Singura cale care duce la viaţă veşnică

„Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa.“ — IOAN 14:6.

 1, 2. Cu ce compară Isus calea care duce la viaţă veşnică, şi care este semnificaţia ilustrării sale?

ÎN CELEBRA sa Predică de pe munte, Isus compară calea care duce la viaţă veşnică cu un drum pe care se intră printr-o poartă. Observaţi ce spune Isus pentru a sublinia că această cale nu este o cale uşoară: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă [veşnică] şi puţini sunt cei care o află“. — Matei 7:13, 14.

² Înţelegeţi semnificaţia acestei ilustrări? Nu-i aşa că ea dezvăluie că există o singură cale, sau drum, care duce la viaţă şi că trebuie să fim foarte atenţi pentru a nu devia de la această cale? Prin urmare, care este singura cale care duce la viaţă veşnică?

Rolul lui Isus Cristos

 3, 4. a) Cum arată Biblia rolul vital pe care îl are Isus în ce priveşte salvarea noastră? b) Când a dezvăluit Dumnezeu prima dată că omenirea putea dobândi viaţă veşnică?

³ Evident, Isus are un rol important în ceea ce priveşte această cale, după cum a declarat Petru, unul dintre apostolii săi: „În nimeni altul nu există salvare, căci nu există nici un alt nume sub cer [în afară de cel al lui Isus] care a fost dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi“ (Faptele 4:12, NW). În mod asemănător, apostolul Pavel a spus: „Darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23). Isus însuşi ne-a dezvăluit prin următoarele cuvinte că singura cale care duce la viaţă veşnică este prin el: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa“. — Ioan 14:6.

⁴ De aceea, este vital să acceptăm rolul pe care îl are Isus pentru a face posibilă viaţa veşnică. Prin urmare, să analizăm îndeaproape rolul său. După ce Adam a păcătuit, ştiţi când a arătat Iehova Dumnezeu că omenirea se putea bucura de viaţă veşnică? Aceasta s-a întâmplat imediat după căderea în păcat a lui Adam. Să examinăm în continuare cum a fost prezis prima dată că Isus Cristos urma să vină ca Salvator al omenirii.

Sămânţa promisă

 5. Cum îl putem identifica pe şarpele care a amăgit-o pe Eva?

⁵ Iehova Dumnezeu a folosit un limbaj simbolic pentru a-l identifica pe promisul Salvator. El a făcut lucrul acesta atunci când a pronunţat sentinţa împotriva „şarpelui“ care i-a vorbit Evei şi a ademenit-o să nu asculte de Dumnezeu şi să mănânce fructul interzis (Geneza 3:1–5). Bineînţeles, acel şarpe nu era un şarpe literal. El era o creatură spirituală puternică, pe care Biblia o identifică drept „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satan“ (Apocalipsa 12:9). Satan a folosit acest animal comun ca purtător de cuvânt al său pentru a o amăgi pe Eva. De aceea, atunci când l-a condamnat, Dumnezeu i-a spus lui Satan: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta [sămânţa femeii] îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“. — Geneza 3:15.

 6, 7. a) Cine este femeia care dă naştere ‘seminţei’? b) Cine este Sămânţa promisă, şi ce înfăptuieşte ea?

⁶ Cine este această „femeie“ faţă de care Satan manifestă duşmănie, sau ură? După cum „şarpele cel vechi“ este identificat în Apocalipsa capitolul 12, la fel stau lucrurile şi cu această femeie pe care o urăşte Satan. Remarcaţi că în primul verset se spune că ea este „învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap“. Această femeie reprezintă organizaţia cerească a lui Dumnezeu alcătuită din îngeri fideli, iar ‘copilul de parte bărbătească’ pe care îl naşte ea reprezintă Regatul lui Dumnezeu, al cărui Rege este Isus Cristos. — Apocalipsa 12:1–5.

⁷ Prin urmare, cine este „sămânţa“, sau copilul, femeii menţionate în Geneza 3:15, care va strivi „capul“ lui Satan, dându-i astfel o lovitură mortală? Este cel pe care Dumnezeu l-a trimis din cer pentru a se naşte în mod miraculos dintr-o fecioară. Da, este vorba de omul Isus (Matei 1:18–23; Ioan 6:38). Capitolul 12 din Apocalipsa dezvăluie că, în calitate de Conducător ceresc înviat, această Sămânţă, Isus Cristos, se va afla în fruntea victoriei obţinute împotriva lui Satan şi va stabili, după cum se spune în Apocalipsa 12:10, „regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său“ (NW).

 8. a) Ce lucru nou a adăugat Dumnezeu la scopul său iniţial? b) Cine face parte din noul guvern al lui Dumnezeu?

⁸ Astfel, Regatul aflat în mâinile lui Isus Cristos este un lucru nou pe care Dumnezeu l-a adăugat la scopul său iniţial pentru ca oamenii să se bucure de viaţă veşnică pe pământ. După răzvrătirea lui Satan, Iehova a acţionat imediat pentru a anula toate consecinţele nefaste ale răutăţii prin intermediul guvernului acestui nou Regat. Când a fost pe pământ, Isus a făcut cunoscut că el nu va guverna singur (Luca 22:28–30). Alţii urmau să fie aleşi dintre oameni, iar aceştia i se vor alătura în cer pentru a lua parte la guvernare; astfel ei vor ajunge să alcătuiască o parte secundară a seminţei femeii (Galateni 3:16, 29). Potrivit Bibliei, numărul celor care vor guverna împreună cu Isus — toţi luaţi dintre oamenii păcătoşi de pe pământ — este de 144 000. — Apocalipsa 14:1–3.

 9. a) De ce trebuia să vină Isus ca om pe pământ? b) Cum a anulat Isus lucrările Diavolului?

⁹ Însă înainte ca acest Regat să poată începe să guverneze era vital ca partea principală a seminţei, Isus Cristos, să vină pe pământ. De ce? Deoarece el fusese numit de Iehova Dumnezeu „să nimicească [sau să anuleze] lucrările Diavolului“ (1 Ioan 3:8). Una dintre lucrările lui Satan a fost aceea de a-l determina pe Adam să păcătuiască, lucru care a dus la condamnarea la păcat şi moarte a tuturor urmaşilor lui Adam (Romani 5:12). Isus a anulat această lucrare a Diavolului dându-şi viaţa ca răscumpărare. Astfel, el a oferit o bază pentru eliberarea omenirii din condamnarea la păcat şi moarte şi a deschis calea spre viaţă veşnică. — Matei 20:28; Romani 3:24; Efeseni 1:7.

Ce se realizează prin răscumpărare

10. Ce asemănare a existat între Isus şi Adam?

¹⁰ Întrucât viaţa lui Isus a fost transferată din cer în uterul unei femei, el s-a născut om perfect, necontaminat de păcatul adamic. El avea capacitatea de a trăi pentru totdeauna pe pământ. În mod asemănător, Adam a fost creat om perfect, cu perspectiva de a se bucura de viaţă veşnică pe pământ. Apostolul Pavel s-a gândit la asemănarea dintre aceşti doi oameni când a scris: „«Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu;» cel din urmă Adam [Isus Cristos], un duh dătător de viaţă. Omul dintâi este din pământ, făcut din ţărână; omul al doilea este din cer“. — 1 Corinteni 15:45, 47.

11. a) Cum au influenţat Adam şi Isus omenirea? b) Cum ar trebui să considerăm jertfa lui Isus?

¹¹ Asemănarea dintre aceşti doi oameni — singurii bărbaţi perfecţi care au existat pe pământ — este subliniată de declaraţia biblică potrivit căreia Isus „S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare [corespunzător, NW] pentru toţi“ (1 Timotei 2:6). Cui îi corespundea Isus? Lui Adam, când acesta era încă om perfect. Păcatul primului Adam a avut drept consecinţă condamnarea la moarte a întregii familii umane. Jertfa „ultimului Adam“ oferă baza eliberării din păcat şi moarte, pentru ca noi să putem trăi veşnic. Cât de preţioasă este jertfa lui Isus! Apostolul Petru a făcut următoarea remarcă: „Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi“. Dimpotrivă, explică Petru: „Cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată“. — 1 Petru 1:18, 19.

12. Cum descrie Biblia anularea condamnării noastre la moarte?

¹² Iată ce frumos descrie Biblia modul în care va fi anulată condamnarea la moarte a familiei umane: „Printr-o singură greşeală [a lui Adam] a venit condamnarea peste toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură faptă de dreptate [integritatea manifestată de Isus până la moarte] a venit către toţi oamenii o îndreptăţire a vieţii. Căci după cum, prin neascultarea unui singur om [Adam], cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea Unuia singur [Isus], cei mulţi vor fi făcuţi drepţi“. — Romani 5:18, 19.

O perspectivă minunată

13. Ce părere au mulţi despre viaţa veşnică?

¹³ Această măsură luată de Dumnezeu ar trebui să ne facă foarte fericiţi! Nu sunteţi bucuroşi că ni s-a oferit un Salvator? La întrebarea: „V-ar plăcea să trăiţi veşnic?“, pusă în cadrul unui sondaj de opinie condus de un ziar într-un important oraş american, un număr surprinzător de mare, şi anume 67,4 la sută dintre cei intervievaţi, au răspuns negativ. De ce au spus aceştia că nu vor să trăiască veşnic? Deoarece în prezent viaţa pe pământ este plină de probleme. O femeie a spus: „Nu-mi surâde deloc ideea să arăt de 200 de ani“.

14. De ce va fi o adevărată plăcere să trăim veşnic?

¹⁴ Însă Biblia nu vorbeşte despre faptul de a trăi veşnic într-o lume în care oamenii se confruntă cu boli, bătrâneţe şi alte nenorociri. Nu, deoarece, în calitate de Conducător al Regatului lui Dumnezeu, Isus va anula toate aceste probleme cauzate de Satan. Potrivit Bibliei, Regatul lui Dumnezeu „va sfărâma şi va nimici toate“ guvernele despotice ale acestei lumi (Daniel 2:44). Atunci, ca răspuns la rugăciunea pe care Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să o rostească, „voia“ lui Dumnezeu se va face „precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:9, 10). În lumea nouă a lui Dumnezeu, după ce pământul va fi curăţat de toată răutatea, vor fi aplicate în mod deplin binefacerile răscumpărării lui Isus. Toţi oamenii care vor îndeplini condiţiile cerute vor dobândi o sănătate perfectă!

15, 16. Ce condiţii vor exista în lumea nouă a lui Dumnezeu?

¹⁵ Oamenii care vor trăi în lumea nouă a lui Dumnezeu vor vedea împlinirea următorului pasaj biblic: „Carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie“ (Iov 33:25). Atunci se va împlini şi o altă profeţie biblică: „Se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta“. — Isaia 35:5, 6.

¹⁶ Imaginaţi-vă: Indiferent de vârsta pe care o vom avea atunci, fie 80 de ani, fie 800 de ani, sau chiar mai mult, corpul nostru va rămâne perfect sănătos. Va fi aşa cum promite Biblia: „Nici un locuitor nu zice: «Sunt bolnav!»“ Atunci se va împlini şi următoarea promisiune: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“. — Isaia 33:24; Apocalipsa 21:3, 4.

17. Ce ne-am putea aştepta să realizeze oamenii în lumea nouă a lui Dumnezeu?

¹⁷ În acea lume nouă, ne vom putea folosi minunatul creier aşa cum a dorit Creatorul nostru atunci când l-a proiectat cu capacitatea de a învăţa la infinit. Imaginaţi-vă ce lucruri extraordinare vom putea realiza! Chiar şi oamenii imperfecţi au realizat din elementele pământului tot ce ne înconjoară: telefoane celulare, microfoane, ceasuri, pagere, computere, avioane ş.a.m.d. Nimic nu a fost făcut din materiale aduse din spaţiul cosmic. Având în faţă viaţa veşnică, în apropiatul Paradis pământesc ne vom putea folosi potenţialul creator la infinit. — Isaia 65:21–25.

18. De ce viaţa nu va fi niciodată plictisitoare în lumea nouă a lui Dumnezeu?

¹⁸ Iar viaţa nu va fi plictisitoare. Şi acum aşteptăm cu nerăbdare să luăm masa, deşi probabil că am luat zeci de mii de mese până acum. Când vom fi perfecţi, ne vom bucura într-o măsură şi mai mare de roadele delicioase ale pământului paradiziac (Isaia 25:6). Şi vom avea parte pentru eternitate de plăcerea de a avea grijă de marea varietate de animale de pe pământ şi de a ne bucura de apusuri de soare, munţi, râuri şi văi pitoreşti. Într-adevăr, viaţa nu va deveni niciodată monotonă în lumea nouă a lui Dumnezeu! — Psalmul 145:16.

Să îndeplinim cerinţele lui Dumnezeu

19. De ce este rezonabil să credem că există anumite cerinţe pentru a primi darul vieţii oferit de Dumnezeu?

¹⁹ V-aţi aştepta să primiţi de la Dumnezeu marele dar al vieţii veşnice în Paradis fără să depuneţi nici un efort? Nu este rezonabil ca Dumnezeu să pretindă ceva? Bineînţeles că da. De fapt, Dumnezeu nu ne aruncă acest dar. El ni-l întinde, dar noi trebuie să-l apucăm. Într-adevăr, lucrul acesta pretinde efort. Probabil că vă puneţi aceeaşi întrebare pe care tânărul conducător evreu i-a pus-o lui Isus: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?“ Sau aţi putea formula această întrebare ca un temnicer din Filipi care s-a adresat astfel apostolului Pavel: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ — Matei 19:16; Faptele 16:30.

20. Care este o cerinţă esenţială pentru a avea viaţă veşnică?

²⁰ În noaptea dinaintea morţii sale, când s-a rugat Tatălui său ceresc, Isus a spus care este o cerinţă fundamentală: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze încontinuu cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“ (Ioan 17:3, NW). Nu este o cerinţă rezonabilă faptul de a asimila încontinuu cunoştinţă despre Iehova, care a făcut posibilă viaţa veşnică, şi despre Isus Cristos, cel care a murit pentru noi? Totuşi, se cere ceva mai mult decât simpla asimilare a acestei cunoştinţe.

21. Cum dovedim că satisfacem cerinţa de a exercita credinţă?

²¹ Biblia mai spune: „Cine crede [exercită credinţă, NW] în Fiul are viaţa veşnică“. După care adaugă: „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3:36). Puteţi dovedi că exercitaţi credinţă în Fiul făcând schimbări în viaţă pentru a trăi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Trebuie să respingeţi orice conduită greşită pe care aţi urmat-o până acum şi să faceţi paşii necesari pentru a înfăptui ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să faceţi ce a poruncit apostolul Petru: „Căiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă, pentru ca păcatele să vă fie şterse, ca să vină epoci de înviorare de la persoana lui Iehova“. — Faptele 3:19, NW.

22. Ce paşi trebuie să facem pentru a călca pe urmele lui Isus?

²² Să nu uităm niciodată că numai exercitând credinţă în Isus ne vom putea bucura de viaţă veşnică (Ioan 6:40; 14:6). Dovedim că exercităm credinţă în Isus ‘călcând pe urmele Lui’ (1 Petru 2:21). Ce presupune lucrul acesta? Când s-a rugat lui Dumnezeu, Isus a exclamat: „Iată-Mă, . . . vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“ (Evrei 10:7). Este important să-l imităm pe Isus, fiind dispuşi să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, şi să ne dedicăm viaţa lui Iehova. Apoi trebuie să ne simbolizăm dedicarea prin botezul în apă; Isus însuşi s-a prezentat pentru a fi botezat (Luca 3:21, 22). Aceşti paşi sunt cât se poate de rezonabili. Apostolul Pavel a spus că „dragostea lui Hristos ne constrânge“ (2 Corinteni 5:14, 15). În ce sens? Iubirea l-a determinat pe Isus să-şi dea viaţa în folosul nostru. Nu ar trebui să ne constrângă lucrul acesta să reacţionăm favorabil, exercitând credinţă în el? Da, ar trebui să ne constrângă să urmăm exemplul său iubitor de a se pune la dispoziţia altora. Cristos a trăit pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu; şi noi trebuie să facem la fel, să nu mai trăim pentru noi înşine.

23. a) La ce trebuie să fie adăugaţi cei ce primesc viaţa? b) Ce li se cere celor ce fac parte din congregaţia creştină?

²³ Dar nu se termină totul aici. Biblia spune că, atunci când la Penticosta din 33 e.n. s-au botezat 3 000, aceştia ‘au fost adăugaţi’. Adăugaţi la ce? „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească“, explică Luca (Faptele 2:41, 42). Da, ei se întruneau pentru a studia Biblia şi pentru a se asocia cu ceilalţi şi, astfel, au fost adăugaţi la congregaţia creştină sau au devenit o parte a acesteia. Creştinii din secolul I participau cu regularitate la întruniri pentru a primi instruire spirituală (Evrei 10:25). Şi Martorii lui Iehova din zilele noastre fac lucrul acesta, iar lor le face plăcere să vă încurajeze şi pe voi să asistaţi împreună cu ei la aceste întruniri.

24. Ce este „adevărata viaţă“, şi când şi cum va deveni ea realitate?

²⁴ Milioane de oameni din zilele noastre merg pe calea îngustă care duce la viaţă. Pentru a rămâne pe această cale trebuie depuse eforturi serioase (Matei 7:13, 14). Pavel a arătat lucrul acesta în următorul îndemn adresat din toată inima: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat“. Trebuie să ducem această luptă pentru a apuca „ceea ce este cu adevărat viaţă“ (1 Timotei 6:12, 19). Această viaţă nu este viaţa prezentă, plină de durerile şi suferinţa aduse de păcatul lui Adam. Dimpotrivă, aceasta este viaţa în lumea nouă a lui Dumnezeu, care va deveni realitate în curând, când jertfa de răscumpărare a lui Cristos va fi aplicată în folosul tuturor celor ce îl iubesc pe Iehova Dumnezeu şi pe Fiul său, după înlăturarea prezentului sistem de lucruri. Fie ca toţi să alegem viaţa — „adevărata viaţă“ —, viaţa veşnică în minunata lume nouă promisă de Dumnezeu!

Cum aţi răspunde?

◻ Pe cine reprezintă: şarpele, femeia şi sămânţa din Geneza 3:15?

◻ În ce sens îi corespundea Isus lui Adam, şi ce a devenit posibil datorită răscumpărării?

◻ Ce lucruri care vor face atât de plăcută lumea nouă a lui Dumnezeu puteţi aştepta cu nerăbdare?

◻ Ce cerinţe trebuie să satisfacem pentru a trăi în lumea nouă a lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Isus este singura cale care duce la viaţă veşnică atât pentru tineri, cât şi pentru vârstnici

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

La timpul stabilit de Dumnezeu, oamenii vârstnici îşi vor redobândi vigoarea tinereţii