Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Rugăciunea şi încrederea în Dumnezeu

ÎN TIMP ce Isus îşi ţine predica, el condamnă ipocrizia oamenilor care îşi etalează pretinsa devoţiune. „Cînd faci daruri de milă“, spune el, „nu trîmbiţa înaintea ta, aşa cum fac ipocriţii.“

„Şi cînd vă rugaţi“, continuă Isus, „să nu fiţi ca ipocriţii; căci lor le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor principale ca să fie văzuţi de oameni.“ Dimpotrivă, iată ce îi instruieşte el: „Cînd te rogi, intră în camera ta separată şi, după ce ai închis uşa, roagă–te Tatălui tău care este în secret.“ Isus nu condamnă rugăciunile publice, deoarece el însuşi a făcut astfel de rugăciuni. Dar el dezaprobă rugăciunile spuse cu scopul de a–i impresiona pe ascultători şi de a–şi atrage admiraţia acestora.

Apoi Isus dă următorul sfat: „Cînd vă rugaţi, nu spuneţi de repetate ori aceleaşi lucruri ca oamenii naţiunilor.“ El nu vrea să spună că repetarea în sine ar fi un lucru greşit. Cu o anumită ocazie el însuşi a folosit „acelaşi cuvînt“ de mai multe ori în rugăciunile sale. Dar ceea ce dezaprobă el este ‘repetarea’ frazelor învăţate pe de rost, aşa cum fac cei care despart boabele de pe rozariu, repetînd maşinal rugăciunile.

Pentru a–şi ajuta ascultătorii să se roage, Isus pronunţă o rugăciune model care se compune din şapte rugăminţi. Primele trei, aşa cum se cuvine, scot în evidenţă suveranitatea lui Dumnezeu şi scopurile sale. Este vorba de rugăminţi pentru ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, ca să vină Regatul său şi ca să se înfăptuiască voinţa sa. Celelalte patru sînt rugăminţi de ordin personal, şi anume: pentru a primi hrana zilnică, pentru a obţine iertarea păcatelor, pentru a nu fi ispitiţi peste puteri şi pentru a fi eliberaţi de cel rău.

Apoi Isus vorbeşte despre capcana care constă în a acorda o valoare exagerată bunurilor materiale. El dă următorul îndemn: „Încetaţi să vă strîngeţi comori pe pămînt, unde consumă molia şi rugina şi unde sparg şi fură hoţii.“ Nu numai că aceste comori sînt perisabile, dar ele nu ne conferă nici un merit în faţa lui Dumnezeu.

Iată de ce Isus declară: „Mai degrabă strîngeţi–vă comori în cer.“ Aceasta se face punînd serviciul lui Dumnezeu pe primul loc în viaţă. Nimeni nu poate să înlăture meritul cîştigat astfel înaintea lui Dumnezeu, nici marea răsplată pe care o aduce acesta cu sine. Isus adaugă: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.“

Vorbind în continuare despre capcana materialismului, Isus face următoarea ilustrare: „Lampa corpului este ochiul. Aşadar, dacă ochiul tău este simplu, tot corpul tău va fi luminos; dar dacă ochiul tău este rău, tot corpul tău va fi întunecat.“ Ochiul care funcţionează în mod corespunzător este pentru corp ca o lampă aprinsă într–un loc întunecos. Dar pentru a vedea corect, ochiul trebuie să fie simplu, adică el trebuie să se fixeze asupra unui singur obiect. Un ochi care nu se concentrează asupra unui lucru cauzează o apreciere greşită a acestuia determinîndu–ne să punem dorinţele materiale mai presus de serviciul pentru Dumnezeu, ceea ce face tot „corpul“ întunecat.

Isus atinge punctul culminant al acestei chestiuni prin intermediul unei puternice ilustrări: „Nimeni nu poate sluji ca sclav la doi stăpîni; fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau se va ataşa de unul, dispreţuindu–l pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai bogăţiilor.“

După ce a exprimat acest adevăr, Isus îşi asigură ascultătorii că ei nu au nici un motiv să se îngrijoreze de nevoile materiale, dacă pun pe primul loc serviciul pentru Dumnezeu. „Observaţi cu atenţie păsările cerului“, spune el, „fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în magazii; totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte.“ Apoi el pune următoarea întrebare: „Nu valoraţi voi mai mult decît ele?“

În continuare Isus se referă la crinii cîmpului şi remarcă faptul că „nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu era îmbrăcat ca unul dintre ei. Aşadar, dacă“, continuă el, „Dumnezeu îmbracă în felul acesta vegetaţia cîmpului, (...) nu vă va îmbrăca el cu atît mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă?“

Isus încheie cu aceste cuvinte: „Nu vă îngrijoraţi niciodată, zicînd: «Ce vom mînca?» sau: «Ce vom bea?» (...) Căci Tătăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate.“ Matei 6:1–34; 26:36–45.

◆ Ce instrucţiuni a dat Isus cu privire la rugăciune?

◆ De ce comorile cereşti sînt superioare şi cum se procură ele?

◆ Ce ilustrări a făcut Isus pentru a–şi ajuta ascultătorii să se ferească de materialism?

◆ De ce a zis Isus că nu există nici un motiv de îngrijorare?