„Aceste lucruri trebuie să se întâmple“

„Isus le-a zis: «. . . Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci».“ — MATEI 24:4–6.

 1. Ce subiect ar trebui să ne intereseze?

DACĂ sunteţi interesaţi de viaţa şi viitorul vostru, ceea ce nu poate fi pus la îndoială, atunci ar trebui să vă intereseze şi un subiect care i-a atras atenţia lui C. T. Russell în anul 1877. Russell, care ulterior a fondat Societatea Watch Tower, a scris broşura The Object and Manner of Our Lord’s Return (Scopul şi modul întoarcerii Domnului nostru). În această broşură de 64 de pagini se vorbea despre întoarcerea lui Isus, sau viitoarea lui venire (Ioan 14:3). Cu o anumită ocazie, când se aflau pe Muntele Măslinilor, apostolii l-au întrebat pe Isus în legătură cu această întoarcere: „Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ — Matei 24:3.

 2. De ce există numeroase puncte de vedere contradictorii în ce priveşte prezicerile făcute de Isus?

² Ştiţi ce a răspuns Isus şi înţelegeţi răspunsul lui? Acesta este consemnat în trei Evanghelii. Profesorul D. A. Carson a afirmat: „Foarte puţine capitole ale Bibliei au dat naştere la atât de multe dezacorduri în rândul exegeţilor ca Matei 24 şi variantele sale paralele din Marcu 13 şi Luca 21“. Apoi el şi-a exprimat propria opinie, care nu este altceva decât alt punct de vedere uman contradictoriu. În ultimii aproximativ o sută de ani, numeroase puncte de vedere de acest gen au reflectat lipsă de credinţă. Autorii acestora susţineau că Isus nu a spus niciodată ceea ce citim noi în Evanghelii, că mai târziu cuvintele sale au fost denaturate sau că prezicerile sale nu s-au împlinit, toate acestea fiind păreri formulate de înalta critică. Un comentator chiar a analizat Evanghelia lui Marcu „prin prisma filozofiei budiste Mahayana“!

 3. Cum abordează Martorii lui Iehova profeţia lui Isus?

³ Spre deosebire de aceştia, Martorii lui Iehova recunosc autenticitatea şi caracterul demn de încredere al Bibliei, inclusiv al cuvintelor adresate de Isus celor patru apostoli care se aflau împreună cu el pe Muntele Măslinilor cu trei zile înainte de a muri. De la C. T. Russell încoace, poporul lui Dumnezeu a dobândit o înţelegere tot mai clară a profeţiei pe care Isus a spus-o pe Muntele Măslinilor. În ultimii ani, Turnul de veghere a prezentat într-un mod şi mai clar punctul de vedere al poporului lui Dumnezeu referitor la această profeţie. Aţi asimilat acele informaţii şi aţi înţeles cum vă pot influenţa ele viaţa?a Să vedem care erau aceste informaţii.

O împlinire tragică iminentă

 4. De ce trebuie să-l fi întrebat apostolii pe Isus cu privire la viitor?

⁴ Apostolii ştiau că Isus era Mesia. Astfel, când l-au auzit vorbind despre moartea, învierea şi întoarcerea sa, ei s-au întrebat probabil: Dacă Isus va muri şi va pleca, cum va putea el să realizeze minunatele lucruri care se aşteaptă să le facă Mesia? În plus, Isus a vorbit despre o distrugere a Ierusalimului şi a templului său. Apostolii trebuie să se fi întrebat: Când şi cum vor avea loc aceste evenimente? Încercând să înţeleagă, apostolii au întrebat: „Când vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?“ — Marcu 13:4; Matei 16:21, 27, 28; 23:37—​24:2.

 5. În ce fel a avut răspunsul lui Isus o împlinire în secolul I?

⁵ Isus a prezis că aveau să fie războaie, foamete, epidemii, cutremure, că creştinii urmau să fie urâţi şi persecutaţi, că aveau să vină mesia falşi şi că urma să se efectueze o lucrare de predicare mondială a veştii bune despre Regat. Apoi urma să vină sfârşitul (Matei 24:4–14; Marcu 13:5–13; Luca 21:8–19). Isus a spus aceste lucruri la începutul anului 33 e.n. Pe parcursul deceniilor care au urmat, discipolii săi vigilenţi şi-au putut da seama că lucrurile prezise aveau de fapt loc într-un mod semnificativ. Într-adevăr, istoria confirmă că semnul a avut o împlinire în acele timpuri, ducând la distrugerea sistemului de lucruri iudaic de către romani în 66–70 e.n. Cum s-a întâmplat acest lucru?

 6. Ce a izbucnit în anul 66 e.n. între romani şi evrei?

⁶ În timpul verii fierbinţi din Iudeea anului 66 e.n., zeloţii evrei au pornit un atac împotriva gărzilor romane dintr-un fort situat în apropiere de templul din Ierusalim, dând naştere la acte de violenţă şi în alte regiuni ale ţării. În cartea History of the Jews (Istoria evreilor), profesorul Heinrich Graetz a spus următoarele: „Cestius Gallus, a cărui datorie de guvernator al Siriei era aceea de a apăra onoarea armatei romane, . . . nu a mai putut să stea nepăsător în faţa revoltei care ameninţa să se întindă. El şi-a strâns laolaltă toate legiunile, iar conducătorii vecini şi-au trimis în mod voluntar trupele“. Această armată, alcătuită din 30 000 de soldaţi, a înconjurat Ierusalimul. După câteva conflicte armate, evreii s-au retras în spatele zidurilor din apropierea templului. „Pe parcursul a cinci zile consecutive, romanii au atacat zidurile, dar de fiecare dată au fost forţaţi să dea înapoi din cauza proiectilelor aruncate de evrei. De-abia în a şasea zi romanii au reuşit să sape sub o latură a zidului dinspre nord din faţa Templului.“

 7. De ce discipolii lui Isus au văzut lucrurile altfel decât majoritatea evreilor?

⁷ Gândiţi-vă cât de confuzi trebuie să fi fost evreii, care crezuseră atâta timp că Dumnezeu îi va ocroti pe ei şi oraşul lor sfânt. Totuşi discipolii lui Isus fuseseră avertizaţi că asupra Ierusalimului avea să se abată un dezastru. Isus prezisese: „Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră“ (Luca 19:43, 44). Dar lăsau aceste cuvinte să se înţeleagă că creştinii aflaţi în interiorul Ierusalimului în 66 e.n. urmau să moară?

 8. Ce situaţie tragică a prezis Isus, şi cine erau ‘cei aleşi’ pentru care zilele aveau să fie scurtate?

⁸ Răspunzând la întrebarea pe care apostolii i-au pus-o în timp ce se aflau pe Muntele Măslinilor, Isus a prezis: „În zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii, pe care a creat-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. Şi dacă DOMNUL n-ar fi scurtat zilele acelea, nimeni [nici o carne, NW] n-ar scăpa; dar din cauza celor aleşi, a scurtat acele zile“ (Marcu 13:19, 20; Matei 24:21, 22). Aşadar, zilele aveau să fie scurtate, iar ‘cei aleşi’, salvaţi. Cine erau aceştia? Bineînţeles, nu evreii rebeli care pretindeau că se închinau lui Iehova, dar care îl respinseseră pe Fiul său (Ioan 19:1–7; Faptele 2:22, 23, 36). În acele timpuri, adevăratele persoane alese erau acei evrei şi neevrei care exercitau credinţă în Isus, considerându-l Mesia şi Salvatorul. Dumnezeu îi alesese pe aceştia, iar la Penticosta din 33 e.n. îi constituise într-o nouă naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16; Luca 18:7; Faptele 10:34–45; 1 Petru 2:9.

 9, 10. În ce fel au fost „scurtate“ zilele atacului roman, şi cu ce rezultat?

⁹ Au fost „scurtate“ zilele şi au fost salvaţi cei aleşi şi unşi aflaţi în Ierusalim? Profesorul Graetz a spus: „[Cestius Gallus] a considerat că nu era înţelept să continue să lupte împotriva entuziaştilor curajoşi şi să pornească un atac de durată în acel anotimp, când, după puţin timp, urmau să înceapă ploile de toamnă . . ., ceea ce putea împiedica asigurarea armatei cu provizii. Probabil din acest motiv s-a gândit el că era mai prudent să se retragă“. Indiferent la ce s-a gândit Cestius Gallus, cert este că armata romană s-a retras din oraş, suferind pierderi grele din cauza evreilor care au pornit în urmărirea ei.

¹⁰ Această retragere surprinzătoare a romanilor a permis ‘cărnii’ — discipolilor lui Isus care erau în pericol în interiorul Ierusalimului — să fie salvată. Istoria consemnează că, atunci când s-a ivit această ocazie, creştinii au fugit din acea zonă. Ce manifestare a capacităţii lui Dumnezeu de a şti dinainte viitorul şi de a asigura supravieţuirea închinătorilor săi! Dar ce s-a întâmplat cu evreii necredincioşi care au rămas în Ierusalim şi în Iudeea?

Contemporanii aveau să vadă marele necaz

11. Ce a spus Isus despre „generaţia aceasta“?

¹¹ Mulţi evrei considerau că sistemul lor de închinare, axat pe templu, avea să dăinuie pe timp indefinit. Dar Isus a spus: „De la smochin învăţaţi . . .: când îi frăgezeşte şi îi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, la uşi. Adevărat vă spun, nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece nicidecum“. — Matei 24:32–35.

12, 13. Cum trebuie să fi înţeles discipolii expresia „generaţia aceasta“ folosită de Isus?

¹² În anii dinainte de 66 e.n., creştinii aveau să vadă împlinindu-se multe dintre elementele ce constituiau partea de început a semnului compozit — războaie, foamete şi chiar o amplă activitate de predicare a veştii bune despre Regat (Faptele 11:28; Coloseni 1:23). Dar când avea să vină sfârşitul? Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Nu va trece generaţia [în greacă, geneá] aceasta“? Isus numise de multe ori mulţimea de evrei împotrivitori din timpul său, din care făceau parte şi conducătorii religioşi, „o generaţie vicleană şi adulteră“ (Matei 11:16; 12:39, 45; 16:4; 17:17; 23:36). Astfel, pe Muntele Măslinilor, când a vorbit din nou despre „generaţia aceasta“, evident, el nu s-a referit la întreaga rasă iudaică ce existase de-a lungul istoriei, nici la continuatorii săi, chiar dacă aceştia erau „o seminţie [rasă, NW] aleasă“ (1 Petru 2:9). Isus nu a spus nici că expresia „generaţia aceasta“ se referea la o perioadă de timp.

¹³ Isus se referea la evreii împotrivitori din timpul său, care aveau să trăiască împlinirea semnului dat de el. Cu privire la expresia „generaţia aceasta“ folosită în Luca 21:32, profesorul Joel B. Green a spus: „În cea de-a Treia Evanghelie, expresia «generaţia aceasta» (şi expresiile analoage) se referă de regulă la o categorie de oameni care se opun scopului lui Dumnezeu. . . . [Ea se referă] la oamenii care întorc spatele cu încăpăţânare scopului divin“.b

14. Prin ce situaţie a trecut acea ‘generaţie’, dar în ce fel a fost diferit deznodământul pentru creştini?

¹⁴ Generaţia rea de evrei împotrivitori care a trăit împlinirea semnului avea să fie martoră şi la distrugerea sistemului iudaic (Matei 24:6, 13, 14). Şi aşa s-a şi întâmplat! În anul 70 e.n., armata romană s-a întors sub conducerea lui Titus, fiul împăratului Vespasian. Suferinţa evreilor blocaţi din nou în oraş era de nedescris.c Flavius Josephus, care a fost martor ocular, a consemnat că, atunci când romanii au distrus oraşul, au murit aproximativ 1 100 000 de evrei, iar aproape 100 000 au fost luaţi captivi, cei mai mulţi dintre ei murind la puţin timp după aceea într-un mod îngrozitor, de foame sau în amfiteatrele romane. Într-adevăr, necazul din 66–70 e.n. a fost cel mai mare necaz care s-a abătut vreodată sau care avea să se abată vreodată asupra Ierusalimului şi a sistemului iudaic. Cât de diferit a fost deznodământul pentru creştinii care au ascultat de avertismentul profetic al lui Isus şi au părăsit Ierusalimul după plecarea armatelor romane în 66 e.n.! În 70 e.n., ‘cei aleşi’, adică creştinii unşi, au fost „salvaţi“ (NW), sau păstraţi în siguranţă. — Matei 24:16, 22.

O altă împlinire în viitor

15. De ce putem fi siguri că profeţia lui Isus urma să aibă o împlinire mai amplă după anul 70 e.n.?

¹⁵ Totuşi acesta nu a fost finalul. Mai înainte, Isus spusese că, după ce oraşul avea să fie distrus, el urma să vină în numele lui Iehova (Matei 23:38, 39; 24:2). Apoi el a explicat acest lucru într-un mod mai clar în profeţia pe care a rostit-o pe Muntele Măslinilor. După ce a vorbit despre viitorul ‘mare necaz’, el a spus că după aceea vor apărea Cristoşi falşi, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni o lungă perioadă de timp (Matei 24:21, 23–28; Luca 21:24). Putea fi vorba de altă împlinire, mai amplă, care urma să aibă loc în viitor? Faptele arată că da. Comparând Apocalipsa 6:2–8 (scrisă după necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului în anul 70 e.n.) cu Matei 24:6–8 şi Luca 21:10, 11, înţelegem că vor fi războaie, lipsă de alimente şi epidemii la o scară mai mare. Aceste cuvinte ale lui Isus cunosc o împlinire mai amplă din 1914, când a izbucnit primul război mondial.

16–18. Ce aşteptăm să mai aibă loc?

¹⁶ Martorii lui Iehova predau de zeci de ani că împlinirea actuală a semnului dovedeşte că urmează să mai vină un ‘mare necaz’. „Generaţia“ rea din prezent va vedea acest necaz. Se pare că va fi din nou o fază iniţială (un atac împotriva tuturor religiilor false), exact cum atacul lui Gallus din 66 e.n. a declanşat necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului.d Apoi, după un interval de timp nespecificat, va veni sfârşitul — o distrugere la scară mondială, asemănătoare celei din anul 70 e.n.

¹⁷ Referindu-se la necazul care ne stă în faţă, Isus a spus: „Îndată după acele zile de necaz [distrugerea religiei false], soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, atunci toate popoarele pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă“. — Matei 24:29, 30.

¹⁸ Astfel, Isus însuşi spune că „după acele zile de necaz“ vor avea loc anumite fenomene cereşti (compară cu Ioel 2:28–32; 3:15). Aceste lucruri îi vor speria şi şoca atât de mult pe oamenii neascultători, încât „se vor boci“. Mulţi „îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pământ“. Însă nu aşa vor sta lucrurile cu creştinii adevăraţi! Aceştia îşi ‘vor ridica capetele, pentru că răscumpărarea lor se apropie’. — Luca 21:25, 26, 28.

O judecată viitoare!

19. Cum putem stabili când se va împlini parabola despre oi şi capre?

¹⁹ Remarcaţi că Matei 24:29–31 prezice că: 1) Fiul omului va veni, 2) această venire va avea loc cu mare glorie, 3) îngerii vor fi cu el şi 4) toate popoarele de pe pământ îl vor vedea. Isus a menţionat din nou aceste aspecte în parabola despre oi şi capre (Matei 25:31–46). Putem conchide deci că această parabolă se referă la timpul când Isus va veni cu îngerii săi şi se va aşeza pe tronul său pentru a judeca, toate acestea având loc după izbucnirea necazului (Ioan 5:22; Faptele 17:31; compară cu 1 Împăraţi 7:7; Daniel 7:10, 13, 14, 22, 26; Matei 19:28). Cine vor fi cei judecaţi şi care va fi rezultatul? Parabola arată că Isus îşi va îndrepta atenţia spre toate naţiunile, ca şi cum ele ar fi adunate chiar înaintea tronului său ceresc.

20, 21. a) Ce se va întâmpla cu oile din parabola lui Isus? b) Ce se va întâmpla cu caprele în viitor?

²⁰ Femeile şi bărbaţii asemănători oilor vor fi aşezaţi la dreapta lui Isus, adică într-o poziţie de favoare. De ce? Deoarece ei s-au folosit de orice ocazie pentru a le face bine fraţilor săi, adică creştinilor unşi care vor face parte din Regatul ceresc al lui Cristos (Daniel 7:27; Evrei 2:9—​3:1). În armonie cu această parabolă, milioane de creştini asemănători oilor îi recunosc pe fraţii spirituali ai lui Isus şi depun eforturi pentru a-i sprijini. În consecinţă, această mare mulţime nutreşte speranţa bazată pe Biblie de a supravieţui ‘marelui necaz’ şi de a trăi apoi pentru totdeauna în Paradis, domeniul pământesc al Regatului lui Dumnezeu. — Apocalipsa 7:9, 14; 21:3, 4; Ioan 10:16.

²¹ Ce deznodământ diferit va fi pentru capre! Despre ele se spune în Matei 24:30 că se „vor boci“ când va veni Isus. Şi au motive să se bocească, pentru că îşi vor fi făcut reputaţia de persoane care au respins vestea bună despre Regat, li s-au împotrivit discipolilor lui Isus şi au preferat lumea, care este trecătoare (Matei 10:16–18; 1 Ioan 2:15–17). Isus — nu vreunul dintre discipolii săi de pe pământ — este cel care stabileşte cine sunt cei consideraţi capre. Despre ei Isus a spus: „Şi aceştia vor merge în pedeapsă veşnică“. — Matei 25:46.

22. Ce element din profeţia lui Isus merită o atenţie mai mare din partea noastră?

²² Este emoţionant să vedem progresul nostru în ce priveşte înţelegerea profeţiei din Matei capitolele 24 şi 25! Există totuşi un element din profeţia lui Isus care merită o atenţie mai mare din partea noastră, şi anume ‘lucrul dezgustător care provoacă pustiire stând într-un loc sfânt’. În legătură cu acesta, Isus i-a îndemnat pe continuatorii săi să-şi folosească discernământul şi să fie pregătiţi să treacă la acţiune (Matei 24:15, 16, NW). Ce reprezintă „lucrul dezgustător“? Când stă el într-un loc sfânt? Ce legătură are aceasta cu perspectivele noastre de viaţă atât din prezent, cât şi din viitor? În articolul următor se va răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum s-a împlinit Matei 24:4–14 în secolul I?

◻ Cum au fost scurtate zilele şi salvată carnea în timpul apostolilor, aşa cum era prezis în Matei 24:21, 22?

◻ Prin ce s-a caracterizat „generaţia“ menţionată în Matei 24:34?

◻ De unde ştim că profeţia rostită pe Muntele Măslinilor avea să aibă o altă împlinire, mai amplă?

◻ Când şi cum se va împlini parabola despre oi şi capre?

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Detaliu de pe Arcul de Triumf al lui Titus aflat la Roma, înfăţişând obiecte luate ca pradă în urma distrugerii Ierusalimului

[Provenienţa fotografiei]

Soprintendenza Archeologica di Roma