Explicarea parabolei despre oi şi capre, parabolă consemnată în Matei 25:31–46, a marcat o etapă importantă în înţelegerea scopului lui Iehova. În această parabolă, Isus a declarat: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui“. Parabola arată apoi că „oile“ sunt cei care îi ajută pe fraţii lui Cristos şi care caută chiar să le aducă mângâiere când sunt persecutaţi sau în închisoare.

Cu privire la timpul în care urma să se împlinească această parabolă profetică, articolul arăta că Isus îl inclusese în răspunsul său la întrebarea despre ‘semnul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri’ (Mat. 24:3, NW). Articolul explica de ce ‘fraţii’ menţionaţi în parabolă nu puteau fi nici evreii din perioada Evangheliei, nici oamenii care vor manifesta credinţă în timpul Miei de Ani de încercări şi judecată, ci trebuiau să fie cei ce sunt moştenitori cu Cristos ai Regatului ceresc. De aceea, parabola trebuia să se împlinească atunci când unii dintre cei care erau moştenitori împreună cu Cristos aveau să fie încă în carne. — Compară cu Evrei 2:10, 11.

Experienţele pe care le-au avut fraţii unşi ai lui Cristos când se străduiau să le depună mărturie clericilor şi oamenilor de rând care frecventau bisericile creştinătăţii indicau, de asemenea, că profeţia inclusă în parabola lui Isus era deja în curs de împlinire. În ce fel? Reacţia multor clerici şi membri proeminenţi ai bisericilor era ostilă: ei nu le-au oferit nici un pahar de apă înviorător, nici la propriu, nici la figurat. Dimpotrivă, unii au instigat masele să le sfâşie hainele şi să-i bată pe fraţi sau le-au cerut autorităţilor să-i închidă (Mat. 25:41–43). Spre deosebire de aceştia, multe persoane umile care frecventau bisericile au primit cu bucurie mesajul Regatului, le-au oferit înviorare celor ce li-l aduceau şi au făcut tot ce au putut pentru a-i ajuta chiar şi atunci când cei unşi erau întemniţaţi din cauza veştii bune. — Mat. 25:34–36.