Întrebări de la cititori
Este compatibilă cu principiile creştine utilizarea dispozitivului contraceptiv intrauterin (IUD), cunoscut şi sub numele de sterilet?
Un sterilet este un mic dispozitiv care se introduce în uterul femeii ca măsură contraceptivă. Pe creştini îi interesează îndeosebi dacă dispozitivul intrauterin acţionează într-un mod care provoacă în principal avortul. Există tot mai multe dovezi care confirmă acest lucru.
Putem înţelege mai bine această problemă dacă analizăm cursul normal al unei sarcini. Un ovul vine din ovarul femeii şi intră în trompa uterină. Spermatozoizii care au trecut prin uter pot întâlni ovulul în trompă. În momentul în care aici are loc fecundarea (conceperea) a început o nouă viaţă. În aproximativ o săptămână, ovulul fecundat (blastocistul) ajunge în uter şi se fixează în peretele acestuia, unde va rămâne pe toată perioada sarcinii.
Ani de zile au existat teorii contradictorii cu privire la modul în care acţionează un sterilet. În Turnul de veghere din 15 decembrie 1969 (engl.) am atras atenţia asupra faptului că unii oameni de ştiinţă credeau pe atunci că dispozitivul intrauterin împiedică spermatozoidul să ajungă la ovul şi să-l fecundeze. Cu toate acestea, alte autorităţi în materie susţineau că acesta permite conceperea, însă împiedică implantarea. În legătură cu această a doua posibilitate s-a explicat că ea „ar echivala, din punct de vedere biblic, cu un avort“ (Exodul 23:26; 1 Corinteni 15:8, nota de subsol din NW). Însă, întrucât nici chiar specialiştii nu erau de aceeaşi părere în privinţa acţiunii steriletului, s-a spus că fiecare pereche căsătorită vizată va trebui să ia o hotărâre pe baza conştiinţei.
În anii care au urmat, medicii au făcut multe cercetări în legătură cu modul în care acţionează steriletul. Ce au aflat?
Un articol cuprinzător pe această temă, apărut în Canadian Medical Association Journal din 7 ianuarie 1978, trăgea următoarea concluzie:
„Nu se cunoaşte cu exactitate mecanismul steriletului. S-au observat mai multe efecte ale dispozitivului intrauterin fixat în uter şi, probabil, o combinare a acestora contribuie la acţiunea lui contraceptivă“.
Articolul menţiona câteva dintre aceste efecte:
1. „IUD împiedică în mod mecanic implantarea“.
2. El provoacă o reacţie inflamatorie în uter, iar celulele de apărare fagocitează şi distrug spermatozoidul [precum şi blastocistul, potrivit altor cercetători].
3. Măreşte contractivitatea trompelor uterine sau a uterului, astfel încât ovulul [fecundat sau nu] este expulzat repede.
4. Modifică structura biochimică a peretelui uterin, unde ar trebui să se implanteze ovulul fecundat.
S-au făcut unele comentarii şi în legătură cu dispozitivul intrauterin cu filament de cupru, care se pare că „are moduri suplimentare de acţiune“, cum ar fi: scăderea mobilităţii spermatozoizilor, producerea unor modificări enzimatice la nivelul peretelui uterin care întârzie implantarea ovulului fecundat, precum şi o reacţie inflamatorie mai pronunţată.
Asemenea dezbateri de specialitate includ de obicei şi comentarii în legătură cu posibilitatea ca steriletul să împiedice spermatozoidul să fecundeze ovulul. Totuşi, majoritatea descrierilor despre acţiunea probabilă a steriletului sugerează că acesta împiedică implantarea după ce a avut loc conceperea. În American Family Physician (din noiembrie 1977) se făcea următorul comentariu: „Experimentele făcute pe animale au demonstrat că dispozitivul intrauterin cu filament de cupru îşi îndeplineşte acţiunea contraceptivă în special prin împiedicarea implantării“.
De fapt, chiar şi cu un sterilet fixat în uter apar uneori sarcini. De asemenea, există dovezi în ce priveşte riscul mai mare de apariţie a unei sarcini ectopice (extrauterine), cum ar, fi de exemplu, în trompele uterine. Ultimul articol citat trage concluzia:
„Deşi IUD este eficient în împiedicarea a peste 98% din numărul sarcinilor intrauterine, acesta are o eficienţă sub 90% în ce priveşte împiedicarea sarcinilor tubare. În cazul în care o pacientă rămâne însărcinată când are fixat un sterilet, riscurile unei sarcini ectopice (extrauterine) sunt mai mari de 5%“.
În Canadian Medical Association Journal se spune:
„Rata avorturilor spontane în cazul persoanelor care au un IUD este de 41% . . . În comparaţie cu aceasta, rata [avorturilor spontane] în rândul femeilor fără IUD este de 10 până la 15%“.
Multe persoane care acceptă avortul provocat susţin că (după concepere) înainte ca embrionul să ajungă la câteva săptămâni, nu se poate vorbi de nici o viaţă şi de nici o persoană vie. Dar Creatorul vieţii, Iehova Dumnezeu, nu exprimă un asemenea punct de vedere în Cuvântul său. Dimpotrivă, Biblia arată clar că Dumnezeu recunoaşte şi respectă o viaţă încă din primele stadii ale dezvoltării ei embrionare (Psalmul 139:13–16; Ieremia 1:5). Sub legea mozaică, o acţiune care cauza întreruperea procesului de dezvoltare a unei vieţi merita o pedeapsă severă. — Exodul 21:22, 23. — Vezi Turnul de veghere din 1 august 1977, paginile 478–480 (engl.).
Un asemenea respect faţă de viaţă este implicat atunci când analizăm problema utilizării dispozitivului intrauterin. Adevărul este că în momentul de faţă nimeni nu poate afirma cu siguranţă deplină dacă steriletul nu permite să aibă loc conceperea. În schimb, există tot mai multe dovezi că, atunci când steriletul este fixat în uter, conceperea poate avea loc sau chiar are loc şi că produsul conceperii este împiedicat să-şi urmeze cursul normal de dezvoltare a unui copil. Creştinii sinceri care vor să ştie cât de potrivită este utilizarea dispozitivului intrauterin trebuie să cântărească cu seriozitate asemenea informaţii în lumina respectului bazat pe Biblie faţă de caracterul sacru al vieţii.
„Turnul de veghere“ din 15 august 1996 spunea: „În faza finală a necazului, «carnea» care s-a refugiat la Iehova va fi salvată“. Sugerează aceasta că, după prima fază a necazului celui mare, multe persoane noi vor lua poziţie de partea lui Dumnezeu?
Nu era vorba despre aşa ceva.
Cuvintele lui Isus din Matei 24:22 vor cunoaşte împlinirea principală în viitor, prin salvarea din prima fază a apropiatului mare necaz, atacul împotriva religiei. Articolul spunea: „Să ne amintim că atât «carnea» rămăşiţei unse, cât şi cea a «marii mulţimi» vor fi fost deja salvate când Babilonul cel Mare se va prăbuşi rapid şi definitiv în prima fază a necazului“.
Aceste persoane fidele nu vor fi în pericol când Isus şi armata sa cerească vor trece la acţiune în faza finală a necazului. Dar cine va supravieţui acelei faze a necazului? Apocalipsa 7:9, 14 arată că o mare mulţime care are speranţă pământească va supravieţui. Ce se poate spune despre creştinii unşi cu spirit? Articolul „Întrebări de la cititori“ din Turnul de veghere din 15 august 1990 (engl.) explica motivele pentru care nu putem afirma în mod categoric când va fi luată la cer rămăşiţa celor unşi. Astfel, articolul recent (15 august 1996) lăsa chestiunea deschisă, făcând remarca generală: „În mod asemănător, în faza finală a necazului, «carnea» care s-a refugiat la Iehova va fi salvată“.
În ce priveşte faptul că vreo persoană nouă ar putea să afle adevărul şi să ia poziţie de partea lui Dumnezeu după începerea necazului celui mare, să remarcăm cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:29–31. După izbucnirea necazului se va arăta semnul Fiului omului. Isus a spus că toate triburile pământului se vor lovi în piept, lamentându-se. El nu a spus nimic despre faptul că unii se vor trezi la realitate, se vor căi şi vor lua poziţie de partea lui Dumnezeu, devenind discipoli adevăraţi.
Tot la fel, în parabola despre oi şi capre, Fiul omului apare şi, în calitate de judecător, îi separă pe oameni în funcţie de ce au făcut sau nu au făcut în trecut. Isus nu a spus nimic despre unele persoane care au manifestat multă vreme caracteristici de capre şi care s-au convertit dintr-odată, devenind asemenea oilor. El vine să judece pe baza a ceea ce oamenii s-au dovedit a fi deja. — Matei 25:31–46.
Însă nu avem motive să fim categorici în această privinţă. Poporul lui Dumnezeu, format atât din cei unşi, cât şi din marea mulţime, ştiu ce au de făcut acum: să predice şi să facă discipoli (Matei 28:19, 20; Marcu 13:10). Acum este timpul să luăm în serios îndemnul: „Ca unii care lucrăm împreună, vă îndemnăm să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. Căci El zice: «La timpul potrivit te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat». Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“. — 2 Corinteni 6:1, 2.