Viaţa lui Isus şi serviciul său divin
Un conducător supraomenesc mult dorit
CÎND Isus hrăneşte în mod miraculos mii de oameni, aceştia rămîn uimiţi. „Acesta este, în mod cert, profetul care trebuia să vină în lume“, spun ei. Ei trag concluzia nu numai că Isus trebuie să fie acel profet mai mare decît Moise, ci şi că el va fi un excelent conducător. Astfel, ei hotărăsc să pună mîna pe el şi să–l facă rege.
Dar Isus ştie ceea ce urmăresc ei. De aceea, el dispare repede, pentru a nu fi dus cu forţa de către ei. El lasă mulţimile să plece, îi obligă pe discipolii săi să se urce în barcă şi să se întoarcă din nou la Capernaum, după care el se retrage pe munte pentru a se ruga. Isus îşi petrece noaptea complet singur.
Cu puţin timp înainte de venirea zorilor, din locul înalt în care se află, Isus observă că marea este agitată de un vînt puternic. Întrucît se apropie Paştele, este aproape lună plină; în lumina difuză Isus vede barca cu discipolii săi care se luptă să înainteze pe marea dezlănţuită. Ei vîslesc din toate puterile.
Văzînd acest lucru, Isus coboară de pe munte, şi începe să meargă spre barcă prin mijlocul valurilor. După ce parcurge o distanţă de cinci sau şase kilometri el îşi ajunge din urmă discipolii. Totuşi, el continuă să meargă ca şi cum ar intenţiona să treacă pe lîngă ei. Observîndu–l aceştia strigă: „E o fantomă!“
Isus îi linişteşte, spunînd: „Eu sînt, nu vă fie frică.“
Dar Petru spune: „Doamne, dacă eşti tu porunceşte–mi să vin la tine pe ape.“
„Vino“, răspunde Isus.
Atunci, Petru coborînd din barcă merge pe apă înspre Isus. Dar, văzînd vijelia, îl cuprinde teama şi, începînd să se scufunde, el strigă: „Doamne, salvează–mă!“
Imediat Isus îşi întinde mîna, îl prinde şi îi spune: „Tu, puţin credinciosule, de ce ai dat loc îndoielii?“
Cînd Petru şi Isus se urcă din nou în barcă, vîntul se potoleşte şi discipolii sînt uluiţi. Au oare motive? Dacă ei ar fi prins „semnificaţia pîinilor“ ar fi înţeles marele miracol pe care îl înfăptuise Isus, cu cîteva ore mai devreme, cînd a hrănit mii de persoane cu numai cinci pîini şi doi peştişori, ei nu s–ar fi mirat chiar atît de mult că el umblă pe apă şi potoleşte vîntul. Acum, însă, discipolii îi aduc omagiu lui Isus spunînd: „Tu eşti într–adevăr Fiul lui Dumnezeu.“
La scurt timp după aceea, ei ajung la Ghenezaret, o frumoasă şi fertilă cîmpie, în apropiere de Capernaum şi acolo aruncă ancora. Dar cînd coboară pe ţărm, unii oameni îl recunosc pe Isus şi se duc în toată regiunea din jur în căutarea celor bolnavi. Cînd aceştia din urmă sînt aduşi la el, pe brancardele lor, şi se ating doar de marginea mantiei lui Isus, ei sînt complet vindecaţi.
A doua zi, miile de oameni pe care Isus i–a hrănit în mod miraculos, observă că el a plecat. De aceea, cînd mici ambarcaţiuni sosesc de pe Tiberiada, ei se îmbarcă pe ele şi se îndreaptă spre Capernaum în căutarea lui Isus. Cînd îl găsesc ei îl întreabă: „Rabbi, cînd ai ajuns aici?“ Răspunsul lui Isus va fi revelator. — Ioan 6:14–25; Matei 14:22–36; Marcu 6:45–56.
◆ După ce Isus a hrănit în mod miraculos mii de persoane, ce vor oamenii să–i facă?
◆ Ce vede Isus de pe muntele pe care s–a retras, şi ce face el atunci?
◆ De ce discipolii nu trebuiau să fie atît de miraţi de ceea ce făcea Isus?
◆ Ce se întîmplă cînd ei ajung la ţărm?
[Ilustraţie pe toată pagina 9]