Vă otrăveşte spiritul lumii?

ÎN 12 septembrie 1990 a avut loc o explozie la un combinat metalurgic din Kazahstan. În atmosferă s-au degajat radiaţii dăunătoare, punând în pericol sănătatea celor 120 000 de locuitori, dintre care mulţi au ieşit pe străzi să protesteze împotriva gazului toxic fatal.

Dar când au ieşit la lumină mai multe informaţii, ei au constatat că trăiau într-un mediu toxic de zeci de ani. De-a lungul anilor, 100 000 de tone de deşeuri radioactive fuseseră aruncate pe un teren viran în canistre învelite în nailon. Deşi pericolul le bătea la uşă, nimeni nu l-a luat în serios. De ce?

În fiecare zi, autorităţile afişau pe un panou de pe stadionul local nivelul de radiaţii, care lăsa impresia că nu exista absolut nici un pericol. Datele erau exacte, însă ele indicau doar radiaţiile gamma. Radiaţiile alfa, care nu erau măsurate, puteau fi la fel de fatale. Multe mame au început să înţeleagă de ce copiii lor erau atât de bolnavi.

Din punct de vedere spiritual, şi noi putem fi otrăviţi dintr-o sursă invizibilă. Şi, asemenea acelor nefericiţi din Kazahstan, majoritatea sunt inconştienţi de acest pericol care le ameninţă viaţa. Biblia identifică această poluare cu „spiritul lumii“, în spatele căruia nu se află nimeni altul decât Satan Diavolul (1 Corinteni 2:12, NW). Adversarul lui Dumnezeu foloseşte cu răutate acest spirit al lumii — sau atitudinea ei predominantă — pentru a ne submina devoţiunea sfântă.

Cum poate spiritul lumii să ne slăbească vigoarea spirituală? Stimulând dorinţa ochilor şi profitând de egoismul nostru înnăscut (Efeseni 2:1–3; 1 Ioan 2:16). Vom analiza, prin intermediul unor exemple, trei domenii diferite în care gândirea lumească ne-ar putea otrăvi treptat spiritualitatea.

Să căutăm mai întâi Regatul

Isus i-a îndemnat pe creştini să ‘caute mai întâi împărăţia [regatul, NW] lui Dumnezeu şi dreptatea Lui’ (Matei 6:33). Însă spiritul lumii ne-ar putea determina să acordăm o importanţă nepotrivită propriilor noastre interese şi confortului personal. Iniţial, pericolul nu constă în faptul de a abandona complet adevărul, ci de a-l pune pe un loc secundar. Am putea trece cu vederea pericolul — la fel ca oamenii din Kazahstan — din cauza unui fals sentiment de siguranţă. Anii de serviciu fidel, precum şi aprecierea pe care o avem faţă de surorile şi fraţii noştri spirituali ne-ar putea amăgi să credem că noi nu am putea părăsi niciodată calea adevărului. Probabil că mulţi din congregaţia din Efes aveau această impresie.

În jurul anului 96 e.n., Isus le-a dat următorul sfat: „Ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi“ (Apocalipsa 2:4). Aceşti creştini care slujeau de mult timp suportaseră multe greutăţi (Apocalipsa 2:2, 3). Ei fuseseră învăţaţi de bătrâni credincioşi, printre care şi apostolul Pavel (Faptele 20:17–21, 27). De-a lungul anilor însă, iubirea lor pentru Iehova scăzuse, iar ei îşi pierduseră avântul spiritual. — Apocalipsa 2:5.

Poate că unii efeseni erau afectaţi de comercialismul şi de prosperitatea din oraş. Din păcate, şi unii creştini de astăzi au fost luaţi de valul materialist al societăţii actuale. Goana după o viaţă bogată ne va abate în mod inevitabil de la obiectivele spirituale. — Compară cu Matei 6:24.

Avertizând cu privire la acest pericol, Isus a spus: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este curat [simplu, NW], tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău [„invidios“, nota de subsol din NW], tot trupul tău va fi întunecat“ (Matei 6:22, 23). Un ochi „simplu“ este axat pe lucruri spirituale, fiind aţintit asupra Regatului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, un ochi „rău“ sau „invidios“ are o vedere limitată, fiind capabil să se axeze doar pe dorinţele carnale imediate. Obiectivele spirituale şi recompensele viitoare sunt dincolo de raza lui de percepere.

Isus a spus în versetul precedent: „Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta“ (Matei 6:21). Cum putem şti dacă inima noastră este axată pe lucruri spirituale sau pe lucruri materiale? Probabil că cel mai bun ghid îl constituie conversaţiile noastre, întrucât „din plinătatea inimii vorbeşte gura“ (Luca 6:45). Dacă observăm că vorbim mereu despre lucruri materiale sau despre realizări lumeşti, aceasta este o dovadă că inima noastră este împărţită şi că vederea noastră spirituală este slabă.

Carmena, o soră spaniolă, a avut de luptat cu această problemă. „Am fost crescută în adevăr — spune Carmen — , dar la vârsta de 18 ani am înfiinţat o grădiniţă particulară. Trei ani mai târziu aveam patru angajate, afacerea prospera, iar eu câştigam o mulţime de bani. Însă ceea ce mă satisfăcea probabil cel mai mult era faptul că aveam autonomie financiară şi «succes». Ca să fiu sinceră, inima mea era în acea afacere — aceasta era marea mea iubire.

Consideram că puteam fi în continuare o Martoră, deşi cea mai mare parte din timp o dedicam intereselor de afaceri. Pe de altă parte, aveam şi senzaţia permanentă că aş fi putut face mai mult pentru a-l sluji pe Iehova. Ceea ce m-a convins în cele din urmă să pun interesele Regatului pe primul plan a fost exemplul a două prietene care erau pioniere. Una dintre ele, Iuliana, era cu mine în congregaţie. Ea nu a încercat să mă convingă să fac pionierat, însă discuţiile cu ea şi bucuria pe care o avea în urma ministerului ei m-au ajutat să-mi reanalizez valorile spirituale.

Puţin mai târziu, când eram în vacanţă în Statele Unite, am stat la Gloria, o soră pionieră. Ea rămăsese văduvă de puţină vreme şi se îngrijea de fetiţa ei de cinci ani şi de mama ei care avea cancer. Cu toate acestea, făcea pionierat. Exemplul şi aprecierea ei sinceră pentru minister mi-au atins inima. În cele patru zile scurte petrecute în casa ei m-am hotărât să-i ofer lui Iehova tot ce aveam mai bun. Mai întâi de toate, am devenit pionieră regulară, iar după câţiva ani, eu şi soţul meu am fost invitaţi să slujim la Betel. Mi-am luat adio de la afacerea mea — un obstacol în calea progresului meu spiritual — , iar acum simt că în ochii lui Iehova viaţa mea este reuşită, ceea ce contează într-adevăr.“ — Luca 14:33.

Învăţând să ne ‘convingem de lucrurile mai importante’, cum a făcut Carmen, vom putea să luăm decizii înţelepte cu privire la locul de muncă, la instruire, la locuinţă şi la stilul de viaţă (Filipeni 1:10, NW). Dar ne convingem noi de lucrurile mai importante când este vorba de destindere? Acesta este un alt domeniu în care spiritul lumii exercită o influenţă enormă.

Ţineţi distracţiile la locul potrivit

Spiritul lumii exploatează cu şiretenie dorinţa normală a oamenilor de a se odihni şi de a se distra. Întrucât majoritatea oamenilor nu au o speranţă reală de viitor, este de înţeles că ei încearcă să-şi umple viaţa actuală cu distracţii şi relaxare (compară cu Isaia 22:13; 1 Corinteni 15:32). Constatăm cumva că şi noi acordăm tot mai multă importanţă destinderii? Acesta ar putea fi un semn că modul de gândire al lumii ne modelează punctul de vedere.

Biblia avertizează: „Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă“ (Proverbele 21:17). Nu este ceva greşit să te distrezi, însă, dacă iubeşti distracţiile sau le acorzi prioritate absolută, acest lucru va duce la lipsuri din punct de vedere spiritual. Apetitul nostru spiritual va scădea în mod sigur şi vom avea mai puţin timp la dispoziţie pentru a predica vestea bună.

Din acest motiv, Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte să ne „încingem mintea pentru acţiune, având un autocontrol perfect“ (1 Petru 1:13, The New English Bible). Autocontrolul este necesar pentru a pune limite rezonabile timpului dedicat destinderii. A ne încinge pentru acţiune înseamnă a fi gata de activităţi spirituale, fie că este vorba de studiu, întruniri sau serviciul de teren.

Ce se poate spune despre odihnă? Ar trebui să ne simţim vinovaţi când ne rezervăm timp pentru a ne relaxa? În nici un caz. Odihna este esenţială, mai ales în stresanta lume de astăzi. Cu toate acestea, în calitate de creştini dedicaţi, nu ne putem permite să ne axăm viaţa pe destindere. Prea multă destindere poate reduce activităţile semnificative. Aceasta ne poate slăbi simţul urgenţei şi ar putea chiar încuraja autoindulgenţa. Atunci, cum putem avea o optică echilibrată cu privire la odihnă?

Biblia recomandă să ne odihnim în loc să ne ostenim peste măsură — mai ales dacă serviciul laic nu este necesar (Eclesiastul 4:6). Deşi odihna ne ajută să ne refacem puterea fizică, sursa energiei spirituale este forţa activă a lui Dumnezeu (Isaia 40:29–31). Noi primim acest spirit sfânt prin intermediul activităţilor noastre creştine. Studiul personal ne hrăneşte inima şi stimulează în noi dorinţe corecte. Asistarea la întruniri ne alimentează aprecierea faţă de Creatorul nostru. Participarea la ministerul creştin ne ajută să dezvoltăm sentimente faţă de alţii (1 Corinteni 9:22, 23). Aşa cum a explicat Pavel în mod realist, „omul nostru de afară se trece, totuşi cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi“. — 2 Corinteni 4:16.

Ileana, mamă a şase copii şi cu un soţ necredincios, este foarte ocupată. Ea are responsabilităţi faţă de propria ei familie şi faţă de alte câteva rude, ceea ce face ca întotdeauna să pară grăbită. Cu toate acestea, ea este şi un exemplu remarcabil în predicare şi în pregătirea pentru întruniri. Cum reuşeşte să facă atâtea activităţi?

„Întrunirile şi serviciul de teren mă ajută efectiv să fac faţă celorlalte responsabilităţi“, explică Ileana. „De exemplu, după predicare am o mulţime de lucruri la care să mă gândesc în timp ce fac treburile casnice. Deseori lucrez cântând. Ba mai mult, dacă lipsesc de la o întrunire sau fac puţin în serviciul de teren, treburile casnice devin o adevărată corvoadă.“

Ce contrast faţă de importanţa exagerată acordată destinderii!

Lui Iehova îi place frumuseţea spirituală

Trăim într-o lume care este tot mai obsedată de aspectul fizic. Oamenii cheltuiesc sume uriaşe pe tratamente menite să le îmbunătăţească aspectul şi să reducă efectele îmbătrânirii. Printre acestea se numără transplantul de păr şi vopsirea părului, mărirea sânilor şi chirurgia estetică. Milioane de persoane frecventează centre de slăbire, săli de gimnastică sau cursuri de aerobică sau cumpără casete video care arată cum se fac exerciţiile fizice sau cărţi pentru cură de slăbire. Lumea ar vrea să ne facă să credem că paşaportul pentru fericire este aspectul nostru fizic, că „imaginea“ noastră este totul.

În Statele Unite, un sondaj publicat în revista Newsweek dezvăluia că 90 la sută dintre adolescenţii americani albi erau „nemulţumiţi de corpul lor“. Goana disperată după forma ideală ne poate afecta spiritualitatea. Dora era o tânără Martoră a lui Iehova căreia îi era ruşine de aspectul ei fizic pentru că era puţin supraponderală. „Când mergeam la cumpărături, îmi era greu să găsesc haine pe măsura mea“, explică ea. „Mi se părea că hainele moderne sunt făcute doar pentru adolescenţii supli. Ba mai rău, unii făceau remarce dispreţuitoare la adresa greutăţii mele, lucru care mă deranja foarte mult, mai ales când acestea veneau din partea surorilor şi a fraţilor mei spirituali.

Ca urmare, am devenit tot mai obsedată de aspectul meu, până acolo încât valorile spirituale au început să ocupe un loc secundar în viaţa mea. Parcă fericirea mea depindea de supleţea taliei mele. Au trecut câţiva ani, iar acum, când sunt o femeie şi o creştină matură, văd lucrurile altfel. Deşi mă îngrijesc de aspectul meu, îmi dau seama că cel mai mult contează frumuseţea spirituală, iar aceasta îmi dă cea mai mare satisfacţie. Odată ce am înţeles acest lucru, am putut să pun interesele Regatului la locul care li se cuvine.“

Sara a fost o femeie fidelă din antichitate care a avut un punct de vedere echilibrat în această privinţă. Deşi Biblia spune că Sara era frumoasă şi după ce a împlinit vârsta de 60 de ani, aceasta atrage atenţia îndeosebi asupra calităţilor excelente ale Sarei — persoana ascunsă a inimii (Geneza 12:11; 1 Petru 3:4–6). Ea avea un spirit amabil şi blând şi îşi asculta cu supunere soţul. Sara nu era preocupată peste măsură de modul în care o priveau alţii. Deşi provenea dintr-o familie bogată, ea a fost dispusă să trăiască în corturi mai bine de 60 de ani. Ea şi-a susţinut soţul cu smerenie şi altruism; ea a fost o femeie a credinţei. Aceste calităţi au făcut din ea o femeie cu adevărat frumoasă. — Proverbele 31:30; Evrei 11:11.

În calitate de creştini, noi suntem interesaţi să ne sporim frumuseţea spirituală, o frumuseţe care, dacă este cultivată cu regularitate, se dezvoltă şi dăinuie (Coloseni 1:9, 10). Ne putem întreţine spiritualitatea în două moduri principale.

Devenim mai frumoşi în ochii lui Iehova dacă participăm la ministerul nostru salvator de vieţi (Isaia 52:7; 2 Corinteni 3:18—4:2). În plus, pe măsură ce învăţăm să manifestăm calităţi creştine, frumuseţea noastră devine mai profundă. Există nenumărate posibilităţi de a ne spori frumuseţea spirituală: „Fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. . . . În duh, fiţi fierbinţi. . . . Fiţi primitori de oaspeţi. . . . Bucuraţi-vă cu cei care se bucură; plângeţi cu cei care plâng. . . . Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Trăiţi în pace cu toţi oamenii“ (Romani 12:10–18). Cultivarea acestei atitudini ne va face mai dragi atât în ochii lui Dumnezeu, cât şi în ochii oamenilor, şi va minimaliza aspectul neplăcut al tendinţelor noastre păcătoase moştenite. — Galateni 5:22, 23; 2 Petru 1:5–8.

Putem respinge spiritul lumii!

Spiritul otrăvitor al lumii ne poate slăbi spiritualitatea în foarte multe moduri subtile! Acesta ne-ar putea determina să fim nemulţumiţi cu ce avem şi preocupaţi să punem necesităţile şi interesele noastre mai presus de cele ale lui Dumnezeu. Sau ne-ar putea face să punem gândurile carnale înaintea gândurilor sfinte, atribuind o importanţă exagerată distracţiilor sau aspectului fizic. — Compară cu Matei 16:21–23.

Satan este hotărât să ne distrugă spiritualitatea, iar spiritul lumii este una dintre principalele lui arme. Amintiţi-vă că Diavolul îşi poate schimba tacticile de la cele ale unui leu care răcneşte la cele ale unui şarpe şiret (Geneza 3:1; 1 Petru 5:8). Uneori, lumea cucereşte un creştin prin persecuţie brutală, dar mult mai des îl otrăveşte încetul cu încetul. Pavel era mai îngrijorat cu privire la acest ultim pericol: „Mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos“. — 2 Corinteni 11:3.

Pentru a ne ocroti de viclenia şarpelui, trebuie să identificăm propaganda care vine „din lume“ şi să o respingem cu fermitate (1 Ioan 2:16). Nu ar trebui să ne lăsăm înşelaţi, crezând că modul de gândire lumesc este inofensiv. Nocivitatea aerului sistemului lui Satan a atins cote alarmante. — Efeseni 2:2.

Odată ce am identificat gândirea lumească, o putem combate umplându-ne mintea şi inima cu învăţătura curată a lui Iehova. Asemenea regelui David, să spunem şi noi: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale! Fă-mă să umblu în adevărul Tău şi învaţă-mă: căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele“. — Psalmul 25:4, 5.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 26]

Goana după o viaţă confortabilă ne poate abate de la obiectivele spirituale