„Pe tot pământul a ieşit sunetul lor“

„Faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt.“ — MATEI 28:19.

 1, 2. a) Ce misiune le-a dat Isus discipolilor? b) Cum au reuşit creştinii din secolul I să se achite atât de bine de misiunea primită?

CU PUŢIN înainte de înălţarea sa la cer, Isus le-a dat discipolilor săi o misiune. El le-a spus: „Faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt“ (Matei 28:19). Ce responsabilitate uriaşă!

² Gândiţi-vă! La Penticosta din anul 33 e.n., aproximativ 120 de discipoli au primit spirit sfânt şi au început să acţioneze în armonie cu porunca lui Isus, spunându-le altora că Isus fusese mult-aşteptatul Mesia, prin intermediul căruia se putea obţine salvarea (Faptele 2:1–36). Dar cum avea un grup atât de mic să ajungă la ‘oamenii tuturor naţiunilor’? Din punct de vedere uman era imposibil, dar „lui Dumnezeu toate lucrurile îi sunt posibile“ (Matei 19:26). Creştinii din secolul I au beneficiat de sprijinul spiritului sfânt al lui Iehova şi au avut un sentiment al urgenţei (Zaharia 4:6; 2 Timotei 4:2). Prin urmare, după numai câteva decenii, apostolul Pavel a putut spune că vestea bună fusese anunţată „în toată creaţia de sub cer“. — Coloseni 1:23.

 3. Din ce cauză „grâul“ curat nu a fost recunoscut un timp?

³ Aproape pe tot parcursul secolului I, închinarea adevărată a continuat să se extindă. Totuşi, Isus profeţise că, la un moment dat, Satan avea să semene „neghină“, iar „grâul“ curat, creştinii adevăraţi, nu avea să fie recunoscut secole la rând, până la seceriş. Această profeţie s-a împlinit după moartea apostolilor. — Matei 13:24–39.

O creştere rapidă în prezent

 4, 5. Ce lucrare au început creştinii unşi în 1919, şi de ce putem afirma că aceasta era o lucrare uriaşă?

⁴ În 1919 a sosit timpul separării grâului curat de neghină. Creştinii unşi ştiau că misiunea extraordinară încredinţată de Isus era încă valabilă. Ei aveau convingerea fermă că trăiesc în „ultimele zile“ şi cunoşteau profeţia lui Isus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (2 Timotei 3:1; Matei 24:14). Da, ei ştiau că mai era mult de lucru.

⁵ Totuşi, asemenea discipolilor din anul 33 e.n., acei creştini unşi aveau de îndeplinit o lucrare uriaşă. Însă ei nu erau decât câteva mii în doar câteva ţări. Cum puteau să predice vestea bună „pe tot pământul locuit“? Şi să nu uităm că populaţia globului crescuse de la aproximativ 300 de milioane, în vremea Cezarilor, la aproape 2 miliarde, după primul război mondial. Şi, pe parcursul secolului al XX-lea, populaţia pământului avea să crească în continuare cu repeziciune.

 6. În ce măsură răspândiseră creştinii unşi vestea bună în anii ’30?

⁶ Cu toate acestea, slujitorii unşi ai lui Iehova, asemenea fraţilor lor din secolul I, au început lucrarea ce le fusese încredinţată având deplină încredere în Iehova, iar spiritul său a fost cu ei. Pe la jumătatea anilor ’30, circa 56 000 de evanghelizatori proclamau adevărul biblic în 115 ţări. Se realizase deja mult, dar rămăsese şi mai mult de făcut.

 7. a) Ce nouă provocare au acceptat creştinii unşi? b) Cum a progresat lucrarea de strângere cu ajutorul clasei „alte oi“?

⁷ Apoi, odată cu înţelegerea mai profundă a identităţii ‘marii mulţimi’ menţionate în Revelaţia 7:9, a apărut o nouă provocare, dar şi o promisiune de ajutor pentru acei creştini conştiincioşi. Un număr nedeterminat de „alte oi“, sau credincioşi cu speranţă pământească, trebuia să fie adunat „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ (Ioan 10:16). Aceşti creştini urmau ‘să îi aducă lui Iehova zi şi noapte un serviciu sacru’ (Revelaţia 7:15). Aceasta înseamnă că ei aveau să ajute la lucrarea de predicare şi de predare (Isaia 61:5). Prin urmare, creştinii unşi au fost foarte bucuroşi să vadă că numărul vestitorilor a crescut la zeci de mii şi apoi la milioane. În anul 2003, un nou record de 6 429 351 de vestitori au participat la lucrarea de predicare — majoritatea dintre aceştia aparţinând marii mulţimi.a Creştinii unşi sunt recunoscători pentru acest ajutor, iar membrii clasei „alte oi“ sunt şi ei recunoscători pentru privilegiul de a-i susţine pe fraţii lor unşi. — Matei 25:34–40.

 8. Cum au reacţionat Martorii lui Iehova la încercările cumplite prin care au trecut pe parcursul celui de-al doilea război mondial?

⁸ Când clasa grâului a putut fi din nou recunoscută, Satan a dus o luptă crâncenă împotriva ei (Revelaţia 12:17). Cum a reacţionat el când a început să apară marea mulţime? Cu nespus de multă ostilitate! Poate nega cineva că Satan s-a aflat în spatele atacului mondial asupra închinării adevărate care a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial? Creştinii au avut mult de suferit din partea ambelor părţi beligerante. Mulţi fraţi şi surori dragi au trecut prin încercări cumplite, iar unii au murit pentru credinţă. Cu toate acestea, prin acţiunile lor, ei au arătat că sunt în asentimentul psalmistului, care a scris: „Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă voi teme: ce-mi poate face omul?“ (Psalmul 56:4; Matei 10:28). Întăriţi de spiritul lui Iehova, creştinii unşi şi alte oi au rămas fermi (2 Corinteni 4:7). Prin urmare, „cuvântul lui Dumnezeu continua să crească“ (Faptele 6:7). În 1939, când a izbucnit războiul, 72 475 de creştini fideli au dat un raport privind activitatea de predicare. Însă din raportul incomplet pe anul 1945 reiese că, la sfârşitul războiului, 156 299 de Martori răspândeau vestea bună. Ce înfrângere pentru Satan!

 9. Ce noi şcoli au fost anunţate în timpul celui de-al doilea război mondial?

⁹ Evident, haosul din timpul celui de-al doilea război mondial nu i-a determinat pe slujitorii lui Iehova să aibă îndoieli cu privire la îndeplinirea lucrării de predicare. De fapt, în 1943, când războiul era în plină desfăşurare, a fost anunţată înfiinţarea a două şcoli. Una, cunoscută în prezent ca Şcoala de Minister Teocratic, avea să se ţină în toate congregaţiile cu scopul de a-l instrui pe fiecare Martor să predice şi să facă discipoli. Cea de-a doua, Şcoala Biblică Galaad a Societăţii Watchtower, avea să formeze misionari care să promoveze lucrarea de predicare în teritorii îndepărtate. Da, când ultimele flăcări ale războiului s-au stins, adevăraţii creştini erau gata pentru o activitate sporită.

10. Cum s-a remarcat zelul poporului lui Iehova pe parcursul anului 2003?

¹⁰ Şi ce lucrare extraordinară s-a înfăptuit! Toţi cei instruiţi la Şcoala de Minister Teocratic — tineri şi vârstnici, părinţi şi copii, chiar şi cei bolnavi — au participat şi continuă să participe la îndeplinirea măreţei misiuni încredinţate de Isus (Psalmul 148:12, 13; Ioel 2:28, 29). În anul 2003, o medie de 825 185 de persoane şi-au demonstrat în fiecare lună sentimentul urgenţei luând parte, temporar sau permanent, la serviciul de pionier. În acelaşi an, Martorii lui Iehova au petrecut 1 234 796 477 de ore vorbindu-le altora despre vestea bună a Regatului. Fără îndoială, Iehova este încântat să vadă zelul poporului său!

În teritorii străine

11, 12. Ce exemple privind rezultatele extraordinare ale activităţii misionarilor puteţi menţiona?

¹¹ De-a lungul anilor, absolvenţii Şcolii Galaad şi, mai recent, absolvenţii Şcolii de Instruire Ministerială au desfăşurat o activitate cu rezultate extraordinare. De pildă, în Brazilia, existau mai puţin de 400 de vestitori când au sosit primii misionari, în 1945. Aceşti misionari şi cei care au venit mai târziu au lucrat din greu, umăr la umăr cu zeloşii fraţi brazilieni, iar Iehova le-a binecuvântat din plin eforturile. Cât de emoţionant este pentru cei care îşi amintesc de acele vremuri de început să vadă că Brazilia a raportat în 2003 un nou record de 607 362 de vestitori!

¹² În Japonia, la începutul celui de-al doilea război mondial, erau aproximativ 100 de vestitori ai Regatului. În cruntele persecuţii din timpul războiului şi-au pierdut viaţa mulţi vestitori, astfel că la sfârşitul războiului doar câţiva Martori mai erau vii din punct de vedere fizic şi spiritual (Proverbele 14:32, NW). Acei câţiva creştini de o integritate remarcabilă au fost, desigur, foarte bucuroşi să-i întâmpine în 1949 pe primii 13 misionari absolvenţi ai Şcolii Galaad sosiţi în Japonia. Misionarii s-au ataşat repede de fraţii lor japonezi, care erau entuziaşti şi ospitalieri. După mai bine de 50 de ani, în 2003, Japonia a raportat un record de 217 508 vestitori! Este evident că Iehova şi-a binecuvântat poporul în această ţară! Rapoarte similare provin din multe alte ţări. Cei care au putut să predice în teritorii străine au avut o contribuţie însemnată la răspândirea veştii bune, astfel că în anul 2003 vestea bună s-a auzit în 235 de ţări, insule şi teritorii din lume. Marea mulţime iese într-adevăr din „toate popoarele“.

„Din toate . . . triburile şi popoarele şi limbile“

13, 14. În ce fel a arătat Iehova cât de important este ca vestea bună să fie predicată în „toate . . . limbile“?

¹³ Primul miracol despre care se vorbeşte în Biblie după ungerea cu spirit sfânt a discipolilor la Penticosta din anul 33 e.n. a fost vorbirea în limbi în faţa mulţimilor adunate. Toţi cei care i-au auzit pe discipoli vorbeau, după câte se pare, o limbă de circulaţie internaţională, probabil greaca. Fiind „oameni plini de teamă sfântă“, se pare că ei puteau să înţeleagă şi serviciile religioase de la templu ţinute în ebraică. Dar atenţia le-a fost imediat captată când au auzit vestea bună în limba lor maternă. — Faptele 2:5, 7–12.

¹⁴ Şi în prezent vestea bună este predicată în multe limbi. Despre marea mulţime s-a profeţit că va ieşi nu numai din toate naţiunile, ci şi din ‘triburi şi popoare şi limbi’. În armonie cu aceasta, Iehova a prezis prin intermediul lui Zaharia următoarele: „Zece oameni din toate limbile popoarelor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicând: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»“ (Zaharia 8:23). Chiar dacă Martorii lui Iehova nu au darul miraculos al vorbirii în limbi, ei ştiu cât de important este să le predice oamenilor în limba lor.

15, 16. Cum au înfruntat misionarii şi alţii provocarea de a predica în limbile din ţările unde slujeau?

¹⁵ Este adevărat, în prezent există câteva limbi de circulaţie internaţională, de exemplu engleza, franceza şi spaniola. Însă cei care au plecat din ţara lor natală pentru a sluji în alte ţări încearcă să înveţe limbile locale pentru ca vestea bună să ajungă mai uşor la cei care au „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ (Faptele 13:48). Acest lucru poate fi dificil. Întrucât fraţii din Tuvalu, din Pacificul Central, aveau nevoie de publicaţii în limba lor, un misionar s-a hotărât să facă ceva pentru ei. Dat fiind că nu exista nici un dicţionar al acestei limbi, a început el să alcătuiască unul. După un timp, a fost publicată în limba tuvaluană cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ.b În Curaçao, când au sosit misionarii, nu exista nici o publicaţie biblică şi nici un dicţionar în limba locală, papiamentu. De asemenea, părerile privind sistemul de scriere erau contradictorii. Cu toate acestea, după doi ani de la sosirea primilor misionari, a fost publicat primul tract biblic în această limbă. În prezent, papiamentu este una dintre cele 133 de limbi în care revista Turnul de veghe este publicată simultan cu ediţia din limba engleză.

¹⁶ În Namibia, primii misionari nu au putut găsi nici un Martor care să-i ajute la traducerea publicaţiilor. Pe lângă aceasta, într-o limbă locală, nama, nu existau cuvinte pentru concepte des folosite în publicaţiile noastre, cum ar fi „perfecţiune“. Iată ce spune un misionar: „Pentru traduceri apelam în special la profesori care studiau Biblia. Întrucât cunoşteau foarte puţine lucruri din adevăr, trebuia să stau împreună cu ei pentru a fi sigur că fiecare propoziţie era tradusă corect“. În cele din urmă însă a fost tradus în patru limbi vorbite în Namibia tractul Viaţă într-o lume nouă. Actualmente, Turnul de veghe este publicat cu regularitate în limbile kwanyama şi ndonga.

17, 18. Ce s-a realizat în Mexic şi în alte ţări?

¹⁷ În Mexic, principala limbă este spaniola. Însă înainte de sosirea spaniolilor, aici se vorbeau multe limbi, iar câteva dintre ele se mai folosesc şi acum. Prin urmare, literatura Martorilor lui Iehova este în prezent publicată în şapte limbi din Mexic, precum şi în limbajul mexican al semnelor. Ministerul nostru pentru Regat în maya a fost primul periodic publicat într-o limbă indiană americană. Da, printre cei 572 530 de vestitori din Mexic se numără şi câteva mii de mayaşi şi azteci.

¹⁸ În ultimul timp, milioane de oameni s-au refugiat în alte ţări sau au emigrat din motive economice. Prin urmare, multe ţări au acum pentru prima dată un însemnat teritoriu de limbă străină. Martorii lui Iehova au acceptat imediat provocarea. În Italia, de pildă, există congregaţii şi grupe în 22 de limbi. Pentru a-i ajuta pe fraţi să le predice oamenilor care vorbesc o altă limbă, au fost organizate recent cursuri de învăţare a 16 limbi, între care şi limbajul italian al semnelor. În multe alte ţări, Martorii lui Iehova depun eforturi similare pentru a le prezenta vestea bună numeroşilor imigranţi. Da, cu ajutorul lui Iehova, marea mulţime iese într-adevăr din multe, foarte multe grupuri lingvistice.

„Pe tot pământul“

19, 20. Ce cuvinte ale apostolului Pavel se împlinesc în mod remarcabil în prezent? Explicaţi.

¹⁹ În secolul I, apostolul Pavel a scris: „N-au ajuns ei oare să audă? De fapt, iată, «pe tot pământul a ieşit sunetul lor şi până la extremităţile pământului locuit declaraţiile lor»“ (Romani 10:18). Dacă lucrurile au stat astfel în secolul I, cu cât mai mult se împlinesc aceste cuvinte în zilele noastre! Milioane de persoane — probabil mai multe decât în orice altă perioadă a istoriei — spun: „Voi binecuvânta pe DOMNUL în orice timp; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea“. — Psalmul 34:1.

²⁰ În plus, ritmul lucrării de predicare nu încetineşte. Numărul de proclamatori ai Regatului este în continuă creştere. La fel şi numărul de ore petrecute în lucrarea de predicare. Se efectuează milioane de vizite ulterioare şi se conduc sute de mii de studii biblice. Noi persoane încep să manifeste interes. Anul trecut, s-a înregistrat un nou record privind asistenţa la Comemorarea morţii lui Isus, şi anume 16 097 622 de persoane. Evident, mai este mult de lucru. Să imităm şi pe mai departe integritatea fraţilor noştri care au înfruntat persecuţii aspre. Să dovedim un zel asemănător celui manifestat de fraţii noştri care, din 1919 încoace, s-au dăruit cu totul serviciului pentru Iehova. Şi fie să dăm cu toţii curs invitaţiei psalmistului: „Tot ce are suflare să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul!“ — Psalmul 150:6.

[Note de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Ce lucrare au început să efectueze creştinii în 1919, şi de ce era aceasta o provocare?

• Cine au fost adunaţi pentru a sprijini lucrarea de predicare?

• Ce rezultate extraordinare au avut misionarii şi alţii care au slujit în ţări străine?

• Ce dovezi că Iehova binecuvântează lucrarea poporului său de azi aţi putea menţiona?

[Tabelul de la paginile 18–21]

RAPORTUL MONDIAL AL MARTORILOR LUI IEHOVA PENTRU ANUL DE SERVICIU 2003

(Vezi volumul)

[Legenda fotografiilor de la paginile 14, 15]

Haosul din timpul celui de-al doilea război mondial nu i-a determinat pe creştini să aibă îndoieli cu privire la îndeplinirea lucrării de predicare a veştii bune

[Provenienţa fotografiilor]

Explozie: Foto U.S. Navy; celelalte: foto U.S. Coast Guard

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Marea mulţime avea să iasă din toate triburile şi limbile