Să ne păstrăm „inima curată“ în aceste timpuri critice
„NIMENI nu poate nega că moralitatea sexuală este în prezent o problemă a Bisericii.“ Această observaţie a fost făcută de un jurnalist catolic, pe nume Vittorio Messori, în legătură cu scandalurile sexuale în care a fost implicată recent Biserica Catolică din Italia. „Nu este o problemă ce poate fi rezolvată prin renunţarea la celibatul preoţesc, deoarece în 80% dintre cazuri sunt implicaţi homosexuali: preoţi cu un comportament deviant, care au abuzat sexual bărbaţi şi copii.“ (La Stampa)
Intensificarea răutăţii este, fără îndoială, un semn al ‘ultimelor zile’ ale acestui sistem (2 Tim. 3:1–5). După cum putem observa şi din mass-media, declinul moral din prezent şi-a pus amprenta asupra omenirii ca întreg, deci şi asupra celor care pretind că sunt reprezentanţi ai lui Dumnezeu. Inima lor coruptă şi impură îi îndeamnă să comită fapte depravate (Ef. 2:2). Pe bună dreptate, Isus a avertizat că „din inimă ies gândurile rele, omorurile, adulterele, fornicaţiile, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile“ (Mat. 15:19). Însă Iehova doreşte ca slujitorii săi să-şi găsească plăcerea în „curăţia inimii“ (Prov. 22:11). Aşadar, cum poate un creştin să-şi păstreze inima curată în aceste timpuri critice?
Ce înseamnă să avem „inima curată“
Deseori, termenul „inimă“ este folosit în Biblie cu sens simbolic. Potrivit unei lucrări de referinţă, acest termen se referă la „partea cea mai profundă a fiinţei“ şi „cea care contează în ochii lui Dumnezeu, fiind baza vieţii religioase şi guvernând conduita morală“. Inima reprezintă ceea ce suntem cu adevărat în interior. După cum subliniază şi lucrarea citată mai sus, Iehova examinează inima închinătorilor săi şi o preţuieşte (1 Pet. 3:4).
În Biblie, cuvintele „pur“ şi „curat“ se pot referi la curăţenia fizică. Însă aceleaşi cuvinte desemnează şi ceva necontaminat, sau nefalsificat, neîntinat, nealterat din punct de vedere moral şi religios. În Predica de pe munte, Isus a spus: „Fericiţi sunt cei cu inima curată“. Cu alte cuvinte, el s-a referit la cei puri în interior (Mat. 5:8). Sentimentele, dorinţele şi motivaţiile lor sunt curate. Ei îl iubesc pe Iehova cu toată inima şi fără ipocrizie, motivaţia lor fiind recunoştinţa pentru El (Luca 10:27). Nu-i aşa că şi tu îţi doreşti să fii pur în această privinţă?
Nu este uşor să ne păstrăm „inima curată“
Un slujitor al lui Iehova trebuie să aibă nu doar „mâinile nevinovate“, ci şi „inima curată“ (Ps. 24:3, 4). Totuşi, în zilele noastre, slujitorilor lui Dumnezeu le este tot mai greu să-şi păstreze „inima curată“. Satan şi lumea condusă de el, precum şi imperfecţiunea noastră exercită o puternică presiune ca să ne îndepărteze de Iehova. Pentru a face faţă acestor presiuni, este vital să ne găsim plăcerea în „curăţia inimii“ şi să fim hotărâţi să ne-o păstrăm. Aceasta ne va ocroti şi ne va ajuta să fim în continuare prieteni cu Dumnezeu. Dar cum putem avea mereu o inimă curată?
În Evrei 3:12 găsim următorul avertisment: „Aveţi grijă, fraţilor, ca nu cumva să se dezvolte în vreunul dintre voi o inimă rea, lipsită de credinţă, prin îndepărtarea de Dumnezeul cel viu“. Dacă dezvoltăm o inimă „lipsită de credinţă“, nu ne putem păstra „inima curată“. Ce face Satan pentru a submina credinţa în Dumnezeu? Răspândeşte o mulţime de idei, printre care teoria evoluţiei, relativismul moral şi religios, precum şi îndoială cu privire la caracterul inspirat al Sfintelor Scripturi. Să nu ne lăsăm sub nicio formă influenţaţi de o gândire atât de periculoasă! (Col. 2:8) Citirea zilnică din Biblie şi meditarea sunt principalele metode de apărare împotriva acestor atacuri. Cunoştinţa exactă din Biblie ne va întări iubirea pentru Iehova şi ne va spori aprecierea pentru modul în care se poartă El cu oamenii. O asemenea iubire şi apreciere sunt indispensabile dacă vrem să respingem raţionamentele false şi să avem o credinţă puternică în Iehova şi, astfel, să ne păstrăm o inimă curată (1 Tim. 1:3–5).
Să luptăm împotriva dorinţelor carnale
Dorinţele carnale şi materialiste reprezintă o altă modalitate prin care Satan ne-ar putea ataca în timp ce ne străduim să ne păstrăm „inima curată“ (1 Ioan 2:15, 16). Iubirea de bani sau dorinţa de a strânge bogăţii şi lucruri materiale poate corupe inima, determinându-l pe un creştin să facă lucruri contrare voinţei lui Dumnezeu. Unii au ajuns să nu mai fie cinstiţi la locul de muncă, să-i înşele pe alţii sau chiar să-şi însuşească bani sau bunuri care nu le aparţineau (1 Tim. 6:9, 10).
Dacă însă cultivăm o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea lui Iehova şi dacă iubim dreptatea, fiind hotărâţi să ne păstrăm o conştiinţă bună, arătăm că preţuim „curăţia inimii“. Acest lucru ne motivează „să ne purtăm cinstit în toate“ (Evr. 13:18). Procedând astfel, putem depune o bună mărturie. Emilio, un Martor al lui Iehova din Italia, este şofer la o companie de transport în comun. Într-o zi, el a găsit un portofel în care se aflau 470 de euro. Spre surprinderea colegilor săi, Emilio a înmânat portofelul şefului său, iar acesta l-a înapoiat persoanei care-l pierduse. Unii colegi au fost atât de impresionaţi de conduita lui Emilio, încât au arătat interes faţă de Biblie şi au început un studiu. Ca urmare, şapte persoane au acceptat adevărul. Într-adevăr, o conduită cinstită care izvorăşte dintr-o inimă curată îi poate îndemna şi pe alţii să-l laude pe Iehova (Tit 2:10).
Un alt lucru care poate avea o influenţă negativă asupra purităţii inimii unui creştin este o concepţie denaturată şi imorală despre sexualitate. Pentru mulţi, relaţiile sexuale înainte de căsătorie, în afara căsătoriei sau cu persoane de acelaşi sex sunt ceva normal. Iar această concepţie poate corupe inima unui creştin. Cei care cedează şi comit imoralitate sexuală ar putea duce o viaţă dublă, ascunzându-şi păcatul. Cu siguranţă, conduita ipocrită nu ar fi o dovadă de ‘curăţie a inimii’.
Gabriel s-a botezat când avea 15 ani şi a început imediat pionieratul. Mai târziu însă a început să-şi petreacă timpul prin cluburi de noapte într-un anturaj nepotrivit (Ps. 26:4). Acesta a fost începutul unui mod de viaţă imoral şi ipocrit, în urma căruia a trebuit să fie exclus din congregaţia creştină. Disciplinarea primită din partea lui Iehova l-a făcut să se gândească serios la situaţia sa. Gabriel îşi aminteşte: „Am început să acord atenţie lucrurilor pe care nu le luasem niciodată în serios. De exemplu, am citit din Biblie în fiecare zi, încercând să înţeleg ce-mi spunea Iehova; am studiat cu atenţie publicaţiile teocratice. Am văzut câte foloase şi satisfacţii îmi aduce studiul personal şi câtă putere pot primi când citesc din Biblie şi mă rog fierbinte“. Toate acestea l-au ajutat pe Gabriel să renunţe la conduita imorală şi să-şi restabilească prietenia cu Iehova.
Acum Gabriel slujeşte din nou ca pionier împreună cu soţia sa. Experienţa lui confirmă că studierea Bibliei şi a publicaţiilor ‘sclavului fidel şi prevăzător’ poate ajuta o persoană să aibă o inimă curată şi să respingă imoralitatea (Mat. 24:45; Ps. 143:10).
O ‘inimă curată’ în timp de încercări
Presiunile din partea împotrivitorilor, problemele economice şi problemele grave de sănătate apasă greu pe umerii multor slujitori ai lui Iehova. Uneori, şi inima lor este cuprinsă de deznădejde. Până şi regele David a încercat sentimente asemănătoare. El a spus: „Spiritul îmi este istovit înăuntrul meu, inima-mi este amorţită în adâncul meu“ (Ps. 143:4). Ce anume l-a ajutat să depăşească acele momente? David şi-a amintit cum a acţionat Iehova în favoarea slujitorilor Săi şi cum a fost el însuşi salvat de Iehova. El a meditat la ce făcuse Iehova de dragul numelui Său măreţ. David s-a concentrat asupra lucrărilor lui Dumnezeu (Ps. 143:5). În mod asemănător, meditarea la calităţile Creatorului nostru şi la tot ce a făcut şi continuă să facă pentru noi ne va ajuta când ne confruntăm cu încercări.
Când suntem nedreptăţiţi sau doar avem impresia că am fost trataţi în mod nedrept, am putea fi cuprinşi de amărăciune. Dacă ne gândim mereu la episodul respectiv, am putea dezvolta o gândire critică faţă de fraţii noştri. Am putea ajunge să nu ne mai asociem cu aceştia, să ne izolăm şi să arătăm tot mai puţin interes faţă de alţii. Ar fi o astfel de reacţie în armonie cu dorinţa de a avea o ‘inimă curată’? Fără îndoială, obiectivul de a avea o ‘inimă curată’ vizează relaţiile cu fraţii, precum şi modul în care reacţionăm când apar neînţelegeri.
Într-o lume din ce în ce mai coruptă şi mai degradată pe plan moral, ca adevăraţi creştini noi ne remarcăm prin „curăţia inimii“. Într-adevăr, viaţa ne este influenţată în bine. Înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu ne aduce pace interioară. Mai presus de toate, ne bucurăm de o prietenie strânsă cu Iehova, Creatorul nostru, care îi iubeşte pe cei cu „inima curată“ (Ps. 73:1). Da, ne putem număra printre aceia care vor fi fericiţi! Aşa cum a promis Isus, aceştia „îl vor vedea pe Dumnezeu“, deoarece El acţionează în favoarea celor care iubesc „curăţia inimii“ (Mat. 5:8).