Când ajung la această grădină frumoasă cu măslini, Isus îi lasă în urmă pe opt dintre apostoli, probabil la intrarea în grădină. El le zice: „Aşezaţi-vă aici până mă duc acolo să mă rog”. Luându-i cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, Isus înaintează puţin în grădină. El simte o nelinişte chinuitoare şi le spune celor trei apostoli: „Sufletul îmi este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu mine” (Matei 26:36-38).

Isus a văzut din cer suferinţele cumplite îndurate de cei care au fost condamnaţi la moarte de romani. Acum, având sentimente ca orice alt om şi putând simţi durerea, el se gândeşte cu îngrijorare la ce îl aşteaptă. Mai important însă, Isus este cuprins de zbucium la gândul că moartea sa ca un răufăcător josnic ar putea aduce oprobriu asupra numelui Tatălui său. În câteva ore, el va fi atârnat pe stâlp, fiind condamnat pentru blasfemie.