Isus preamăreşte dreptatea lui Dumnezeu

„Dumnezeu l-a prezentat [pe Cristos] ca ofrandă de împăcare prin credinţa în sângele lui. Aceasta a fost ca să-şi demonstreze propria dreptate.“ (ROM. 3:25)

 1, 2. a) Ce învaţă Biblia despre starea omenirii? b) La ce întrebări se va răspunde în acest articol?

RELATAREA biblică despre răzvrătirea din Eden este bine cunoscută. Cu toţii simţim efectele păcatului adamic, descrise în următoarele cuvinte: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“ (Rom. 5:12). Oricât de mult ne străduim să facem ce este drept, tot comitem greşeli şi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Exprimându-şi mâhnirea, apostolul Pavel a spus: „Nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau este ceea ce practic. Nenorocitul de mine!“ (Rom. 7:19, 24).

² În acest articol vom analiza următoarele întrebări importante: Întrucât cu toţii ne naştem păcătoşi, cum a fost posibil ca Isus din Nazaret să nu moştenească păcatul adamic? De ce s-a botezat Isus? Cum a preamărit el prin modul său de viaţă dreptatea lui Iehova? Mai mult decât atât, ce s-a înfăptuit prin moartea lui Cristos?

Dreptatea lui Dumnezeu este pusă la îndoială

 3. Cum a înşelat-o Satan pe Eva?

³ Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au respins cu nesăbuinţă suveranitatea lui Dumnezeu, preferând să fie conduşi de „şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan“ (Rev. 12:9). Să vedem cum s-a întâmplat acest lucru. Satan a pus la îndoială dreptatea modului de guvernare al lui Iehova când a întrebat-o pe Eva: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?“. Eva i-a răspuns că Dumnezeu le poruncise foarte clar să nu se atingă de un anumit pom şi că încălcarea acestei porunci le-ar fi adus pedeapsa cu moartea. Atunci Satan l-a acuzat pe Dumnezeu că minte, spunându-i Evei: „În mod sigur nu veţi muri“. Apoi a înşelat-o pe Eva, făcând-o să creadă că Dumnezeu o priva de ceva bun şi că, mâncând din acel fruct, va deveni ca Dumnezeu, adică independentă, sau liberă să decidă ce este bine şi ce este rău (Gen. 3:1–5).

 4. Cum a ajuns omenirea sub conducerea rivală a lui Satan?

⁴ În esenţă, Satan a sugerat că omenirea va fi mai fericită dacă va urma calea independenţei de Dumnezeu. În loc să susţină conducerea dreaptă a lui Dumnezeu în calitate de suveran, Adam a ascultat de soţia sa, mâncând şi el din fructul interzis. În acest fel, el a renunţat la poziţia perfectă pe care o avea înaintea lui Iehova şi a adus asupra noastră povara apăsătoare a păcatului şi a morţii. Totodată, omenirea a ajuns sub conducerea rivală a lui Satan, „dumnezeul acestui sistem“ (2 Cor. 4:4; Rom. 7:14).

 5. a) Cum s-a ţinut Iehova de cuvânt? b) Ce speranţă le-a dat Dumnezeu descendenţilor lui Adam şi ai Evei?

⁵ Iehova s-a ţinut de cuvânt şi i-a condamnat la moarte pe Adam şi pe Eva (Gen. 3:16–19). Însemna oare că scopul lui Dumnezeu eşuase? Nicidecum! Când i-a condamnat pe Adam şi pe Eva, Iehova le-a dat viitorilor descendenţi ai acestora o rază de speranţă. Cum anume? El şi-a anunţat scopul de a aduce o ‘sămânţă’. Satan urma ‘să-i zdrobească seminţei călcâiul’, însă rana avea să se vindece, iar Sămânţă promisă urma ‘să-i zdrobească lui Satan capul’ (Gen. 3:15). Biblia dezvoltă acest subiect spunând despre Isus Cristos: „Pentru aceasta a fost dezvăluit Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările Diavolului“ (1 Ioan 3:8). Dar cum a preamărit Isus dreptatea lui Dumnezeu prin conduita şi moartea sa?

Ce semnificaţie are botezul lui Isus

 6. De unde ştim că Isus nu a moştenit păcatul adamic?

⁶ Ca adult, Isus urma să devină echivalentul omului perfect Adam (Rom. 5:14; 1 Cor. 15:45). Aceasta însemna că la naştere Isus trebuia să fie perfect. Cum a fost posibil acest lucru? Îngerul Gabriel i-a explicat Mariei, mama lui Isus: „Spiritul sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Astfel, şi cel ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1:35). După cât se pare, Isus a aflat de la Maria încă din copilărie unele lucruri referitoare la naşterea sa. Cu o anumită ocazie, când Maria şi Iosif, tatăl său adoptiv, l-au găsit în templul lui Dumnezeu, Isus, care era doar un copil, i-a întrebat: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ (Luca 2:49). Aşadar, Isus ştia încă de la o vârstă fragedă că era Fiul lui Dumnezeu. Pentru el era foarte important ca dreptatea lui Dumnezeu să fie preamărită.

 7. Ce lucruri de preţ a avut Isus?

⁷ Isus a dovedit că era profund interesat de lucrurile spirituale participând cu regularitate la întrunirile în vederea închinării. Având o minte perfectă, el trebuie să fi învăţat şi să fi înţeles tot ce auzea şi citea din Scripturile ebraice (Luca 4:16). Un alt lucru de preţ al lui Isus a fost corpul său perfect, care putea fi jertfit pentru omenire. La botez, Isus s-a rugat şi s-a gândit, probabil, la cuvintele profetice din Psalmul 40:6–8 (Luca 3:21). (Citeşte Evrei 10:5–10.)a

 8. De ce a încercat Ioan Botezătorul să-l împiedice pe Isus să fie botezat?

⁸ Când Isus a venit la Ioan Botezătorul ca să fie botezat, acesta a încercat iniţial să-l oprească. De ce? Pentru că Ioan îi scufunda în apă pe iudei ca simbol al căinţei lor de păcatele comise împotriva Legii. Întrucât Isus îi era rudă apropiată, Ioan a ştiut, mai mult ca sigur, că Isus era drept şi că nu trebuia să se căiască. Asigurându-l pe Ioan că era potrivit să fie botezat, Isus i-a spus: „Fiindcă aşa este potrivit să îndeplinim tot ce este drept“ (Mat. 3:15).

 9. Ce a simbolizat botezul lui Isus?

⁹ Ca om perfect, Isus trebuie să fi înţeles că, la fel ca Adam, putea deveni tatăl unei familii umane perfecte. Totuşi, Isus nu şi-a dorit niciodată un astfel de viitor deoarece nu aceasta era voinţa lui Iehova cu privire la el. Dumnezeu îl trimisese pe pământ să îndeplinească rolul de Sămânţă promisă, sau Mesia. Pentru Isus, acest rol includea şi faptul de a-şi jertfi viaţa umană perfectă. (Citeşte Isaia 53:5, 6, 12.) Bineînţeles, botezul lui Isus nu a avut aceeaşi semnificaţie ca botezul nostru. Nu a însemnat dedicarea la Iehova, întrucât Isus era membru al Israelului, o naţiune dedicată lui Dumnezeu. Botezul lui Isus a simbolizat prezentarea sa pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu, în conformitate cu ceea ce profeţiseră Scripturile despre Mesia.

10. a) Ce a însemnat pentru Isus înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu în calitate de Mesia? b) Ce a simţit Isus în legătură cu rolul său?

¹⁰ Voinţa lui Iehova era ca Isus să predice vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, să facă discipoli şi să-i pregătească pentru a lua şi ei parte la lucrarea de facere de discipoli. Prezentându-se pentru a înfăptui voinţa divină, Isus a arătat că era dispus să îndure persecuţii şi o moarte crudă pentru a susţine conducerea dreaptă a lui Iehova Dumnezeu în calitate de suveran. Întrucât îl iubea cu adevărat pe Tatăl său ceresc, Isus a simţit bucurie în a înfăptui voinţa lui Dumnezeu şi în a-şi prezenta corpul ca jertfă (Ioan 14:31). De asemenea, Isus s-a bucurat să ştie că putea să-i ofere lui Dumnezeu valoarea vieţii sale perfecte ca răscumpărare pentru a ne elibera din sclavia păcatului şi a morţii. A aprobat Dumnezeu faptul că Isus s-a prezentat pentru a îndeplini aceste responsabilităţi atât de mari? Bineînţeles!

11. Cum a dovedit Iehova că îl aprobă pe Isus în calitate de promisul Mesia, sau Cristosul?

¹¹ Toţi cei patru evanghelişti au confirmat că Iehova Dumnezeu şi-a exprimat în mod clar aprobarea faţă de Isus când acesta a ieşit din apele Iordanului. Ioan Botezătorul a spus: „Am văzut spiritul coborând din cer ca un porumbel; şi a rămas peste [Isus]. . . . Şi eu am văzut lucrul acesta şi am depus mărturie că el este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1:32–34). În plus, cu aceeaşi ocazie, Iehova a declarat: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Mat. 3:17; Mar. 1:11; Luca 3:22).

Fidel până la moarte

12. Ce a făcut Isus timp de trei ani şi jumătate după botezul său?

¹² În următorii trei ani şi jumătate, Isus s-a dedicat lucrării de învăţare a oamenilor despre Tatăl său şi despre conducerea dreaptă a lui Dumnezeu ca suveran. Fără îndoială, pentru Isus a fost obositor să străbată în lung şi-n lat Ţara Promisă, dar nimic nu l-a putut opri să depună mărturie despre adevăr (Ioan 4:6, 34; 18:37). Isus i-a învăţat pe alţii despre Regatul lui Dumnezeu. În mod miraculos, el a vindecat bolnavi, a hrănit mulţimi înfometate şi chiar a înviat morţi, demonstrând astfel ceea ce urma să înfăptuiască Regatul în folosul omenirii (Mat. 11:4, 5).

13. Ce ne-a învăţat Isus despre rugăciune?

¹³ Isus nu şi-a atribuit lui însuşi meritul pentru învăţăturile şi vindecările sale, ci a îndreptat atenţia spre Iehova, lăsând astfel un excelent exemplu de umilinţă (Ioan 5:19; 11:41–44). De asemenea, Isus a arătat care sunt cele mai importante lucruri pentru care trebuie să ne rugăm. În rugăciunile noastre trebuie să cerem ca numele lui Dumnezeu, Iehova, „să fie sfinţit“, iar conducerea sa dreaptă să ia locul conducerii rele a lui Satan, astfel încât ‘voinţa lui Dumnezeu să se facă precum în cer, aşa şi pe pământ’ (Mat. 6:9, 10). Totodată, Isus ne-a îndemnat să acţionăm în armonie cu astfel de rugăciuni ‘căutând mai întâi regatul şi dreptatea lui Dumnezeu’ (Mat. 6:33).

14. Deşi era perfect, de ce a trebuit Isus să depună eforturi pentru a-şi îndeplini rolul în scopul lui Dumnezeu?

¹⁴ Pe măsură ce se apropia momentul să-şi dea viaţa ca jertfă, Isus era tot mai conştient de responsabilitatea grea ce apăsa pe umerii săi. Scopul şi reputaţia Tatălui său depindeau de modul în care Isus avea să suporte un proces nedrept şi o moarte crudă. Cu cinci zile înainte de moartea sa, Isus s-a rugat: „Acum sufletul îmi este tulburat. Şi ce voi spune? Tată, salvează-mă de ceasul acesta!“. După ce şi-a exprimat aceste sentimente umane fireşti, Isus şi-a îndreptat atenţia în mod altruist spre ceva mult mai important şi s-a rugat: „Totuşi, pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată, glorifică-ţi numele!“. Iehova i-a răspuns imediat: „L-am glorificat şi îl voi mai glorifica!“ (Ioan 12:27, 28). Isus era gata să suporte cel mai greu test al integrităţii la care a fost supus vreodată un om. Mai mult ca sigur, cuvintele Tatălui său ceresc i-au dat încrederea de nezdruncinat că va reuşi să preamărească şi să justifice suveranitatea lui Iehova. Şi, într-adevăr, Isus a reuşit!

Ce s-a realizat prin moartea lui Isus

15. De ce, chiar înainte de a muri, Isus a spus „s-a împlinit“?

¹⁵ Chiar înainte să-şi dea ultima suflare în timp ce era ţintuit pe stâlpul de tortură, Isus a spus: „S-a împlinit!“ (Ioan 19:30). În trei ani şi jumătate, de la botez până la moartea sa, Isus a reuşit să realizeze lucruri măreţe cu ajutorul lui Dumnezeu. Când Isus a murit, a avut loc un mare cutremur de pământ, iar centurionul care supraveghea execuţia s-a simţit îndemnat să spună: „Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ (Mat. 27:54). Centurionul a văzut, probabil, cum fusese Isus batjocorit pentru că afirmase că era Fiul lui Dumnezeu. În pofida suferinţelor îndurate, Isus şi-a păstrat integritatea şi a dovedit că Satan este un mincinos ordinar. Referindu-se la toţi cei care susţin suveranitatea lui Dumnezeu, Satan făcuse următoarea acuzaţie: „Omul va da tot ce are pentru sufletul lui“ (Iov 2:4). Prin fidelitatea sa, Isus a arătat că Adam şi Eva, care au fost supuşi la un test mult mai uşor, şi-ar fi putut păstra integritatea. Iar lucrul cel mai important, prin viaţa şi moartea sa, Isus a susţinut şi a preamărit conducerea dreaptă a lui Iehova ca suveran. (Citeşte Proverbele 27:11.) Însă prin moartea lui Isus s-a mai realizat ceva.

16, 17. a) De ce martorii pre-creştini ai lui Iehova au putut să se bucure de o poziţie aprobată înaintea sa? b) Cum l-a răsplătit Iehova pe Fiul său pentru fidelitatea de care a dat dovadă? c) Ce continuă să facă Domnul Isus Cristos?

¹⁶ Mulţi slujitori ai lui Iehova au trăit înainte de venirea lui Isus pe pământ. Ei s-au bucurat de o poziţie aprobată înaintea lui Dumnezeu şi au avut speranţa de a învia (Is. 25:8; Dan. 12:13). Dar pe ce bază legală a putut Iehova, Dumnezeul sfânt, să binecuvânteze nişte oameni păcătoşi într-un mod atât de minunat? Iată ce spune Biblia: „Dumnezeu l-a prezentat [pe Isus] ca ofrandă de împăcare prin credinţa în sângele lui. Aceasta a fost ca să-şi demonstreze propria dreptate, fiindcă ierta păcatele comise în trecut, când Dumnezeu arăta îngăduinţă. El a vrut deci să-şi demonstreze dreptatea în perioada actuală ca să fie drept şi când îl declară drept pe cel ce are credinţă în Isus“ (Rom. 3:25, 26).b

¹⁷ Iehova l-a răsplătit pe Isus înviindu-l şi oferindu-i o poziţie superioară celei pe care o avea înainte să vină pe pământ. Isus se bucură acum de nemurire, fiind o creatură spirituală glorioasă (Evr. 1:3). Ca Mare Preot şi Rege, Domnul Isus Cristos continuă să-şi ajute discipolii să preamărească dreptatea lui Dumnezeu. Suntem, într-adevăr, foarte recunoscători că Iehova, Tatăl nostru ceresc, este Răsplătitorul celor care preamăresc dreptatea sa şi îi slujesc cu loialitate, imitându-l astfel pe Fiul său! (Citeşte Psalmul 34:3; Evrei 11:6.)

18. Ce se va analiza în articolul următor?

¹⁸ Începând chiar de la Abel, oamenii fideli s-au bucurat de relaţii strânse cu Iehova datorită credinţei şi a încrederii în promisiunea referitoare la Sămânţa promisă. Iehova ştia că Fiul său urma să-şi păstreze integritatea şi că moartea lui urma să acopere în mod perfect „păcatul lumii“ (Ioan 1:29). Moartea lui Isus le aduce foloase oamenilor şi în prezent (Rom. 3:26). Articolul următor va arăta ce binecuvântări îţi poate aduce personal răscumpărarea lui Cristos.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum a fost pusă la îndoială dreptatea lui Dumnezeu?

• Ce a simbolizat botezul lui Isus?

• Ce s-a realizat prin moartea lui Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Ştii ce a simbolizat botezul lui Isus?