V-aţi întrebat?

Obişnuiau într-adevăr oamenii din zilele lui Isus să cânte la flaut cu ocazia înmormântărilor?

▪ Biblia spune că la ocazii festive se cânta la flaut (1 Regi 1:40; Isaia 5:12; 30:29). Ea arată că s-a cântat la flaut şi la o înmormântare, flautele fiind singurele instrumente muzicale folosite cu acea ocazie. În evanghelia lui Matei se spune că un conducător iudeu l-a rugat pe Isus s-o vindece pe fiica lui, care era pe moarte. Dar, când a sosit la casa acestuia, Isus „a văzut flautiştii şi mulţimea zgomotoasă“, căci fetiţa deja murise (Matei 9:18, 23).

A oferit Matei informaţii exacte când a scris despre acest obicei? William Barclay, un traducător al Bibliei, spune: „Aproape în toată lumea antică, în Roma, în Grecia, în Fenicia, în Asiria şi în Palestina, sunetul tânguitor al flautului era în mod invariabil asociat cu moartea şi cu evenimentele tragice“. Potrivit Talmudului, în primele secole ale erei noastre, chiar şi cel mai sărac evreu care ajungea văduv angaja doi flautişti şi o bocitoare pentru a-şi jeli soţia. Josephus Flavius, un istoric din secolul I, spune că, atunci când la Ierusalim a ajuns vestea despre cucerirea oraşului galileean Iotapata de către romani şi despre masacrarea locuitorilor lui în 67 e.n., ‘foarte mulţi au fost cei ce au tocmit flautişti drept acompaniatori pentru cântecele lor de jale’ (Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, Ed. Hasefer, Bucureşti, 1997, pag. 283).

Ce infracţiune comiseseră răufăcătorii executaţi împreună cu Isus?

▪ Biblia îi numeşte pe aceşti răufăcători „tâlhari“ (Matei 27:38; Marcu 15:27). Unele dicţionare biblice arată că Scripturile folosesc cuvinte diferite pentru a face distincţie între tipurile de infractori. Cuvântul grecesc kleptes se referea la cineva care fura pe ascuns ca să nu fie prins. Acest cuvânt a fost folosit în legătură cu Iuda Iscariot, care fura în secret din caseta cu bani a discipolilor (Ioan 12:6). Pe de altă parte, cuvântul lestes se referea în general la cineva care fura folosind violenţa, sau chiar la un revoluţionar, un rebel sau un răsculat. Tâlharii executaţi împreună cu Isus făceau parte din această categorie. De fapt, potrivit Bibliei, unul dintre ei a spus: „Noi . . . primim din plin ce merităm pentru lucrurile pe care le-am făcut“ (Luca 23:41). Aceasta ar putea sugera că ei nu erau vinovaţi numai de furt.

Asemenea celor doi tâlhari, şi Baraba este numit lestes (Ioan 18:40). Din Luca 23:19 reiese clar că Baraba nu era un simplu hoţ. Aici se spune că el „fusese aruncat în închisoare pentru o rebeliune care avusese loc în oraş şi pentru omor“.

Aşadar, răufăcătorii executaţi împreună cu Isus au comis tâlhării; însă este posibil ca ei să fi fost vinovaţi şi de rebeliune sau chiar de crimă. Indiferent cum au stat lucrurile, guvernatorul roman Ponţiu Pilat a considerat că aceştia meritau să fie ţintuiţi pe stâlp.