Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru

„Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu“

ISUS nu se află de mult timp pe stîlp, cînd, la amiază, se lasă o beznă misterioasă care durează trei ore. Cauza nu este o eclipsă de soare deoarece aceasta se produce numai cînd este lună nouă, pe cînd Paştele are loc în perioada de lună plină. În plus, eclipsele de soare durează doar cîteva minute. Deci întunericul este de origine divină! Probabil că el îi calmează pe evreii batjocoritori, făcîndu-i chiar să înceteze cu batjocurile.

Dacă acest fenomen neobişnuit survine înainte ca răufăcătorul să-şi certe tovarăşul şi să-i ceară lui Isus să-şi amintească de el, poate că fenomenul respectiv a fost un factor care a contribuit la căinţa lui. Poate că tocmai în timpul întunericului s-au apropiat de stîlp cele patru femei, şi anume: mama lui Isus, sora ei Salome, Maria Magdalena şi Maria, mama apostolului Iacov cel mic. Ioan, apostolul iubit de Isus, este cu ele acolo.

Ce «sfîşiată de durere» este inima mamei lui Isus în timp ce îşi urmăreşte fiul, pe care l-a îngrijit şi l-a hrănit, zbătîndu-se în chinuri pe stîlp! Totuşi, Isus nu se gîndeşte la durerea sa, ci la binele ei. Cu un mare efort, el apleacă din cap spre Ioan şi îi spune mamei sale: „Femeie, iată fiul tău!“ Apoi, aplecînd din cap spre Maria, îi spune lui Ioan: „Iată mama ta!“

În felul acesta Isus o lasă pe mama sa, care, acum, este, evident, văduvă, în grija apostolului pe care îl iubea cel mai mult. Isus procedează astfel, întrucît ceilalţi fii ai Mariei nu manifestă încă credinţă în el. În acest fel el dă un minunat exemplu de îngrijire în ce priveşte nu numai nevoile fizice ci şi nevoile spirituale ale mamei lui.

Pe la ora trei după-amiază Isus spune: „Mi-e sete!“ Apoi, simţind că Tatăl său i-a retras protecţia, ca să spunem aşa, pe care i-o acorda, pentru ca integritatea să îi fie testată pînă la extrem, Isus strigă cu glas puternic: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Auzind aceasta, unii care erau în apropiere exclamă: „Strigă pe Ilie!“ Imediat unul dintre ei aleargă şi, folosind un burete îmbibat în vin acru şi înfipt în vîrful unei tulpini de isop, îi dă să bea. Dar alţii spun: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L ia jos!“

Cînd primeşte vinul acru, Isus strigă tare: „S-a sfîrşit!“ Da, el a terminat tot ceea ce Tatăl l-a trimis să facă pe pămînt. În final el spune: „Tată, în mîinile Tale Îmi încredinţez duhul!“ Astfel, el îi încredinţează lui Dumnezeu forţa sa de viaţă, fiind sigur că Dumnezeu i-o va reda. Apoi, plecîndu-şi capul, moare.

În momentul în care Isus respiră pentru ultima dată, survine un violent cutremur de pămînt care despică masele stîncoase. Cutremurul este atît de puternic încît mormintele din afara Ierusalimului se deschid şi cadavrele sînt aruncate afară din ele. Trecătorii, care văd corpurile neînsufleţite expuse, intră în oraş şi relatează cele întîmplate.

Pe lîngă aceasta, în momentul morţii lui Isus uriaşa perdea care desparte Sfînta de Sfînta Sfintelor din templul lui Dumnezeu este ruptă în două, de sus pînă jos. Se pare că această perdea frumos ornamentată are circa 18 metri lungime şi este foarte grea! Acest miracol uluitor nu numai că scoate în evidenţă mînia lui Dumnezeu împotriva ucigaşilor Fiului Său, dar semnifică şi faptul că intrarea în Sfînta Sfintelor — cerul însuşi — este acum posibilă datorită morţii lui Isus.

Cînd oamenii simt cutremurul de pămînt şi văd ce se petrece, se înfricoşează foarte mult. Ofiţerul însărcinat cu execuţia îl glorifică pe Dumnezeu. El proclamă: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!“ Probabil că el a fost prezent cînd, la judecarea lui Isus înaintea lui Pilat, a fost adusă în discuţie descendenţa divină a acestuia. Iar acum el este convins că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi că el este într-adevăr cel mai mare om care a trăit vreodată.

Şi alţii sînt copleşiţi de aceste evenimente miraculoase şi pornesc spre casele lor bătîndu-şi pieptul cu pumnii, exprimîndu-şi astfel marea durere şi ruşine care îi apasă. Printre cei care urmăresc de la distanţă această privelişte sînt şi multe discipole ale lui Isus care sînt adînc mişcate de aceste evenimente importante. Totuşi, se pare că, în afară de Ioan, foarte puţini dintre apostoli, şi aceasta cu indulgenţă, se află în apropiere cînd moare Isus. Matei 27:45-56; Marcu 15:33-41; Luca 23:44-49; 2:34, 35; Ioan 19:25-30.

◆ De ce o eclipsă de soare nu poate fi cauza celor trei ore de întuneric?

◆ Ce exemplu minunat a dat Isus cu puţin timp înaintea morţii sale celor cu părinţi în vîrstă?

◆ Care sînt ultimele patru afirmaţii făcute de Isus înainte de a muri?

◆ Care sînt rezultatele cutremurului de pămînt, şi ce semnifică faptul că perdeaua templului este ruptă în două?

◆ Ce efect au miracolele asupra ofiţerului însărcinat cu execuţia?