12. (a) Ce schimbare a făcut Isus în Predica de pe Munte cu privire la obiceiul său de a face referiri la Scripturile Ebraice, şi de ce? (b) Ce învăţăm din cea de a şasea folosire a expresiei „S–a spus“?

¹² Cînd a citat anterior din Scripturile Ebraice, Isus a zis: „Este scris“ (Matei 4:4, 7, 10). Dar de şase ori în Predica de pe Munte el a prezentat declaraţii ce păreau a fi extrase din Scripturile Ebraice, introducîndu–le prin cuvintele „S–a zis“ (Matei 5:21, 27, 31, 33, 38, 43). De ce? Deoarece el se referea la Scripturile interpretate în lumina tradiţiei Fariseilor, tradiţie care contrazicea poruncile lui Dumnezeu (Deuteronom 4:2; Matei 15:3). Aceasta iese în evidenţă în cea de a şasea şi ultima referire din această serie: „Aţi auzit că s–a zis: «Să–l iubeşti pe aproapele tău şi să–l urăşti pe duşmanul tău»“. Dar nicăieri în legea mozaică nu se spunea: „Să–ţi urăşti duşmanul“. Scribii şi Fariseii au fost aceia care au spus lucrul acesta. Acesta era felul în care interpretau ei Legea de a–l iubi pe aproapele tău — pe aproapele tău evreu, nu şi pe alţii.

17. Ce modalitate mai bună decît aceea reprezentată prin expresia „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“ a predat Isus?

¹⁷ Apoi Isus a spus: „Aţi auzit că s–a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte». Însă eu vă spun: Nu vă opuneţi celui care este rău; ci oricui te pălmuieşte peste obrazul drept întoarce–i–l şi pe celălalt (Matei 5:38–42). Isus nu se referea aici la o lovitură dată pentru a vătăma, ci la o palmă în sens de insultă, dată cu dosul mîinii. Nu vă înjosiţi angrenîndu–vă în insulte. Dimpotrivă, răsplătiţi cu binele şi, astfel, «continuaţi să învingeţi răul prin bine». — Romani 12:17–21.