Întrebări de la cititori

În 1 Petru 2:9, „King James Version“ îi numeşte pe creştinii unşi „o generaţie aleasă“. Ar trebui să ne determine aceasta să ne schimbăm concepţia despre modul în care a folosit Isus cuvântul „generaţie“ în Matei 24:34?

În anumite traduceri, cuvântul „generaţie“ apare în ambele pasaje. Potrivit cu King James Version, apostolul Petru a scris: „Dar voi sunteţi o generaţie aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor deosebit; ca să vestiţi laudele celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“. Iar Isus a prezis: „Adevărat vă spun vouă: Această generaţie nu va trece până nu se vor împlini toate aceste lucruri“. — 1 Petru 2:9; Matei 24:34.

În primul pasaj, apostolul Petru a folosit cuvântul grecesc génos, în timp ce în textul care conţine afirmaţia lui Isus întâlnim cuvântul geneá. Aceste două cuvinte greceşti pot părea similare şi chiar provin dintr-o rădăcină comună, însă sunt cuvinte diferite, cu sensuri diferite. New World Translation of the Holy Scriptures​—With References spune într-o notă de subsol de la 1 Petru 2:9: „«Rasă». Gr., génos; diferit de geneá, «generaţie», ca în Mt 24:34“. O notă de subsol asemănătoare se găseşte la Matei 24:34.

Aşa cum indică aceste note de subsol, génos este redat în mod corespunzător în engleză prin cuvântul „rasă“, cum este folosit, de obicei, în versiunile engleze. În 1 Petru 2:9 Petru a aplicat profeţia din Isaia 61:6 la creştinii unşi cu speranţă cerească. Aceştia sunt atraşi din multe naţiuni şi triburi, însă naţionalitatea lor nu mai are nici o importanţă atunci când devin o parte a naţiunii Israelului spiritual (Romani 10:12; Galateni 3:28, 29; 6:16; Apocalipsa 5:9, 10). Petru i-a identificat ca devenind, în sens spiritual, un grup distinct — „o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor destinat pentru a fi o posesiune specială“ (NW).

Însă în textul grecesc în care găsim cuvintele lui Isus consemnate în Matei 24:34 apare cuvântul geneá. Este recunoscut pe scară largă faptul că Isus se referea nu la o anumită „rasă“ de oameni, ci la oamenii care trăiau într-o anumită perioadă de timp.

Cu aproape o sută de ani în urmă, Charles T. Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, a clarificat acest lucru spunând: „Deşi se poate spune că termenii «generaţie» şi «rasă» provin dintr-o rădăcină comună sau că au un punct de plecare comun, totuşi ele nu sunt identice; iar în simbolismul biblic, cele două cuvinte sunt complet diferite. . . . În cele trei relatări diferite ale acestei profeţii, Domnului nostru i se atribuie folosirea unui cuvânt grecesc complet diferit (genea), care nu înseamnă rasă, dar care are aceeaşi semnificaţie cu cuvântul nostru englez «generaţie». Alte pasaje unde apare acest cuvânt grecesc (genea) demonstrează că el nu este folosit cu sensul de rasă, ci în legătură cu oameni care trăiesc în acelaşi timp“. — The Day of Vengeance, paginile 602, 603.

Mai recent, A Handbook on the Gospel of Matthew (1988), un manual pentru traducătorii Bibliei, spunea: „[New International Version] traduce această generaţie ad literam, însă adaugă la nota de subsol: «Sau rasă». Iar un specialist care se ocupă cu studiul Noului Testament consideră că «Matei se referea nu doar la prima generaţie de după Isus, ci la toate generaţiile din iudaism care îl resping». Totuşi, nu există nici o dovadă lingvistică pentru a confirma vreuna dintre aceste concluzii şi ele trebuie să fie desconsiderate, întrucât constituie tentative de ocolire a sensului evident. În contextul iniţial se făcea referire numai la contemporanii lui Isus“.

După cum s-a dezbătut la paginile 10–15, Isus a condamnat generaţia de iudei din timpul său, adică pe contemporanii săi care l-au respins (Luca 9:41; 11:32; 17:25). Când a descris acea generaţie, el a folosit deseori calificative ca „vicleană şi adulteră“, „necredincioasă şi făţarnică“ şi „adulteră şi păcătoasă“ (Matei 12:39; 17:17; Marcu 8:38). Când Isus a folosit pentru ultima dată termenul „generaţie“, el se afla pe Muntele Măslinilor cu patru dintre apostoli (Marcu 13:3). Acei bărbaţi, care nu erau încă unşi cu spirit şi nici nu făceau parte din congregaţia creştină, în mod sigur nici nu constituiau o „generaţie“, sau o rasă de oameni. Totuşi ei erau familiarizaţi foarte bine cu modul în care folosea Isus cuvântul „generaţie“ cu referire la contemporanii săi. Este logic deci că ei au înţeles ce avea el în minte atunci când a menţionat pentru ultima dată „generaţia aceasta“.a Apostolul Petru, care era de faţă, i-a îndemnat mai târziu pe iudei: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate“. — Faptele 2:40.

Am prezentat deseori dovezi că multe lucruri prezise de Isus în acelaşi discurs (cum ar fi războaie, cutremure de pământ şi foamete) s-au împlinit între momentul când a rostit profeţia şi momentul distrugerii Ierusalimului în 70 e.n. Multe, dar nu toate. De exemplu, nu există nici o dovadă că, după ce romanii au atacat Ierusalimul (66–70 e.n.), ar fi apărut „semnul Fiului Omului“, determinând „toate popoarele pământului“ să se bocească (Matei 24:30). Prin urmare, împlinirea dintre 33 e.n. şi 70 e.n. trebuie să fi fost doar împlinirea iniţială, nu împlinirea completă sau la scară largă spre care Isus îndrepta, de asemenea, atenţia.

În introducerea la traducerea pe care a făcut-o lucrării lui Josefus, The Jewish War, G. A. Williamson scrie: „Discipolii, ne spune Matei, i-au pus lui Isus o întrebare dublă — despre distrugerea Templului şi despre propria Sa venire finală — şi El le-a dat un răspuns dublu, prima parte a acestuia prezicând în cel mai grăitor mod evenimentele destinate să fie descrise cu lux de amănunte de Josefus“.

Da, în împlinirea iniţială, „generaţia aceasta“ a însemnat, evident, ceea ce a însemnat şi în alte ocazii — generaţia contemporană de iudei necredincioşi. Acea ‘generaţie’ nu avea să treacă fără să vadă împlinindu-se ceea ce a prezis Isus. Aşa cum a comentat Williamson, această profeţie s-a împlinit în deceniile premergătoare distrugerii Ierusalimului, după cum a descris istoricul Josefus, un martor ocular.

În a doua împlinire, pe o scară mai largă, „generaţia aceasta“ avea să se refere, în mod logic, tot la contemporani. Aşa cum arată articolul care începe la pagina 16, nu trebuie să conchidem că Isus se referea la un număr prestabilit de ani care constituiau o „generaţie“.

Dimpotrivă, se pot spune două lucruri fundamentale cu privire la orice timp pe care îl implică o ‘generaţie’. 1) O generaţie de oameni nu poate fi considerată o perioadă cu un număr prestabilit de ani, cum este în cazul delimitărilor temporale care presupun un număr fix de ani (deceniu sau secol). 2) Oamenii unei generaţii trăiesc o perioadă relativ scurtă de timp, nu una lungă.

În consecinţă, atunci când apostolii l-au auzit pe Isus vorbind despre „generaţia aceasta“, la ce s-au gândit ei? În timp ce noi, beneficiind de înţelegerea ulterioară a evenimentelor, ştim că distrugerea Ierusalimului în ‘necazul cel mare’ a venit 37 de ani mai târziu, apostolii care îl auzeau pe Isus nu puteau şti acest lucru. Mai degrabă, atunci când el a menţionat cuvântul „generaţie“, ei nu au înţeles că se referea la o perioadă lungă de timp, ci la oamenii care trăiau într-o perioadă relativ limitată de timp. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul nostru. Cât de potrivite sunt deci următoarele cuvinte ale lui Isus: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl. De aceea şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“. — Matei 24:36, 44.

[Notă de subsol]