2, 3. De unde a provenit „sclavul acela rău“, şi cum s-a întâmplat acest lucru?

² Isus a vorbit despre sclavul rău imediat după ce s-a referit la „sclavul fidel şi prevăzător“. El a spus: „Dacă sclavul acela rău zice cumva în inima lui: «Stăpânul meu întârzie» şi începe să-i bată pe tovarăşii lui de sclavie şi mănâncă şi bea cu beţivii inveteraţi, stăpânul sclavului aceluia va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o cunoaşte şi îl va pedepsi cu cea mai mare severitate şi îi va da partea lui cu ipocriţii. Acolo va fi plânsul şi scrâşnetul lui din dinţi“ (Matei 24:48–51). Expresia „sclavul acela rău“ trimite la cuvintele precedente ale lui Isus, cele referitoare la sclavul fidel şi prevăzător. Da, ‘sclavul rău’ a provenit din rândurile clasei sclavului fidel.a Ce s-a întâmplat de fapt?

 4. Cum l-a tratat Isus pe ‘sclavul rău’ şi pe toţi aceia care au manifestat un spirit asemănător?

⁴ Aceşti foşti creştini au ajuns să se identifice cu ‘sclavul rău’, iar Isus i-a pedepsit cu „cea mai mare severitate“. În ce fel? El i-a respins şi, ca urmare, aceştia nu au trăit împlinirea speranţei cereşti. Totuşi nu au fost distruşi imediat. Mai întâi au trebuit să suporte o perioadă de plâns şi de scrâşnet din dinţi în ‘întunericul din afara’ congregaţiei creştine (Matei 8:12). De atunci încoace, alţi câţiva creştini unşi au manifestat un spirit rău asemănător, identificându-se cu ‘sclavul rău’. Unii membri ai clasei „alte oi“ le-au urmat exemplul de infidelitate (Ioan 10:16). Toţi aceşti duşmani ai lui Cristos sfârşesc în acelaşi „întuneric [spiritual] de afară“.