Puteţi avea încredere în propria conştiinţă?

ÎN MOD normal, busola este un instrument de încredere. Sub influenţa câmpului magnetic terestru, acul ei magnetic indică în permanenţă nordul. Călătorii pot astfel să se bazeze pe busolă pentru a şti în ce direcţie să meargă atunci când nu există nici un fel de indicatoare care să-i îndrume. Dar ce se întâmplă când este pus un magnet lângă busolă? Acul busolei se va îndrepta spre magnet şi nu va mai indica nordul. În această situaţie, busola nu mai este un îndrumător demn de încredere.

Ceva asemănător se poate întâmpla cu conştiinţa umană. Dumnezeu a implantat în noi această capacitate pentru a ne servi drept îndrumător demn de încredere. Întrucât suntem făcuţi după imaginea lui Dumnezeu, conştiinţa ar trebui să ne îndrume în mod permanent în direcţia corectă când trebuie să luăm decizii. Ea ar trebui să ne îndemne să medităm la normele morale ale lui Dumnezeu (Geneza 1:27). De regulă se întâmplă acest lucru. De exemplu, apostolul creştin Pavel a scris că până şi cei care sunt fără legea revelată de Dumnezeu „fac din fire lucrurile legii“. De ce? Deoarece „despre lucrarea aceasta mărturiseşte conştiinţa lor“. — Romani 2:14, 15.

Cu toate acestea, conştiinţa nu vorbeşte răspicat când ar trebui s-o facă. Din cauza imperfecţiunii umane, suntem înclinaţi să facem lucruri despre care ştim că sunt greşite. „Fiindcă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, a spus Pavel, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele“ (Romani 7:22, 23). Dacă deseori dăm frâu liber înclinaţiilor greşite, conştiinţa noastră poate deveni treptat insensibilă şi, în cele din urmă, încetează să ne mai spună că o astfel de conduită este greşită.

În pofida imperfecţiunii, putem totuşi să ne punem de acord conştiinţa cu normele lui Dumnezeu. Într-adevăr, este foarte important să procedăm în felul acesta. O conştiinţă curată şi instruită în mod corespunzător nu numai că face posibilă stabilirea unei relaţii personale strânse cu Dumnezeu, dar este şi esenţială pentru salvarea noastră (Evrei 10:22; 1 Petru 1:15, 16). Mai mult decât atât, o conştiinţă educată ne va ajuta să luăm decizii înţelepte în viaţă, ceea ce ne va aduce pace şi fericire. Psalmistul a spus despre persoana care are o astfel de conştiinţă: „Legea Dumnezeului său este în inima sa şi nu i se clatină paşii“. — Psalmul 37:31.

Educarea conştiinţei

Procesul de educare a conştiinţei nu înseamnă doar memorarea unei liste de legi şi apoi respectarea lor cu stricteţe. Acest lucru l-au făcut fariseii din zilele lui Isus. Aceşti conducători religioşi cunoşteau Legea şi alcătuiseră o tradiţie amănunţită pentru a ajuta chipurile poporul să evite încălcările de Lege. De aceea, ei au protestat imediat când discipolii lui Isus au cules spice în timpul sabatului şi le-au mâncat boabele. Ei l-au provocat pe Isus după ce el a vindecat în timpul sabatului mâna uscată a unui om (Matei 12:1, 2, 9, 10). Potrivit tradiţiei fariseilor, ambele acte constituiau o violare a celei de-a patra porunci. — Exodul 20:8–11.

Evident, fariseii studiau Legea. Dar era conştiinţa lor în acord cu normele lui Dumnezeu? Bineînţeles că nu. După ce au criticat ceea ce ei considerau o încălcare flagrantă a regulilor sabatului, fariseii s-au sfătuit împotriva lui Isus „cum să-L facă să piară“ (Matei 12:14). Gândiţi-vă: aceşti conducători religioşi care se considerau mai drepţi decât alţii s-au înfuriat că cineva mânca cereale proaspăt culese şi vindeca de sabat; însă ei nu au avut remuşcări când au pus la cale uciderea lui Isus!

Marii preoţi aveau şi ei o gândire deformată. Aceşti oameni corupţi nu s-au simţit deloc vinovaţi când i-au dat lui Iuda  30 de monede de argint din vistieria templului pentru ca acesta să-l trădeze pe Isus. Dar când Iuda  a adus pe neaşteptate banii înapoi aruncându-i în templu, conştiinţa marilor preoţi a fost chinuită de o dilemă juridică. „Nu este îngăduit, au spus ei, să-i punem în vistieria templului, fiindcă sunt preţ de sânge“ (Matei 27:3–6). Bineînţeles, marii preoţi erau îngrijoraţi de faptul că banii daţi lui Iuda  erau acum necuraţi (compară cu Deuteronomul 23:18). Totuşi, acelaşi grup de oameni nu vedea nimic greşit în faptul de a da bani pentru a plăti trădarea Fiului lui Dumnezeu!

Să trăim în armonie cu gândirea lui Dumnezeu

Exemplele de mai sus arată că educarea conştiinţei înseamnă mult mai mult decât umplerea minţii cu o listă de lucruri permise şi nepermise. Într-adevăr, cunoaşterea legilor lui Dumnezeu este esenţială, iar respectarea lor este necesară pentru a fi salvaţi (Psalmul 19:7–11). Totuşi, în afară de învăţarea legilor lui Dumnezeu, trebuie să avem o inimă care să fie în armonie cu gândirea lui. Astfel putem trăi împlinirea profeţiei lui Iehova date prin Isaia în care se afirmă: „Ochii tăi să ajungă să-l vadă pe Marele tău Instructor. Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta zicând: «Iată calea. Umblaţi pe ea», în caz că aţi merge la dreapta sau în caz că aţi merge la stânga“. — Isaia 30:20, 21, NW; 48:17.

Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că atunci când ne aflăm în faţa unei decizii grele o voce fizică ne va spune ce să facem. Cu toate acestea, când gândirea noastră este în armonie cu gândirea lui Dumnezeu, conştiinţa noastră va fi mai bine pregătită pentru a ne ajuta să luăm decizii care vor fi pe placul său. — Proverbele 27:11.

Să luăm exemplul lui Iosif, care a trăit în secolul al XVIII-lea î.e.n. Când soţia lui Potifar l-a îndemnat să comită adulter cu ea, Iosif a refuzat spunând: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39:9). În zilele lui Iosif nu exista nici o lege divină scrisă care să arate că el condamnă adulterul. Mai mult decât atât, Iosif trăia în Egipt, foarte departe de disciplina părintească sau legile patriarhale. Atunci ce l-a ajutat pe Iosif să facă faţă tentaţiei? Pur şi simplu conştiinţa lui instruită. Iosif a împărtăşit punctul de vederea al lui Dumnezeu potrivit căruia soţul şi soţia sunt „un singur trup“ (Geneza 2:24). El a înţeles, aşadar, că era greşit să ia soţia altui bărbat. Gândirea lui Iosif era în armonie cu gândirea lui Dumnezeu în ce priveşte această chestiune. Adulterul era o violare a simţului său moral.

Astăzi există puţini oameni ca Iosif. Imoralitatea sexuală este larg răspândită, iar mulţi nu se simt obligaţi nici în faţa Creatorului, nici în faţa lor înşişi şi nici chiar în faţa partenerului de căsătorie să rămână curaţi din punct de vedere moral. Situaţia se aseamănă foarte mult cu cea descrisă în cartea Ieremia: „Nici unul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut!» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă“ (Ieremia 8:6). Aşadar, mai mult ca oricând este necesar să trăim în armonie cu gândirea lui Dumnezeu. Dispunem de un minunat ajutor în acest sens.

Un ajutor pentru educarea conştiinţei

Scripturile inspirate sunt „de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Studierea Bibliei ne va ajuta să ne instruim ceea ce Biblia numeşte „facultăţile de percepţie“ cu scopul de a deosebi binele de rău (Evrei 5:14, NW). Aceasta ne va ajuta să cultivăm iubire pentru lucrurile pe care Dumnezeu le iubeşte şi dezgust pentru lucrurile pe care el le urăşte. — Psalmii 97:10; 139:21.

Prin urmare, scopul studiului biblic nu este doar de a dobândi o cunoştinţă amplă despre Biblie, ci şi de a dobândi spiritul adevărului şi de a înţelege importanţa practică a acestuia. În ediţia din 1 septembrie 1976 a Turnului de veghere (engl.) se afirma: „Cu ocazia studierii Scripturilor ar trebui să ne străduim să înţelegem bine justiţia, iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu şi să le întipărim adânc în inima noastră, pentru ca acestea să devină pentru noi un lucru la fel de natural ca mâncatul şi respiratul. Ar trebui să încercăm să redeşteptăm în noi simţul responsabilităţii morale, dobândind o înţelegere mai profundă a ceea ce este bine şi rău. Mai mult decât atât, trebuie să facem în aşa fel încât conştiinţa noastră să reacţioneze din plin la responsabilitatea pe care o are faţă de perfectul Legiuitor şi Judecător (Isaia 33:22). Aşadar, când învăţăm despre Dumnezeu, trebuie să încercăm să-l imităm în orice aspect al vieţii“.

Să ne însuşim „mintea lui Cristos“

Studierea Bibliei ne va ajuta, de asemenea, să ne însuşim „mintea lui Cristos“, adică dispoziţia mentală de a asculta şi umilinţa manifestate de Isus (1 Corinteni 2:16, NW). Îndeplinirea voinţei Tatălui său era pentru el o bucurie, nu un obicei făcut mecanic, fără a gândi. Atitudinea sa a fost descrisă în mod profetic de psalmistul David, care a scris: „Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu. Şi legea Ta este înăuntrul inimii mele“.a — Psalmul 40:8.

Faptul de a ne însuşi „mintea lui Cristos“ este esenţial în procesul de educare a conştiinţei. Când era om perfect pe pământ, Isus a reflectat calităţile şi personalitatea Tatălui său în cea mai mare măsură permisă de limitele umane. Astfel, el a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9). În toate situaţiile prin care a trecut când a fost pe pământ, Isus a făcut exact ceea ce voia Tatăl său. Prin urmare, când studiem viaţa lui Isus, ne formăm o imagine clară a personalităţii lui Iehova Dumnezeu.

Despre Iehova citim că este „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate“ (Exodul 34:6). De repetate ori, Isus a manifestat aceste calităţi în relaţiile cu apostolii. După ce aceştia se certaseră de mai multe ori pentru a şti cine dintre ei era mai mare, Isus i-a învăţat cu răbdare prin cuvânt şi exemplu că „oricare va voi să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va voi să fie cel dintâi între voi, să fie robul vostru“ (Matei 20:26, 27). Acesta este doar un exemplu care arată că putem trăi în armonie cu gândirea lui Dumnezeu analizând viaţa lui Isus.

Cu cât învăţăm mai mult despre Isus, cu atât vom fi mai pregătiţi să-l imităm pe Tatăl nostru ceresc, Iehova (Efeseni 5:1, 2). O conştiinţă care se armonizează cu gândirea lui Dumnezeu ne va călăuzi în direcţia corectă. Iehova le face următoarea promisiune celor care se încred în el: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta“. — Psalmul 32:8.

Să tragem foloase de pe urma unei conştiinţe educate

Cunoscând caracterul îndărătnic al oamenilor imperfecţi, Moise i-a avertizat pe israeliţi: „Puneţi-vă inima la toate cuvintele prin care dau mărturie astăzi, să le porunciţi fiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia“ (Deuteronomul 32:46). Şi noi trebuie să scriem legea lui Dumnezeu în inimile noastre. Dacă vom proceda astfel, foarte probabil conştiinţa noastră ne va îndruma paşii şi ne va ajuta să luăm decizii corecte.

Bineînţeles, trebuie să fim atenţi. Un proverb biblic spune: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte“ (Proverbele 14:12). De ce se întâmplă adesea acest lucru? Deoarece, după cum spune Biblia, „inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?“ (Ieremia 17:9). Aşadar, trebuie să urmăm cu toţii îndemnul din Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Asemenea unei busole, o conştiinţă educată de Biblie poate să ne îndrume în direcţia corectă

[Provenienţa fotografiei]

Busolă: Prin amabilitatea Peabody Essex Museum, Salem, Mass