Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Isus hrăneşte în mod miraculos mii de oameni

CEI DOISPREZECE apostoli s–au bucurat de un remarcabil tur de predicare prin întreaga Galilee. Acum, la scurtă vreme după executarea lui Ioan, ei se reîntorc la Isus şi îi povestesc momentele minunate pe care le–au petrecut. Văzînd că sînt obosiţi şi că vin şi pleacă atît de mulţi oameni încît el şi apostolii nu au timp nici măcar să mănînce, Isus le spune: „Să mergem deoparte, într–un loc retras, unde să vă puteţi odihni puţin.“

Urcîndu–se deci în barca lor, probabil aproape de Capernaum, ei se îndreaptă spre un loc retras, după cît se pare la răsărit de Iordan, dincolo de Betsaida. Mulţi oameni însă îi văd plecînd, şi află şi alţii. Aceştia aleargă de–al lungul ţărmului, şi cînd barca acostează ei sînt acolo, ca să–i întîmpine.

Coborînd din barcă şi văzînd mulţimile acestea, Isus este mişcat de milă, fiindcă oamenii aceştia sînt ca nişte oi fără păstor. El îi vindecă deci pe cei bolnavi dintre ei şi începe să–i înveţe multe lucruri.

Timpul trece repede, şi discipolii lui Isus vin la el şi–i spun: „Locul este izolat şi ora este deja tîrzie. Trimite–i să meargă în satele şi oraşele din împrejurimi, ca să–şi cumpere ceva de mîncare.“

Isus însă le răspunde: „Daţi–le voi ceva de mîncare.“ Apoi, întrucît Isus ştie deja ce urmează să facă, el îl pune la încercare pe Filip, întrebîndu–l: „De unde să cumpărăm pîini ca să mănînce aceştia?“

Din punctul de vedere al lui Filip situaţia este imposibilă. Sînt adunaţi circa 5 000 de bărbaţi şi probabil că în total sînt peste 10 000 de oameni, dacă socotim şi femeile şi copiii! „Pîine de două sute de dinari [un dinar reprezenta atunci salariul pe o zi] nu este de ajuns pentru ei, pentru ca fiecare să capete cîte puţin“, răspunde Filip.

Probabil că pentru a sublinia imposibilitatea de a hrăni o asemenea mulţime de oameni, Andrei intervine: „Este aici un băieţel care are cinci pîini de orz şi doi peşti mici.“ Şi apoi adaugă: „Dar ce sînt acestea printre atîţia?“

Întrucît este primăvară, chiar înainte de Paştele anului 32 e.n., cîmpul este plin de iarbă. De aceea Isus le porunceşte discipolilor să le spună oamenilor să se aşeze pe iarbă în grupuri de 50 şi de 100. El ia cele cinci pîini şi cei doi peşti, îşi ridică privirea spre cer şi rosteşte o binecuvîntare. Apoi începe să rupă pîinile şi să împartă peştii şi dă bucăţile obţinute discipolilor care, la rîndul lor, le distribuie oamenilor. Lucru surprinzător, toată lumea mănîncă pe săturate!

După aceea, Isus le spune discipolilor: „Strîngeţi resturile care au mai rămas, ca să nu se risipească nimic.“ Ei umplu douăsprezece coşuri cu resturile de mîncare. Matei 14:13–21; Marcu 6:30–44; Luca 9:10–17; Ioan 6:1–13.

◆ De ce caută Isus un loc izolat pentru apostolii săi?

◆ Unde îi ia Isus pe discipolii săi, dar de ce dorinţa lor de a se odihni rămîne neîmplinită?

◆ Cînd se face tîrziu, ce–i spun lui Isus discipolii săi să facă, dar ce face el pentru a se îngriji de binele mulţimii?