Liga Naţiunilor drept „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt“. Ce blasfemie! Să se spună că o combinaţie a naţiunilor politice ale lumii lui Satan ar putea fi regatul lui Dumnezeu de pe pămînt! Aceasta era într-adevăr un lucru dezgustător, respingător, în ochii lui Iehova şi ai acelora care stăteau cu adevărat în „locul sfînt“, ca ambasadorii tereştri ai „Ierusalimului ceresc“, care guvernează în prezent. Dar ce au spus clericii lumii cu privire la Naţiunile Unite, succesoarea Liga Naţiunilor? Ei au descris-o în termeni variaţi, ca fiind singura speranţă de supravieţuire a omenirii, „ultima speranţă de înţelegere şi pace“ şi „forumul suprem de pace şi dreptate“. Ca şi în cazul Liga Naţiunilor, ei au plasat Organizaţia Naţiunilor Unite „într-un loc sfînt“, pretinzînd că ea va aduce ceea ce numai regatul lui Dumnezeu poate să realizeze.

 5. De ce putem spune că O.N.U. nu este o parte a locului sfînt?

⁵ Clericii creştinătăţii au optat pentru plasarea Naţiunilor Unite „într-un loc sfînt“, care aparţine de drept „Ierusalimului ceresc“ — regatul lui Dumnezeu — şi „sfinţilor“ care îl reprezintă pe pămînt. Dar O.N.U. nu are nimic „sfînt“ în ea. Ea are o capelă de rugăciune şi un clopot budist, iar pe zidul dinspre piaţă al clădirii sînt gravate cuvintele din Isaia 2:4 (A.V.): „Ei îşi vor transforma săbiile în pluguri şi suliţele în foarfece de tuns pomii: [o] naţiune nu va mai ridica sabia împotriva [altei] naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul“. Dar toate aceste lucruri nu pot face ca Organizaţia Naţiunilor Unite să fie „sfîntă“. Naţiunile membre ale acesteia se ceartă încontinuu şi un număr impresionant dintre ele sînt acum anti-religioase şi ateiste. Însă „lucrul dezgustător“ stă „într-un loc sfînt“ şi din alt punct de vedere.

UN CORESPONDENT ACTUAL SURPRINZĂTOR

 6. a) Care sînt cele două grupuri contrare care au trăit în Ierusalim în primul secol al erei noastre? b) Ce asemănare există între religioniştii evrei şi strămoşii lor?

⁶ Pînă în anul distrugerii lui, evreii considerau Ierusalimul antic drept un oraş sau un loc sfînt. În anul 56, chiar şi apostolul Pavel s-a dus la templul din Ierusalim, unde, împreună cu alţi patru creştini aflaţi sub jurămînt, s-a curăţit în mod oficial (Fapte 21:23–26). Acolo, el a fost înconjurat de o gloată de evrei de felul acelora care îi persecutau pe creştinii adevăraţi, acuzîndu-l că umpluse Ierusalimul cu învăţătura sa (Fapte 5:28). Aceşti evrei ţineau la tradiţiile şi închinarea apostată, asemenea strămoşilor lor din timpul lui Ieremia şi se încredeau „în cuvinte înşelătoare şi spuneau: „Templul lui Iehova, templul lui Iehova, templul lui Iehova sînt ei!“ (Ieremia 7:4). Dar această încredere era orientată greşit.

 7. a) De ce este considerată creştinătatea un corespondent actual al Ierusalimului apostat? b) Care este pretinsul „loc sfînt“ al creştinătăţii?

⁷ Astăzi există o situaţie similară, deoarece Ierusalimul apostat din antichitate, precum şi templul său, au un corespondent surprinzător în creştinătatea actuală. Observaţi că religia creştinătăţii ridică, de asemenea, pretenţii că are „un loc sfînt“ — pretinsele ei drepturi şi un cîmp de activităţi religioase. De-a lungul secolelor şi-a asigurat un domeniu îndrăgit de ea, în care îşi exercită controlul asupra maselor. Ea pretinde că acesta este dreptul ei spiritual. Domeniul ei include, de asemenea, catedrale costisitoare, altare împodobite cu giuvaeruri, ferestre cu vitraliib scumpe, proprietăţi funciare şi conturi bancare imense. Toate acestea fac parte din aşa-zisul „loc sfînt“. Ea îl consideră sacru şi nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de el. Cel puţin aşa crede ea.

 8. a) Ce legătură există între religia creştinătăţii şi „Babilonul cel Mare“? b) Ce asemănăre există între creştinătate şi Ierusalimul apostat?

⁸ Dar ce s-a întîmplat oare cu Ierusalimul antic şi cu locul său sfînt în anii 607 î.e.n. şi 70 e.n., cînd s-au împlinit profeţiile referitoare la el? Şi ce ne arată Domnul Isus în Apocalipsa sau Revelaţia pe care i-a transmis-o apostolului Ioan? Capitolul 17 al acestei cărţi vorbeşte despre sentinţa care va fi executată asupra „Babilonului cel Mare“, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului“ (Apocalips 17:5). „Babilonul cel Mare“ nu este altceva decît imperiul mondial al religiei false, a cărei parte principală o constituie bisericile creştinătăţii. Creştinătatea, care pretinde a fi în legămînt cu Dumnezeu, este „Ierusalimul“ apostat al timpului nostru.

 9. Cum a acţionat „mama prostituatelor“ în privinţa „fiarei“, ca urmare a împlinirii actuale a profeţiei?

⁹ De-a lungul secolelor, „mama prostituatelor“ religia falsă — a reuşit foarte bine să controleze afacerile naţiunilor şi imperiilor asemănătoare fiarelor. După cum arată Apocalips 17:9, ea s-a aşezat pe munţii care reprezintă guverne, iar versetul 15 o prezintă şezînd pe „ape“, adică „popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi“. Cînd combinata „fiară de culoare stacojie“ a apărut în 1920 ca Liga Naţiunilor şi cînd a reapărut, în 1945, ca Organizaţia Naţiunilor Unite, „Babilonul cel Mare“ a manevrat în aşa fel lucrurile încît să încalece această „fiară“ internaţională, pentru a obţine cîştiguri şi profituri. Ea nu ţinea seama de faptul că acest „lucru dezgustător“ de natură politică stă acolo unde n-ar trebui să stea, pătrunzînd ilegal în „locul sfînt“ care acum este, pe bună dreptate, domeniul „Ierusalimului ceresc“ — regatul lui Dumnezeu, sub conducerea lui Mesia.

„COARNELE“ INTRĂ ÎN ACŢIUNE

10. Ce sentinţă urmează să fie executată asupra religiei false?

¹⁰ Dar atunci cînd aceste naţiuni vor spune „Pace şi securitate“, „coarnele“ acelei „fiare sălbatice“ infiorătoare vor deveni brusc violente. Ele nu-şi vor mai putea reţine ura îndelungată faţă de „prostituată“. Ele o vor arunca pe prostituată din locul confortabil pe care îl avea pe spatele „fiarei“. Aceste „coarne“ militariste, radicale, precum şi „fiara“, o vor pustii pe „prostituată“, o vor dezbrăca, îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet în foc (Apocalips 17:16). Religia falsă, inclusiv creştinătatea — care a pretins că are pe pămînt un „loc sfînt“ înaintea lui Dumnezeu — va fi pustiită complet. Aşadar, creştinătatea va fi distrusă complet, aşa cum a fost distrus templul din Ierusalimul pămîntesc, despre care Isus a spus: „Categoric că nu va rămînea aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată.“ — 1 Tesaloniceni 5:3; Marcu 13:2.

11. a) Ce a apărut în 1914 referitor la adevăratul „loc sfînt“? b) Cum a început se fie invadat pretinsul „loc sfînt“ al creştinătăţii?

¹¹ Este oare conştientă religia falsă, această prostituată care include şi creştinătatea, de ceea ce i se va întîmpla în scurtă vreme? Ea ar trebui să fie, dacă ştie să interpreteze modul în care se desfăşoară evenimentele mondiale actuale. De asemenea, ea ar trebui să se cutremure, dacă ar da atenţie adevărurilor profetice din Biblie. Într-adevăr, la scurt timp după ce „Ierusalimul ceresc“ — în calitate de ocupant legitim al „locul sfînt“ — s-a născut, în 1914, presupusul „loc sfînt“ sau cîmp de activitate al creştinătăţii a fost supus presiunilor. În 1917 a avut loc revoluţia marxistă în Rusia. De atunci, puterile socialiste ateiste au preluat conducerea în multe ţări. Aceste puteri au înaintat şi mai agresiv de la al doilea război mondial încoace. Ele anunţă zgomotos că religia este „opiu pentru popor“. La rîndul ei, creştinătatea se plînge că puterile comuniste i-au invadat pretinsul „loc sfînt“ şi că a pierdut foarte multe popoare.

AMENINŢARE LA ADRESA „LOCULUI SFÎNT“ AL CREŞTINĂTĂŢII

12, 13. Cum au accentuat ştirile şi relatările din ziare ameninţarea la adresa „locului sfînt“ al creştinătăţii?

¹² O relatare publicată în ziarul Star din Hong Kong, spre sfîrşitul anului 1981, ne arată ce s-a petrecut în ţările conduse de guvernele comuniste: „Conform relatărilor refugiaţilor, diplomaţilor occidentali şi clericilor străini, guvernul comunist din Vietnam a înrolat în armată pe călugării budişti, a aruncat în închisoara sute de preoţi creştini şi a închis seminariile teologice şi bisericile. Obiectivul urmărit, spun ei, este de a pune toate religiile sub controlul exclusiv al guvernului. Refugiaţii afirmă că Biserica romano-catolică din sudul Vietnamului a fost supusă la presiuni deosebit de mari, autorităţile citînd ca exemplu tulburările din Polonia catolică, pentru a demonstra ‘tendinţa contra-revoluţionară’ a Bisericii romano-catolice.“

¹³ Publicaţia Journal and Constitution, din 2 ianuarie 1982, care apare în Atlanta, a tipărit articolul intitulat „Multe ştiri [publicate în 1981) sînt în legătură cu religia.“ Articolul acesta înşiră tentativa de asasinare a papei Ioan Paul al II-lea, asasinarea preşedintelui Egiptului, Sadat, de către militanţi musulmani, asasinate şi execuţii numeroase în Iran, lupte armate între guerilele arabe şi Israel, care au cauzat moartea a numeroase persoane, atentatele, crimele cu bombe şi decesele cauzate de greve ale foamei, declarate în Irlanda. Într-adevăr, multe dintre tulburările mondiale sînt în legătură cu religia. Dar toate aceste ştiri îşi vor pierde importanţa cînd „cele zece coarne şi fiara“ vor intra în curînd în acţiune pentru a pustii complet religia falsă, inclusiv creştinătatea şi pretinsul ei „loc sfînt“.

14. Cum vor fi ameninţaţi şi cei din adevăratul „loc sfînt“?

¹⁴ Dar ce se va întîmpla cu cei care se închină în adevăratul „loc sfînt“, adică aceia care efectuează un „serviciu sfînt“ aici, pe pămînt, în sprijinul „Ierusalimului ceresc“? Aceştia vor ajunge să fie atacaţi şi ei de „coarnele“ militariste care acum constituie deja o parte din ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Conform cu Apocalips 17:14, această combinaţie politică va dovedi că nu are dreptul să stea într-un „loc sfînt“, pentru că ea „se va lupta cu Mielul“.

15. a) Cine va avea rolul de frunte în atacul asupra „sfinţilor“? b) Cum îşi va ajunge el sfîrşitul?

¹⁵ Daniel 11:40–45 arată că „regele nordului“ comunist va avea rolul de frunte în acest atac impotriva „celor sfinţi“, dar „el va trebui să-şi ajungă sfîrşitul şi nu va fi nimeni care să-l ajute“.c De aceea, toate „coarnele“ naţionaliste şi chiar „fiara de culoare stacojie“ vor fi executate de Isus Cristos şi armatele sale de îngeri. „Deoarece el este Domnul domnilor şi Regele regilor, Mielul îi va învinge“. În războiul de la Har-Maghedon regele domnitor al „Ierusalimului ceresc“ va obţine victoria decisivă asupra tuturor naţiunilor care şi-au dat „puterea şi autoritatea fiarei sălbatice.“ — Apocalips 17:12–14; 16:16.

FUGA LA MUNŢI

16. Cum şi unde va găsi ocrotire poporul lui Dumnezeu?

¹⁶ Atunci, unde şi cum poate găsi protecţie poporul lui Dumnezeu? „Fugind la munţi“ (Matei 24:16). Astăzi, aceşti „munţi“ constituie locul de refugiu furnizat de Dumnezeu — măsura luată de Iehova în vederea ocrotirii „sfinţilor“ care au mai rămas pe pămînt, precum şi în vederea ocrotirii „mulţimii mari“ de „alte oi“ pentru a supravieţui „necazul del mare“. Această ocrotire corespunde profeţiei lui Isus, conform căreia o parte din „carne“ va fi salvată (Matei 24:22). Aşa cum munţii au stabilitate şi sînt deseori identificaţi în Scriptură cu funcţii guvernamentale, tot aşa locul de refugiu pe care Dumnezeu îl furnizează astăzi se identifică cu organizaţia sa teocratică. Ea este reprezentată pe pămînt prin „adunarea Dumnezeului cel viu, un stîlp şi sprijin al adevărului“, care se identifică în prezent cu Societatea mondială a Martorilor lui Iehova. — 1 Timotei 3:15.

17. Ce acţiune hotărîtă se cere din partea celor care ar vrea să fugă la adăpost?

¹⁷ Toţi cei care fug la organizaţia lui Iehova trebuie să înceteze a mai sprijini vreo parte a sistemului pămîntesc al lui Satan. Ei nu trebuie să devină „o parte a acestei lumi“, deci ei nu trebuie să colaboreze cu ea. Ei trebuie să evite religia, politica, manifestările de violenţă, materialismul, imoralitatea (Ioan 18:36). Ei trebuie să se dedice lui Iehova Dumnezeu, să trăiască în conformitate cu principiile sale drepte şi să aducă oamenilor la cunoştinţă scopurile regatului său glorios. Fie ca ei niciodată să nu devină delăsători sau să revină la viaţa de huzur a lumii. Ei trebuie, în permanenţă, să se străduiască mult pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu şi pentru a intra în noua să ordine. — Luca 13:24; 9:23; 2 Timotei 2:15.

18. De ce este nevoie urgentă ca persoanele cu inima înclinată spre dreptate să „înceapă să fugă“ acum?

¹⁸ În acest an 1984, ameninţarea la adresa pretinsului „loc sfînt“ al creştinătăţii a devenit o realitate. Într-adevăr, religia mondială care se află cocoţată pe spinarea „fiarei“ — Naţiunile Unite —, se găseşte într-o situaţie critică. Observînd cu discernămînt această situaţie, Martorii lui Iehova subliniază urgenţa chemării: ‘Fugiţi din religia falsă, da, ieşiţi din toate formele sistemului mondial al lui Satan — fugiţi la adăpostul organizaţiei lui Dumnezeu’! Asemenea Ierusalimului din primul secol, creştinătatea este confruntată acum cu „pustiirile (...) o exterminare“. Şi la fel se întîmplă cu întregul imperiu mondial al religiei false — Babilonul cel Mare! — Daniel 9:26b, 27b; Apocalips 18:2, 4.

19. a) Ce spune Psalm 72 referitor la „munţi“? b) Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de „abundenţa păcii“?

¹⁹ Din fericire, „munţii“ de refugiu vor deveni şi „munţii“ de binecuvîntare, deoarece Psalm 72:1–8 spune: „Munţii să ducă pacea la popoare; la fel şi dealurile, prin dreptate (...) (În zilele lui Mesia, Regele) cel drept va răsări şi abundenţa păcii pînă cînd nu va mai fi lună.“ Vrei să te numeri printre aceia care se vor bucura de „abundenţa păcii“ ? Atunci „devino statornic, neclintit fiind întotdeauna ocupat din plin în lucrarea Domnului“. Este nevoie urgentă ca atît timp cît încă se mai poate, să te dedici lucrării de a ajuta persoanele cu inimi inclinate spre dreptate să „înceapă să fugă la munţi“. Aşadar, „stai lîngă aceste lucruri, deoarece, făcînd astfel, te vei salva atît pe tine cît şi pe cei care te ascultă.“ — 1 Corinteni 15:58; 1 Timotei 4:16.

[Note de subsol]