„Să aveţi sare în voi înşivă“

11, 12. La ce fel de „sare“ s-a referit Isus la Marcu 9:50? Cum trebuie să vorbim şi să ne comportăm pentru a urma acest îndemn?

¹¹ Datorită imperfecţiunii noastre, se întîmplă fiecăruia dintre noi să vorbim într-o manieră nedemnă de un creştin. Aşa cum discipolul Iacob a recunoscut deschis: „Căci toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvînt, acesta este un om perfect, capabil de asemenea să-şi ţină în frîu întregul corp“ (Iacob 3:2, 8–10). Discipolii lui Isus de pe pămînt nu au făcut excepţie de la acest lucru şi au trebuit să fie mustraţi deoarece nu au vorbit cu amabilitate între ei. De exemplu, într-o zi ei s-au certat cu aprindere pentru a stabili care dintre ei era cel mai mare. Isus a profitat de această ocazie dîndu-le tuturor excelente sfaturi şi i-a îndemnat mai ales să nu-i poticnească niciodată pe alţii, deoarece acest lucru i-ar fi „sărat cu foc“, adică i-ar fi distrus în gheenă. În încheierea acestui îndemn, Isus le-a spus: „Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace între voi.“ — Marcu 9:33–50.

¹² Evident, Isus nu s-a referit prin cuvintele de mai sus la cantitatea mică de sare ce se afla în organismul discipolilor săi. El a făcut aluzie, mai degrabă, la faptul că trebuia să fie politicoşi, cu tact, paşnici şi sfinţi în cuvinte şi conduită — într-un cuvînt, să se comporte faţă de alţii cu bun gust. Pentru ca adevăraţii creştini să poată rămîne în pace unii cu alţii, cultivarea acestor calităţi este indispensabilă.

14. Ce ne este necesar pentru a rezista degradării lumii?

¹⁴ Din punctul de vedere înalt şi curat al lui Iehova, întregul sistem de lucruri actual se aseamănă foarte mult cu cele două piei de oaie despre care am vorbit. Înainte de a fi curăţate şi frecate cu sare, acestea fuseseră pline de viermi şi emanaseră un miros greu. Tot la fel, într-o oarecare privinţă, fiecare este afectat de condiţiile ce domnesc în această lume, iar pentru a rezista degradării care a pătruns în fiecare aspect al vieţii, trebuie să ne dovedim curajoşi şi să rămînem integri faţă de Dumnezeu. Acesta este singurul mijloc prin care putem scăpa de decăderea morală. Nu putem face însă acest lucru numai printr-o vorbire binevoitoare, ci este necesar să deţinem acea calitate conservantă care ne va de tăria să spunem nu, oricărei forme de degradare. Da, în acest caz, există o nevoie imperioasă de „sare“. — 1 Petru 4:1–3.

15. Ce exemple excelente ne-au lăsat Isus şi Daniel?

¹⁵ Orice slujitor fidel lui Iehova trebuie să ştie să spună nu practicilor rele şi tentaţiilor. Aminteşte-ţi că Isus a făcut acest lucru de trei ori în timp ce Satan îl proba în deşert (Matei 4:1–10). Să reflectăm, de asemenea, la exemplul profetului Daniel. El a învăţat să spună nu de la o vîrstă fragedă. Pe cînd era tînăr şi se găsea la curtea regelui Babilonului, lui şi tovarăşilor săi li s-a oferit „o raţie zilnică din bucatele delicate ale regelui“. Daniel şi prietenii lui au refuzat această hrană. Gestul lor nu reprezenta refuzul unui tratament ospitalier. Motivul pentru care aceşti patru tineri au insistat să li se dea numai legume şi apă, a fost acela că ei nu voiau să consume alimente interzise de legea lui Iehova sau să se murdărească prin ritualuri păgîne. Pentru a adopta o asemenea atitudine ei au avut nevoie de mult curaj. Poziţia lor a fost însă recompensată, deoarece la sfîrşitul timpului de probă fixat, ei au arătat mai bine la înfăţişare decît toţi cei care acceptaseră mîncarea regală. Mai mult decît atît, din punct de vedere spiritual ei s-au bucurat de binecuvîntarea şi de favoarea lui Iehova. — Daniel 1:5–17.

16. De ce putem spune că din punct de vedere spiritual, Daniel ‘avea sare în el însuşi’?

¹⁶ Iehova Dumnezeu a vegheat ca Daniel şi tovarăşii săi să fie ocrotiţi, deoarece ei ‘aveau sare în ei înşişi’. Din relatarea despre Daniel putem trage şi alte învăţăminte. În cadrul guvernului babilonian lui Daniel i s-a acordat o funcţie înaltă. În atmosfera care domnea atunci, el a trebuit să spună nu de nenumărate ori, deoarece el trăia înconjurat de păgîni, iar curtea regală era fără îndoială, plină de imoralitate, minciună, corupţie, intrigi politice şi alte practici dagradante. În plus, Daniel a fost supus deseori unor presiuni puternice. Totuşi, deşi se afla în inima „lumii“ de la acea epocă, el ‘nu făcea parte din lume’ (Ioan 17:16). Daniel a fost un slujitor fidel al lui Iehova şi ‘avea sare în el însuşi’. Să nu uităm că duşmanii au încercat să-l distrugă, iritaţi probabil de faptul că integritatea şi cinstea lui aruncau asupra lor o lumină defavorabilă. În toate acestea, ei au trebuit să recunoască faptul că „el era demn de încredere şi la el nu s-a găsit nici o neglijenţă nici vreun lucru necinstit“ (Daniel 6:4, 5). Ce exemplu minunat!

17. Căror probe dificile trebuie să le facă faţă creştinii tineri de astăzi?

¹⁷ Asemenea lui Daniel şi tovarăşilor săi, tinerii creştini de astăzi trebuie să înfrunte probe dificile. În special la şcoală, ei trebuie să facă faţă drogurilor, tutunului, băuturilor alcoolice, cuvintelor obscene, imoralităţii sexuale, escrocheriei, spiritului de rebeliune, închinării false, naţionalismului, tovărăşiilor rele, învăţăturilor false ca de exemplu evoluţia, şi altor înfluenţe puternice. Pentru a rămîne curat şi integru în faţa tuturor acestor tentaţii, un creştin tînăr are nevoie de multă „sare“.