Când a răspuns la întrebarea apostolilor referitoare la viitoarea sa prezență și la încheierea actualului sistem, Isus Cristos a folosit o parabolă, sau ilustrare, despre un ‘sclav fidel și prevăzător’. Stăpânul sclavului fidel l-a numit pe acesta peste servitorii săi, sau slujitorii casei, pentru a le da hrana necesară. Dacă avea să fie aprobat la întoarcerea stăpânului (evident, dintr-o călătorie), sclavul urma să fie răsplătit, fiind numit peste toate bunurile stăpânului. (Mt 24:3, 45-51)

Servitorii sunt toți membrii congregației creștine, atât cei unși, cât și „alte oi”, care primesc hrană spirituală. (Ioa 10:16) Printre aceștia se numără și membrii ‘sclavului fidel și prevăzător’ luați individual, de vreme ce și ei beneficiază de hrana distribuită. Cei ce alcătuiesc sclavul fidel vor primi o răspundere și mai mare dacă vor fi găsiți fideli la promisa venire a stăpânului. Când își vor primi răsplata cerească și vor deveni coregenți ai lui Cristos, el îi va numi peste „toate bunurile sale”. Împreună cu restul celor 144 000, ei vor avea o mare autoritate în cer alături de Cristos. (Mt 24:46, 47; Lu 12:43, 44)