12. (a) Ce schimbare a făcut Isus în Predica de pe Munte cu privire la obiceiul său de a face referiri la Scripturile Ebraice, şi de ce? (b) Ce învăţăm din cea de a şasea folosire a expresiei „S–a spus“?

¹² Cînd a citat anterior din Scripturile Ebraice, Isus a zis: „Este scris“ (Matei 4:4, 7, 10). Dar de şase ori în Predica de pe Munte el a prezentat declaraţii ce păreau a fi extrase din Scripturile Ebraice, introducîndu–le prin cuvintele „S–a zis“ (Matei 5:21, 27, 31, 33, 38, 43). De ce? Deoarece el se referea la Scripturile interpretate în lumina tradiţiei Fariseilor, tradiţie care contrazicea poruncile lui Dumnezeu (Deuteronom 4:2; Matei 15:3). Aceasta iese în evidenţă în cea de a şasea şi ultima referire din această serie: „Aţi auzit că s–a zis: «Să–l iubeşti pe aproapele tău şi să–l urăşti pe duşmanul tău»“. Dar nicăieri în legea mozaică nu se spunea: „Să–ţi urăşti duşmanul“. Scribii şi Fariseii au fost aceia care au spus lucrul acesta. Acesta era felul în care interpretau ei Legea de a–l iubi pe aproapele tău — pe aproapele tău evreu, nu şi pe alţii.

18. (a) Cum au schimbat evreii legea despre iubirea faţă de aproapele, dar cum a anulat Isus această schimbare? (b) Ce a răspuns Isus unui anumit jurist care voia să limiteze aplicarea termenului „aproapele“?

¹⁸ În cel de al şaselea şi ultim exemplu Isus a arătat clar cum Legea mozaică a fost atenuată de tradiţia rabinică: „Aţi auzit că s–a zis: «Să–l iubeşti pe aproapele tău şi să–l urăşti pe duşmanul tău». Însă eu vă spun: Continuaţi să–i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută“ (Matei 5:43, 44). Legea mozaică scrisă nu cunoaşte limite în ce priveşte iubirea: „Să–l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Levitic 19:18). Fariseii erau aceia care se sustrăgeau acestei porunci şi, ca să o evite, limitau termenul „aproapele“ la cei care respectau tradiţiile. Astfel că, atunci cînd Isus i–a amintit mai tîrziu unui anumit jurist despre porunca «să–ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi», respectivul s–a mirat întrebîndu–se: „Cine este de fapt aproapele meu?“ Isus i–a răspuns prin ilustrarea despre bunul samaritean, cu alte cuvinte: să devii aproapele celui care are nevoie de tine. — Luca 10:25–37.